22,065 matches
-
cintezoi / În desișuri desfrunzite populate de strigoi. // Simfonia de lumini mângâind cărări boltite / Arde pân’ la rădăcini brazi cu frunze ascuțite / Un decor ce nici în vis n-ai să vezi așa bizar / Pregătit e să asculte povești de abecedar” (Somnul pădurii). O altă dimensiune importantă a liricii lui Virgil Ciucă este sentimentul istoric, cel al apartenenței de neam, și aici autorul își dă adevărata probă a virtuozității artistice: „Străjuiesc piscuri de munte cetele cetății dace / Ca să-și apere pământul de
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
la mijloc de pod, o tulbure apă reflecta lacrima privirilor ei, un tânăr pătruns de frigul durerii din ea, apoi se trezea... un tremur, ud leorcă, frisoane, o spaimă de moarte. Șeherezada atât doar știa - trandafirul luminii nu înflorește în somn, Căprioara acum doar se-adapă din al său izvor تاب ألف ليلة وليلة, o mie de vieți și ultima viață. Referință Bibliografică: POVESTEA CELOR 1000 DE VIEȚI.... Și-O NOUĂ VIAȚĂ / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POVESTEA CELOR 1000 DE VIEŢI....ŞI-O NOUĂ VIAŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380721_a_382050]
-
dangăt de clopot, onomasticii și pomeniri.Picături de veșnicii. Dimineața când soarele răsare îl privesc ... XXVII. DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1662 din 20 iulie 2015. Cu ochii dornici de somn, mișcându-se ca un robot femeia a bagat mâna în locul știut pentru a trage cheia ce era atârnată de un capăt de lanț pentru cei din famile. O burniță deasă făcea să fie deprimant sfârșitul de toamna. Sfidând anotimpul, crizantemele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
de crizanteme albe, iar ceva mai încolo delicate cele grena și cele roz au înflorit toate deodată spre desfătarea privirii, pe când cele galben verzui păreau niște pete de lumină în ziua mohorâtă și ... Citește mai mult Cu ochii dornici de somn, mișcându-se ca un robot femeia a bagat mâna în locul știut pentru a trage cheia ce era atârnată de un capăt de lanț pentru cei din famile. O burniță deasă făcea să fie deprimant sfârșitul de toamna. Sfidând anotimpul, crizantemele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
frunzele pe drum. Și aștept mai mult să doară anii-aceștia la un loc când tu pleci și lași în urmă doar sugestie de foc. Mă aștept să mă străbată Toți cocorii ce-o să plece. Se înalță altă toamnă care-n somn o să-mi dezlege clipele-ncurcate-n gheme. Ca pe-un fir al Ariadnei ochii mei o să te cheme. O să vii atunci în toamnă cu un tren accelerat și din casa de chibrituri o să-aprinzi cu ochii tăi sufletul ce te-
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
pag. 33); în aceeași notă melancolică, ușor iluzorie, cu impresii dintr-un început de lume, caldă și patriarhală, ca în „Tablouri dintr-o expoziție” de Modest Musorgski, un spațiu al verosimilului dintr-un „anotimp” vivaldian: „Aș vrea să dorm un somn până-n odihnă/ cum mi-a dormit primul plânset/ pe sânul mamei,/ când cuvântul era mireasmă lumească/ iar lumea era doar murmur și semne,/ fără hotare de legi” („Cuibul”, pag. 37). Ori o patetică lepădare de sine și de tot „începutul
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ȘOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENȚĂ Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ateh (Selma) adoarme, un somn greu o cuprinse, gânduri, lumini, trăiri, vârtej de vise, întreabă al ei spirit, Ea, fiica Luminii, se-nalță, plutește, în al său templu, pe AMON RA îl caută, dorește în ritm sacadat de tobe pășește printre coloane uriașe, hieroglife, culori
ŞOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380785_a_382114]
-
SUFLET RĂTĂCIT ÎN TOAMNĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1789 din 24 noiembrie 2015. Un lut străin mă ține prizonieră și mă zidește-ntr-un castel de oase cu gust de cloroform și de migdale mă adâncește-n somnuri mincinoase Pe umerii albiți de vechi orgolii port lire adormite printre șoapte din haina veche-a rimelor necoapte țes trapele secrete peste noapte Mai mohorâtă-s ca o zi ploioasă și mult prea obosită-mieste pana când sufletului rătăcit în toamnă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
