8,157 matches
-
i-ai depășit binișor, traversezi spațiul până la șosea. După ce ești lămurit bine cum stau lucrurile, pornești în întâmpinarea lor cu armele pregătite! La somația lor, răspunzi cum am stabilit. Asta numai în cazul că nu au consemn să tragă fără somație... Am înțeles, domn’ locotenent. Atunci porniți și noroc, băieți! Noi vă asigurăm retragerea în caz de nevoie... Au pornit... În liniștea nopții doar pufăitul opintit al vreunei locomotive sau zgomot de tampoane și frâne punctau firea. Opririle erau scurte și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se întreba sergentul, în timp ce zgomotul pașilor patrulei se apropia din ce în ce mai mult. Îl chinuia întrebarea: „Oare ceilalți sunt unde trebuie?” Și singur s-a consolat: „Altfel nu se poate!” Cele două umbre călcau la doi pași în urma patrulei, așteptând să audă somația. Stai! Cine-i! - a răsunat glasul unui soldat din patrulă. În același timp, s-a auzit și mișcarea armelor. 46 Sergentul a pornit să răspundă cum au stabilit. În acea clipă, Toaibă și Trestie, ca și cum ar fi fost împinși de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un gard de sârmă ghimpată. Nu-i cine știe ce. Îl putem trece ușor. Vă conduc. Când au ajuns la gard, sergentul a hotărât: Urecheatule, îl iei pe rus și căutați o cale să ajungeți la sentinelă. Vezi cum te descurci la somație. Oricum să ai cartușul pe țeavă. Îi mai sigur așa. Te acoperă Tânjală. Bagă de seamă cum se comportă prizonierul... Doi „ruși”, Urechetu în uniformă rusească și prizonierul, au pornit urmați de un cercetaș care să le asigure retragerea în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ofensați în binecunoscutul lor orgoliu. Nu numai că o femeie le cerea să cedeze fără luptă - lucru absolut de neconceput în mentalitatea lor - dar nici nu se gândeau să se întoarcă acasă cu mâinile goale. în consecință, au dat amabilei somații un răspuns nu doar negativ, dar și formulat în termeni grosolani. Conciliant, tânărul ostaș a repetat mesajul. Răspunsul a fost similar cu primul. în vreme ce ocupanții așteptau încă un mesaj, punând faptul pe seama fricii francezilor de a se avânta într-o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
The Treasure Island, e așezat pe o imitație de stâncă înconjurată de mare. În apropiere, se află două corăbii. Una a "piraților". Alta a unor oameni pașnici. Din oră în oră, are loc atacul. Se trage cu tunul, se adresează somații prin portavoce. Actorii urlă, ca să-i audă spectatorii care asistă gratis, ca pietoni, la luptă. Pirații sunt, bineînțeles, chiori și au peste ochiul pierdut o bandă neagră. Din pricina ghiulelelor, se dezlănțuie și un incendiu. Cu flăcări, cu fum. Dar cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
interpretat ca o sentență sau dacă veți hotărî a dispune altfel pentru a redobândi cele ce lipsesc și a trage la răspundere pe cei culpabili. Binevoiți, Domnule Ministru, a primi încredințarea preaosebitei mele stime și considerațiuni. Bibliotecar D. Petrino VII [SOMAȚIE PENTRU RESTITUIREA CĂRȚILOR ÎMPRUMUTATE] M. Eminescu N-o 36 1876 sept. 6 Domnul meu, În urma ordinului ministerial sub N-o... prin care sunt ținut a întrebuința toate mijloacele pentru ca să se restituie acestui stabiliment cărțile ce lipsesc din el și după ce
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
fost seșizate despre apariția în com. Niculițel a lui Andrei Lșefterache, cunoscut ca infractor recidivist, evadat din Penitenciarul Tulcea, unde își executa o pedeapsă de 10 ani pentru furturi și tâlhării. Organizându-se urmărirea lui, acesta nu sa oprit la somație, ba chiar a deschis focul asupra oamenilor legii, aceștia fiind nevoiți să tragă asupra lui, împușcându-l mortal. Astfel, banditul pleacă, cu informații importante la momentul acela, în mormânt. *** Continuându-se urmărirea bandei de infractori, cu ajutorul datelor culese, este prins
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
lui viu. S-a trecut la stabilirea echipei care va acționa și instruireAșacesteia pentru a fi șiguri că va fi capturat viu și să ac ionăm cu aten ie să nu ne împușcăm între noi, cei din echipă, stabilind ca somația să o fac eu, locotenent major pe atunci și la nevoie tot eu să deschid focul. De altfel ca o măsură de prevedere să nu-l iau și pe subofițerul Olteanu care fusese rănit de banditul Marcovici, am inten ionat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de 9 spre 10 septembrie 1953, am ocupat fiecare locul unde am fost repartizați, în jurul casei pădurarului, conform schiței. Subsemnatul, care conduceam acțiunea am somat cu glas tare cuvintele: ,, Marcovici, predăte! ’’ Neprimind nici un răspuns, am repetat de două, trei ori somația, dar răspunsul nu a venit și atunci am fost derutați, crezând că a plecat până la soșirea noastră. După ce a fost prins, ne-a declarat că avea o preșimțire rea deoarece și se zbătea mușchii de la picioare și se pregătea să
