1,274 matches
-
peste tot în jurul meu, până în urmă cu câteva zile. Mă simt sleit de forțe, dar fericit. Saint Jean este un mic oraș pe malul râului Nive și forfotește de pelerini. Impactul meu a fost foarte puternic, o trecere radicală de la solitudinea care m-a însoțit mereu de când am pornit, de la Genova, la imersia într-o mare de persoane echipate pentru pelerinaj și care, efectiv, umplu străzile puține, de altfel, ale localității. Peste tot vezi magazine, baruri, restaurante, hoteluri și locuri de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fiecare pas al acestui drum. M-am încredințat Lui cu iubire, ca un copil în brațele părinților, iar El m-a purtat aproape pe brațe, deși nu mi-au fost străine nici 199 oboseala, foamea, setea, căldura dogorâtoare, momentele de solitudine dureroasă, ispitele, tentațiile. Experiența mea ca om, ca simplu om, confruntarea cu umanitatea mea, nudă, despuiată de orice mască sau artificiu, m-a apropiat mai mult de mine, creatură simplă, umilă, fragilă, și totuși puternică datorită inteligenței și voinței cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aceasta un nou argument. Ceea ce poate permite, dacă nu justificarea, cel puțin înțelegerea indolenței despre care este vorba, este că saturarea subiectului activ, a acestui subiectivism care a fost elementul esențial al sistemelor teoretice occidentale, nu înseamnă că nu există solitudine. Poate că aceasta este caracterizarea esențială a per-soanei umane. Dar faptul de a fi solitar nu înseamnă deloc a fi izolat. Referirea la etimologie poate, în această privință, să ne lămurească. Și, în același timp, în domeniul poeziei și în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
solitar, în germană einsam, se formează de la rădăcina indo-europeană sem, de unde vine și "ensemble" în franceză, sammele în germană. Cu conotația de a strânge, de a aduna pe care acesta o are negreșit 60. Există deci un raport etimologic între solitudine și alteritate. Rădăcinile pluralizării persoanei se găseau într-o astfel de proximitate. Straniul și străinul în sine însuși servind ca piatră de încercare la primirea acestor calități în celălalt. O predispoziție nativă într-un fel. Iar "dilatarea" persoanei așa cum o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
servind ca piatră de încercare la primirea acestor calități în celălalt. O predispoziție nativă într-un fel. Iar "dilatarea" persoanei așa cum o putem observa în tribalismul preși postmodern nu este, prin urmare, decât consecința acestei caracteristici pe care o are solitudinea de a primi, de a aduna. În termeni logici, aș spune că solitarul este o modalitate esențială a comunității. Este ceea ce amintește Heidegger: Nu poate fi solitar decât acela care nu este singur; nu este singur adică nu este separat
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
însă atenție, pentru că nu parcurgerea unui astfel de ritual face miracole, ci intervenția lui Dumnezeu, care este cu adevărat miraculoasă în viața omului. Însă, prin acest proces, „psihicul nostru, fie în mod indirect, fie latent, este avantajat (...) - pentru că - rupe cercul solitudinii în care eram închiși și, puțin câte puțin, devenim și noi capabili să oferim contribuția noastră pentru a reconstrui”. Dialogul dintre confesor și penitent își menține contribuția psihoterapeutică, în măsura în care ajută penitentul să primească cum se cuvine acest har și să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care, pe de o parte, i-au dat o configurație specială sinelui, i-au acutizat sensibilitatea și dorința de cunoaștere, iar, pe de alta, i-au sporit distanța față de o societate și de o lume cu dezechilibre, sincope, iluzii, înfrângeri, solitudine, motive recurente în volum. Inadaptabilitatea (având drept corolar solitudinea) la aceasta, la preocupările ei, determină fie aspirația spre alte regnuri (De ce m-ai născut din carne, mamă, / când aș fi putut repeta piatra / când aș fi putut fi copac sau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
configurație specială sinelui, i-au acutizat sensibilitatea și dorința de cunoaștere, iar, pe de alta, i-au sporit distanța față de o societate și de o lume cu dezechilibre, sincope, iluzii, înfrângeri, solitudine, motive recurente în volum. Inadaptabilitatea (având drept corolar solitudinea) la aceasta, la preocupările ei, determină fie aspirația spre alte regnuri (De ce m-ai născut din carne, mamă, / când aș fi putut repeta piatra / când aș fi putut fi copac sau spumă de mare...), fie cufundarea în singurul tărâm aproape de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiind, de pildă, o creație pe care i-o închină. Clasicismul structural al autoarei este formulat cvasiprogramatic: ...lumina o iubesc! / Această duioșie a culorii / rostindu-mă în neființă! Aceeași teamă de un dezechilibru lăuntric se exprimă totodată și prin respingerea solitudinii: Ci n-aș vrea-n mersu-mi să-nserez / o altă umbră solitară! Cu ecouri uneori venind din tradiționalismul interbelic, dar și vag expresioniste, unele poeme din volum transferă în imaginarul lor aspecte amintind de episoade biblice sau mitologice, ca Mărul, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