peste poate, prea mi-e poatele bolnav, prea mă arde lunecușul, prea mi-e urcușul gângav. M-am cuplat la fus bătrân, al bunicii din poveste care tors-a neîncetat ani întregi pânze modeste pentru fata nemurita, dar răpusa de somn greu, de o zână, mătrăguna, cu tupeu de Dumnezeu, Fusul meu, orar, sfârâie în vara de se-ncinge tot, se răcește apoi, surd mi-l spală toamnă, cu suspin-hohot, cănd cade ninsoarea, blând se stinge încet torsu-i lenevos că
MAI SCRIU POEZII de DORA PASCU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380823_a_382152]
-
într-o noapte din/ molfăiala pieilor tale agonice, nelepădate". Un alt tip de plecare este visul. Pășind în vis, omul părăsește lumea reală, un întreg univers se deschide în fața lui, o altă viață poate să înceapă. Visul nu presupune neapărat somn. Poate fi vorba de un vis cu ochii deschiși, de un teritoriu al imaginației, evadare cu gândul într-un spațiu fictiv: "și acum evadare spectaculoasă/ prin ușa placentă din/ camera mea merg în portul/ Balcanbalta. colțul de elefant al lunii
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
se roagă pentru sănătatea lui , pentru el iberarea sa. Viața e asemenea peronului unei gări unde, În fiecare clipă, ne despărțim de unii și alții... de noi... Cine nu știe de ce se scoală dimineața, nu trebuie să se culce seara; somnul lui va fi fără vise. Efemeridele ne Învață, mai mult decât toate școlile, care e prețul vieții. Visele clădite pe o secundă pot deveni păsări care zboară, sau idei...fără umbre. În lanțul iubirii, este de ajuns să ruginească o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mă ia și-acum de mână prin crâng: sunt fluturele, sunt toate culorile care bat din aripi spre tine. Sunt albina care bate cu aripa ei la poarta narciselor. Copilăria! Care se ascunde seara În brațele mele. Care țipă În somn. Pesemne coroana de spini i se arată În vis, coroana de spini Începe să se vadă... Spin cu spin - să se vadă. Copilăria! Care până la Apocalipsă mai are atât de puțin. Singurătatea mea urcă În Lună. Nici nu mai știu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să-și păstreze frumusețea și vivacitatea atât În comunitățile noastre de sub arțar, cât și oriunde În lume. Profesorul Brumaru se sculă cu o durere neînțeleasă de ceafă. „Bătrânețea” Își spuse el, ridicându se, cu mișcări leneșe, din așternutul mototolit de somnul agitat, pe care-l avusese peste noapte. Dormea stăpânit de vise prostești, pe care acuma, treaz fiind, nu le mai putea povesti. O visase pe Maria luptându-se În Împrejurări ciudate, cu tot felul de monștri și extratereștrii. Pentru ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
simple, după ce a rostit, golit de sânge: qui bono? e atât de plictisit, Încât seamănă cu un director Îmbătrânit de gălăgia recreațiilor, care Îi amăgesc tâmplele... cu el nu se joacă nimeni! ce va urma? capul aplecat pe o pernă, somnul carului ascuns printre pletele viselor - voi merge din felinar În felinar, din psalm În psalm, din nor În nor, la fel ca toamna semnată pe o inimă Înțeleaptă... de-atâta dor, voi prinde ultimul tren spre Eden. de-abia atunci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
precis, supravegheați, atât bolnavii mintali, cât și oamenii socotiți de stăpânire periculoși. Cel care fusese cunoscut ca marchizul de Sade, devenit, după moartea tatălui său, conte, avea aproape 63 de ani. Va rămâne la Charenton până la sfârșitul vieții. Moare în somn, pe 2 decembrie 1814, la 74 de ani, dintre care peste 28 îi petrecuse închis în diverse fortărețe, pușcării și ospicii. Le frecventase din tinerețe și până la bătrânețe: la 23 de ani, la 28, la 31, la 32, la 37
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
în biserica în care credincioșii își încredințează sufletele lor Trinității divine, se cuvine ca muzicienii să se închine și ei unei trinități, la fel de sfântă, măcar pentru interpreții vocali: omogenitate, precizie, acuratețe. Altfel Messiaen se va mâhni și își va dormi somnul lui de înger cu urechile astupate.