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Acțiunea fiind încheiată cam pe la orele 03:00 din noaptea aceea, am plecat împreună cu banditul la Postul de Miliție al comunei Niculițel. Col. Ghivirigă Vasile banditul Marcovici Aici, banditul fiind întrebat printre altele, de ce nu ne-a răspuns la prima somație, ne-a declarat că aștepta un moment favorabil să scape și auzind somația s-a rostogolit din pat jos și s-a târât până în colțul odăii între ușă și geam (colț mort unde să nu-l ajungă gloanțele). I-am
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
împreună cu banditul la Postul de Miliție al comunei Niculițel. Col. Ghivirigă Vasile banditul Marcovici Aici, banditul fiind întrebat printre altele, de ce nu ne-a răspuns la prima somație, ne-a declarat că aștepta un moment favorabil să scape și auzind somația s-a rostogolit din pat jos și s-a târât până în colțul odăii între ușă și geam (colț mort unde să nu-l ajungă gloanțele). I-am făcut un semn discret șefului de Post să aducă o damigeană de vin
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Victor. A trecut un timp de câteva luni, de la darea în urmărire generală, până când într-o zi criminalul este surprins într-un magazin alimentar din Timșioara. Aici intrase pentru a-și procura alimente, urmând să treacă granița în Iugoslavia. La somația echipei de pază generală a miliției, nu se predă și răspunde cu focuri de automat, încercând să scape. Muniție avea destulă, iar automatul, deși fără pat, putea fi foloșit. Este rănit și imobilizat, dezarmat și arestat. Fiind rănit în zona
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și dus. Rieux putea să plece. În primele dăți se mărginise să telefoneze și să alerge la alți bolnavi, fără să aștepte ambulanța. Dar rudele încuiau atunci ușa, preferând tovărășia ciumei unei despărțiri al cărei sfârșit îl cunoșteau acum. Strigăte, somații, intervenții ale poliției și, mai târziu, ale forței armate, bolnavul era luat cu forța. În timpul primelor săptămâni, Rieux fusese obligat să rămână până la sosirea ambulanței. Apoi, când fiecare medic era însoțit în vizitele lui de către un inspector voluntar, Rieux a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
deschidere ecumenică spre colaborări străine spiritului avangardist va duce, către 1930, la prima ruptură din interiorul avangardei autohtone. Un volum viitor - dedicat celui de-al doilea „val”, cuprins între 1928 și 1941 - va discuta avangarda anilor ’30 în relație cu somația politicului: o trăsătură, cred, definitorie pentru un deceniu marcat de tentația autoritară și de recrudescența extremismelor, pe fondul crizei general-europene a modernității/democrației parlamentare. Capitolul final, cu cele circa 70 de pagini dedicate istoriei receptării lui Urmuz de către instituția critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor, drept creatorul modernismului românesc în care intră, s-a văzut, importante forțe simboliste” (Simion, op. cit., p. 208). Valorizările lovinesciene sînt mai degrabă rezultatul unor evaluări „ideo-sociologice” a posteriori, al unei opțiuni programatice și al unor „revizuiri” oportune decît rezultatul somațiilor „la cald” ale propriei sensibilități estetice. De altfel, marele critic va recunoaște că opțiunea sa modernistă a înlocuit - treptat - originarul său „moldovenism” conservator, de gust clasicizant... Artist cu gust educat și spirit critic, tînărul Vinea îi contestă lui Lovinescu autenticitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lingușesc sau socotesc că trebuie să mă menajeze (...) frizează convingerea că produsele mele apărute în Contimporanul (și aiurea) ar dovedi un talent demn de o soartă mai bună, adică indicat să fie exprimat și într-o limbă europeană” pînă la somații brutale: „SĂ MĂ TRADUCI ÎN LIMBA FRANCEZĂ”. Cu gîndul la Orașul Lumină, Costin se agață de vechiul amic din adolescența antebelică precum o rudă săracă din provincie de norocosul care „s-a ajuns” dînd lovitura pe meleaguri străine: „Tu, singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vorba Mariei care anunța că va conduce ancheta Împreună cu șeful de post Morineau. - La Lands’en ne-am rezolvat Întotdeauna problemele Între noi. Poliția n-are ce să caute aici! Pleacă, Marie Kermeur! Un murmur surd urcă dinspre mulțime, scandînd somația. Pleacă... Pleacă... Pleacă... Yvonne dădu semnalul de plecare Întorcîndu-se cu spatele și Îndepărtîndu-se. CÎnd trecu limuzina familiei Kersaint, Îi adresă o scurtă privire lui Arthus. - Măcar o dată, sîntem de acord, nu-i așa? El Îi susținu privirea, păru să clipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