șocată lumea când îți vede vitalitatea, trepi dația logoreică și apetitul pentru ubicuitate culturală? Am fost adesea întrebat în ultimii ani, fie agasat, fie cu înduioșare, de unde-mi adun combustibilul acestei însumări paradoxale de cioranizare optimistă, blazare energizantă, retractilitate histrionică, solitudine și hipersocializare, bonomie și cinism, mizantropie și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prin oraș, deși era frig și ningea abundent. Poezia fusese pentru mine o consolare, o ieșire din realitatea imediată, banală, monotonă, dar și o justificare a existeței mele precare. Eram cuprins de sentimentul deșertăciunii, mult mai greu de suportat decât solitudinea, nu mai suportam deloc ideea Londrei. Aș fi preferat iarăși Grecia.. Venea primăvara, pământul se umpluse de flori, sus pe cer unduiau șirurile de berze, iar eu trebuia să iau drumul străinătății negre. Voiam să-i scriu iarăși ei, dar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
a mers pe jos până la vilă , în spatele căreia a descoperit o bisericuță spoită în alb . Pe fereastra fumurie a văzut un sfeșnic fără lumânări , o cruce aurită agățată în perete . Apoi s-a întors pe plajă, lăsându-se în voia solitudinii. Privea cerul, se bucura de căldura nisipului fierbinte și deodată avu sentimentul că nu mai este singur. Ceva mai departe , în umbra clară a unei stânci zări un scafandru . Totul fusese atât de neașteptat, încât Codrin se gândi imediat la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Smaraldelor nu-i decât o iluzie frumoasă. În primele 8 luni din viața ei, Clara a dormit enorm și nu a plâns (aproape) deloc, a fost bebelușul cel mai cuminte din lume, iar eu m-am putut afunda într-o solitudine delicioasă, cu ore întregi de citit pe bancă în parc, într-o lumină aurie de toamnă, filme văzute la laptop, dis-de-dimineață, după câte-o sesiune de alăptat, și vreo cinci romane începute, în restul timpului, printre piureul de banane și
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
sănătate e în căutare de sensuri. Tubul îngust, pietricelele aceleași. Florile parcă niciodată la fel. Caleidoscop, ceva decorativ, ceva frumos, ceva atractiv. Dacă rămân doar între oglinzi. Poate nu rămân. Scriitorul meu a rămas în camera aceea albă din Castelul Solitudinii. Se numea așa, dar eram mulți și petreceam mult timp unii cu alții. Unii veneau chiar în familie, cupluri de artiști cu copii, cu mame și soacre. Ca în toate taberele de creație, iubirile se făceau și se desfăceau. Și
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
anumite vârste în ordinul ecleziastic al văduvelor. Grecescul mmmm, ca și latinescul uidua, pot fi aplicate lor în mod particular pentru că sunt adjective feminine devenite substantive, și al căror sens originar este lipsit de, golit de, și exprimă înainte de toate solitudine. Cereti ar fi putut cita și aplicația de uiduitas soților separați care rămân singuri, pentru Tertulian cel puțin de două ori și o exegeză alegorică a lui Origen din Peri Archon. Dar pe baza acestor exemple de sau de uidua
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
lui Koinski umbra din fotografii a soției din îndepărtata Italie. Posedat al muzicii de operă, cântăreț ce visează în fortul său african la o glorie care nu va veni cu adevărat niciodată, Palchetti este expresia acestei umanități doborâte de asaltul solitudinii și al existenței coloniale. Nebunia lui Palchetti este de neimaginat fără himera unei Europe care înseamnă, înainte de toate, armonia operelor și amintirea eleganței înghițite de deșert. În Kismet, amanta sa africană (evocând, prin hieratism, efigiile egiptene ale împăraților nubieni), ofițerul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tății și al curajului. Ca și Mermoz, Saint-Exupéry își edifică, în viață fiind, mitul care supraviețuiește dispariției sale. Ca și Mermoz, Saint-Exupéry este cu adevărat autentic doar în acest loc al zborului pe care divinitatea îl oferă oamenilor, cu prețul solitudinii și al morții. Crepusculară și psihedelică, cronica acestui ultim zbor închipuie punți peste lumile cartografiate de Pratt în textele sale. Deșertul pe care Saint-Exupéry îl explorează în Libia este același cu care se luptă Koinski în drumul său către Etiopia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