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
exaltare. Nu propria decizie ori vreo motivație oarecare îl împinge spre cea mai apropiată dintre cele trei ferestre ale dormitorului; încearcă o asemenea liniște și o asemenea ușurință când face cei câțiva pași, încât bănuiește că visează ori umblă în somn. Dacă așa stau lucrurile, atunci e dezamăgit. Visele nu-l interesează; dar se pare că totul e real. E complet lucid și știe că a lăsat în urmă somnul: să conștientizezi diferența dintre somn și veghe, să știi perfect care
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
face cei câțiva pași, încât bănuiește că visează ori umblă în somn. Dacă așa stau lucrurile, atunci e dezamăgit. Visele nu-l interesează; dar se pare că totul e real. E complet lucid și știe că a lăsat în urmă somnul: să conștientizezi diferența dintre somn și veghe, să știi perfect care sunt granițele - iată esența echilibrului psihic. Dormitorul e spațios și foarte ordonat. Când îl traversează, parcă plutind, cu o ușurință aproape hilară, gândul că această experiență s-ar putea
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
bănuiește că visează ori umblă în somn. Dacă așa stau lucrurile, atunci e dezamăgit. Visele nu-l interesează; dar se pare că totul e real. E complet lucid și știe că a lăsat în urmă somnul: să conștientizezi diferența dintre somn și veghe, să știi perfect care sunt granițele - iată esența echilibrului psihic. Dormitorul e spațios și foarte ordonat. Când îl traversează, parcă plutind, cu o ușurință aproape hilară, gândul că această experiență s-ar putea termina îl întristează brusc; o
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
și de cablurile de fibre optice de dedesubt, de apa proaspătă care aleargă prin conducte, de apele menajere evacuate într-o clipă. Observator curent al propriilor stări, se întreabă ce anume o fi declanșat această euforie prelungită, denaturantă. Poate, în timpul somnului, s-a produs un accident chimic la nivel molecular - ca atunci când răstorni o tavă cu băuturi -, care a stimulat receptorii de dopamină să inițieze o cascadă de evenimente intracelulare; ori poate este perspectiva unei zile de sâmbătă sau consecința paradoxală
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
aproape patruzeci de ani, iar refuzul de a deveni turnător mi s-a părut de la sine înțeles. Să fi acceptat, într-o secundă de maximă slăbiciune - prin care trece insul - m-ar fi costat enorm, mi-aș fi pierdut liniștea, somnul, orice bună părere despre mine, regretele m-ar fi sfâșiat precum colții leului dintr-o căprioară gnu. Grele maladii pe care le-am învins, unele pe masa de operație, m-ar fi dat gata, poate. Zic poate, unde firea omului
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
ajuns omul fără însușiri, nemulțumit de slujba la Castel, abulic și considerându-se neisprăvitul neisprăviților, se consolează cu biblioteca în a cărei liniște tombală se simțea dumnezeiește. Decât la cursuri, mai bine în acel refugiu unde, dacă nu-l fura somnul, citea Romanul comic al lui Scarron. Și totuși, studentul nostru un curs tot frecventa, și anume cel despre elite și revoluții. Portretul respectivului profesor este printre puținele personaje scăpate de vitriolul menippean al autorului, simpatizat pentru figura sa de intelectual
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
Arghezi a ignorat "studiul" (id est opera filosofică) "poetului de la Cluj", Zenovie Cârlugea scrie: "Că Tudor Arghezi va fi citit sau nu studiile Ťpoetului de la Clujť nu e lucru cert, sigur e, însă, faptul că, în 1929, după apariția Laudei somnului, Blaga mărturisea cu satisfacție că Arghezi însuși l-ar fi felicitat și îmbrățișat recitîndu-i din poezia Somn versurile: Ťîn somn sîngele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi în părințiť". Expresia dubitativă avem impresia că e aci de
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
va fi citit sau nu studiile Ťpoetului de la Clujť nu e lucru cert, sigur e, însă, faptul că, în 1929, după apariția Laudei somnului, Blaga mărturisea cu satisfacție că Arghezi însuși l-ar fi felicitat și îmbrățișat recitîndu-i din poezia Somn versurile: Ťîn somn sîngele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi în părințiť". Expresia dubitativă avem impresia că e aci de prisos, întrucît Blaga mi-a relatat el însuși, de cîteva ori, scena petrecută la București, la o
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
sau nu studiile Ťpoetului de la Clujť nu e lucru cert, sigur e, însă, faptul că, în 1929, după apariția Laudei somnului, Blaga mărturisea cu satisfacție că Arghezi însuși l-ar fi felicitat și îmbrățișat recitîndu-i din poezia Somn versurile: Ťîn somn sîngele meu ca un val/ se trage din mine/ înapoi în părințiť". Expresia dubitativă avem impresia că e aci de prisos, întrucît Blaga mi-a relatat el însuși, de cîteva ori, scena petrecută la București, la o librărie: "Lui Arghezi
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]