toate întâmplările mai deosebite erau, într-un fel sau altul, legate de Chiru din Baltă. De aceea, când Goncea nu mai apărea pe Republicii, o patrulă de revoluționari îi pândea întoarcerea din Ghiol. Aveau ordin să-l împuște, chiar fără somație, dacă ar fi adus cu el evenimente care ar fi putut să deturneze adevăratele sensuri ale tinerei Revoluții de la Județeană: spontană, patriotică și profund democratică, expresie nemijlocită a voinței și forței maselor conștiente de noul mers, al istoriei, inevitabil după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dotă și vrură să intre în stăpânirea ei numaidecât. Casa era însă închiriată, și, cu drept cuvânt, chiriașul nu consimțise să se mute înainte de Sfântul Dumitru. Stănică devenise agresiv, îl amenință, îi găsi viții de executare a contractului, îi trimise somații în numele Aglaei, care, plictisită, se-nvoi cu chiriașul, plătindu-i o despăgubire, și acesta, în sfârșit, permise familiei Rațiu să pună stăpânire pe proprietățile ei. Cei doi n-aveau însă nici o mobilă. Olimpia de o parte și Stănică pe de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu semiluna unei unghii și cu bocceluța unei pungi de rahat, detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
violent între ele sau cu alte forțe de ordine (un caz tipic pentru o asemenea confruntare l-a constituit incidentul de la Otopeni, unde au murit 49 de persoane, dintre care 34 erau militari în termen; aceștia au fost împușcați fără somație, deși fuseseră chemați tocmai ca să apere aeroportul Otopeni). Creierul acestor dezinformări, sugerează lucrarea coordonată de Costache Codrescu, ar fi fost Securitatea (chiar dacă instituția nu este numită ca atare). „Teroriștii” ar fi fost diversioniști, în speță tineri, fără acte, îmbrăcați camuflat
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ne-au anunțat? Poate erau complici. Sau pur și simplu n-or fi crezut că e nevoie să stea de veghe. Acum însă să ne gândim la ce e de făcut, să salvăm câți mai mulți oameni: ăia trag fără somație. Da, maestro Giacomo, ai dreptate, trimite pe cineva să-I anunțe pe cei rămași mai la urmă să nu se apropie și să renunțe. Netrebnicii ne-au vândut. Tommaso, în temniță, se tot gândea la acea teribilă noapte de sânge
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
un profesor nu-și poate ține cursul, e firesc să fie suplinit. Aspectul formal înăbușea la Bogdan sentimentele umane, afară de cazul când o minte liberă i le sugera. Arhitectul, impacientat, scoase ceasul din buzunar și-l consultă, ceea ce reprezenta o somație discretă pentru Dan Bogdan. Acesta își adună toți mușchii feței într-o sforțare ultimă, privi și el ceasul ca să câștige timp, apoi mărturisi că în afară de plăcerea de a-l vedea venise cu o mică rugăminte. O asociație americană oferise la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adevărul este că mințea). Copiii reveneau la șarjă, la alte mese, nedepășind niciodată tonul unei glume cam familiare, dar la urma urmelor respectuoasă, având în vedere că Hagienuș, ca tată, se afla oarecum în responsabilitatea lor. După faza aluziilor, urma somația. Băiatul cel mare zicea foarte dulce: - Vasăzică, tată, nu vrei să ne dai nimic. Îmi pare foarte rău că te porți așa cu noi. Asta e ultima oară când îți mai cerem. Hagienuș, atunci, pățit, încerca să se scuze, făgăduia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Prin ce întîmplare Pomponescu se pusese în comunicație directă ori indirectă cu proprietarul casei locuite de Ioanide nu se știe, fapt este că acela, intimidat ori având vreun interes a se avea bine cu ministrul, transmise printr-un avocat arhitectului somația de a părăsi îndată imobilul. Ioanide ar fi putut să facă contestație, dar chestiunea i se păru plicticoasă și în definitiv de prisos. În primăvară, în orice chip, ar fi trebuit să se mute. Deci acceptă somația. Însă personal era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]