clipele în care această alegere vine cu un preț moral copleșitor. Moartea soldaților trimiși în sprijinul bandiților din fortul asediat este privită de semenii săi ca un nou semn al trădării sale. Umanismul lui Kirk implică și această vocație a solitudinii - pentru a evita un război ce ar nimici semințiile indiene, Kirk se predă, ca dezertor, armatei. Eroismul din istoriile lui Pratt și Oesterheld se desparte de patetismul de mucava al propagandei rasiste. Comunitatea pentru care Kirk vrea să se sacrifice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cineva a cărui existență e lipsită de euforie. Este cineva care a luat hotărîrea de a nu oferi spectacolul fericirii, cineva al cărui scop este de a nu cunoaște nici bucuria, nici durerea, lăsat În voia gîndurilor sale Într-o solitudine completă și liber consimțită. O atitudine inumană sau poate una filozofică! Oricum, un scop de neatins. Dormise cu geamul deschis. Era una din ultimele zile ale verii meteorologice. Prefera anotimpurile meteorologice celor astronomice: poți evita astfel să te pierzi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cînd ea se trezea. A trăi noaptea reprezintă un soi de asceză. Alegînd să lucreze noaptea, François nu se elibera de orice legătură cu lumea, precum confrații lui, stoicii. Dimpotrivă, se angaja, și Încă Într-un mod hotărît, Într-o solitudine populată cu viziuni și fantasme. Asceza lui nu era un sacrificiu vag creștin În vederea cîștigării unui plus de suferință, chiar dacă suferința nu lipsea din tablou. Trăind noaptea, se abținea să-și petreacă zilele pe stradă: „Cunoaștem“, i-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și meritase mîngîierile a două dansatoare clasice deprinse cu alte musculaturi masculine decît a lui! Mă socoteam inteligent și habar n-aveam că eram frumos! Nici Maureen nu se Înșelase. Nu ca să-i vorbesc despre existența semenilor mei și despre solitudinea conștiinței individuale Îmi Înmînase ea un set de chei de la propriul ei apartament. (Și nu numai, dac-ați ști...) Fusesem cît pe ce să stric totul aducîndu-l pe tata cu mine În cameră! A fost ultima mea criză majoră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
copiii lui se căsătoriseră. Cinci căsătorii și cinci eșecuri! S-ar putea scrie un extraordinar roman cu subiectul ăsta: un neînduplecat partizan al fidelității conjugale vede cum căsătoriile copiilor săi se duc pe apa sîmbetei. Tata se găsea Într-o solitudine tragică, la fel ca Burt Lancaster În Ghepardul, un film la care ținea mult. Mi-a povestit adesea conferința de presă dată de Visconti și Burt Lancaster cînd filmul a fost proiectat la festivalul de la Veneția. La Întrebarea unui ziarist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
locuiești peste drum? Wakefield Îi Întinde doar cartea de credit și ea Își ia din nou masca obișnuită de discreție absolută. Lucrează de mult În industria hotelieră. I-ar putea spune fetei că apartamentul lui, o oază de refugiu și solitudine, a fost distrus de un ciumec cu un Împrumut la bancă și ea nici măcar n-ar clipi. Dar pe Wakefield nu Îl interesează să fraternizeze. El are un plan. Ia un apartament de două ori mai mare decît apartamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Evaluează că propriul său atașament față de oameni, inclusiv față de Wakefield, este doar un moft, fără prea mari ecouri. Dacă oamenii Își pot alege perechea și prietenii, de ce n-ar putea și el, un burlac și un singuratic, a cărui infinită solitudine ar merita un dram de alinare? În plus, Diavolul nu vede nici un motiv pentru care risipa, corupția și confuzia ar trebui eliminate de dragul eficienței! Omenirea a făcut, de cînd se știe, ceea ce i-a cerut Universul: a Înmulțit, a Înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pagini exegetice, studiat în școli și universități, tradus în numeroase limbi de mai largă sau mai restrînsă circulație, precursor al tuturor „revoluțiilor” artistice ulterioare... Dubla personalitate - diurnă și nocturnă, de grefier „burghez” la Curtea de Casație și artist meloman diletant -, solitudinea excentrică, oarecum ascetică, aerul cvasimistic de inocență conservată cu încăpățînare, dincolo de pragul maturității, enigmele biografiei, sinuciderea la o vîrstă tînără ș.a.m.d. îi vor asigura lui Urmuz o aură postumă în care tot mai mulți emuli nonconformiști își vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]