5,168 matches
-
când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul molcom al ziarului, răsfoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare plăcut învăluia terasa ca într-o cupolă protectoare. Nimerise, nu mai știa cum, în casa profesorilor Alexe, o atrăseseră cuvintele lor laudative și o oarecare faimă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dacă era cazul răzuia varul de jur împrejur. Vezi Nik cum procedează? Ca un specialist. Parcă ar fi un doctor care consultă un bolnav. Suntem pe mâini bune. Alexe, epuizat după mitraliajul de complimente, își aprinse o nouă țigară și sorbea preocupat din cafea. Dar cineva, dincolo, plânge, interveni Carmina, iritată de toată mascarada din casa familiei Alexe. A, dădu plictisit din mână Alexe, este Evelina, pare-se că ai cunoscut-o. Mama ei ne-a rugat să-i dăm niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și îl sărută răsunător pe obraz. Hai, nu mai fi supărat pe mine, îi spuse, vezi ce ocupații am eu, când să-mi mai vizitez și ruda mea cea mai dragă? Picior peste picior, cu un pantalon crem impecabil, Ovidiu sorbea din ceșcuța de cafea cu fața numai zâmbet. La început, Carmina crezu că mimează bunăvoința din politețe, că vrea să pară interesant dar apoi chiar observă, stupefiată, că bărbatul chiar se simțea bine acolo în casa unchiului ei, cu perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea bărbatului și apoi se spulbera... Câtă amărăciune se așternuse apoi după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță mașina lângă bordura trotuarului, coborând degajat, trântind portiera. Pentru o clipă privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-o va înțelege... Reveni în cameră. Îi așeză cafeaua la îndemână, se așeză și ea în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am lăsat caloriferul electric, nu-i așa? Nu așteptă răspunsul, se duse în dormitor și controlă singur, după șifonier, la locul știut. Era acolo, bănuia el, bănuia. Ți l-am lăsat, îi comunică, atunci când reveni înapoi. Se mai liniștise, mai sorbi odată din cafea. Foarte bună, cafeaua, exclamă,nu știu ce-i faci de iese așa bună, spuse și-i zâmbi. Mai departe, spune mai departe. Mai departe? tresări ea. Atunci am venit direct acasă. Pe jos? Nu, nu, cu autobuzul, ploua tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să spele mozaicul subsolului și cele câteva mese înalte, tejgheaua, interiorul chioșcului. La urmă ea se așeza la una dintre mese și cerea o cafea. El o servea cu cea mai mare seriozitate, o urmărea cum își apleacă fruntea să soarbă din ceașcă. I se albise părul, lumina artificială din subsol o făcea să pară obosită. Dar era soția lui și asta însemna foarte mult. Sidonia își aprinse o țigară și căzu pe gânduri. Încruntată, cu gura strânsă, cu ochii pierduți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu știu; câmpia adună toți pașii în firul subțire al drumului. Întorc capul cu zâmbetul călătorului ostenit care simte că și-n el semplinește cărarea. S-adună în mine cuvinte și ,,când privesc zilele de aur” cum marea visului mă soarbe, cu oceanul imens, cu tot cerul cuprins în apele adânci. Luminița Matei 1.11. TESTELE DE EVALUARE În metodologia școlară, lucrările scrise ale elevilor, fie ele semestriale, la sfârșit de an școlar sau la probele de admitere, ca și la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
capul, mâna care te binecuvântează, ochiul care te veghează cu multă duioșie; ghiocei pe la tâmple; bunătate fără margini; privire blândă. Despre natură: un peisaj simbolic; decor straniu; vis albastru al naturii; taina liniștii înalte; priveliște ce primenește sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o petală de miozot; văpaie de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luminate de văpaia lunii chiar își făcuseră apariția doi tineri: un prinț și o prințesă de aici, de pe tărâmul nostru. Veniseră și ei să admire frumusețile lacului, să se plimbe printre poeticele lunci de flori liliachii. Și eu, și ei sorbeam adierile dulci, mirositoare din aceste locuri pline de flori. Și ei începuseră a se plimba și a privi încântați spre luciul de cristal al apelor, înspre întunecatele frunzișuri, binecuvântata lună... Un argint de ninsoare cade lin dinspre bolțile cerului peste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cum să citesc. Să nu uiți nici odată, Ioana! Eu v-am crescut singură pe toți patru copiii. Îmi sunteți toți dragi. Tu ești cea mai mică. Țin la tine ca la lumina ochilor. Cu ochii mari, o urmăream atent. Sorbea dintro cafea caldă. Îi admiram părul alb și finețea glasului. Cu siguranță nu era cald numai în casă, ci și în sufletul meu. O clipă scurtă m-am gândit: de ce-mi spune toate acestea? Am mințit-o eu vreodată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-te, presupun că ai spus doar lucruri Înțelepte. Televiziunea locală a filmat totul așa că discursul va putea fi analizat și comentat cu o pasiune de masoreți de către specialiștii pălăvrăgelii naționale. Sunt convins că n-ai uitat oarece sfaturi... Sfaturi? Cain sorbi din cafea, puse ceașca pe masă și zise: Ce sfaturi să dai celor care rămân aici? E ca și cum ai spune parașutistului să nu sară fără parașută, sau condamnatului la moarte că nu e cazul să pună la Îndoială priceperea călăului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
carevasăzică... Da, tată. De tot? Pentru un timp cel puțin. Și fata aceea? S-a măritat. Păcat... Dar dacă e fericită... Fericirea, ca și războaiele, sunt date oamenilor să le poarte... Până la moarte. Da! Duse din nou paharul la buze. Sorbi Încet din licoarea grea, galbenă. În caz că nu dai ortul popii Înainte... Să o cunoști, vrei să zici. Da... Uneori se Întâmplă să uiți cu totul de ea. Și să te bați orbește. Ori să nu o uiți niciodată. Caz fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
râs! Era, pare-se, irlandez... Atunci, treaba lui. Fiecare nație pe peserica lui piere, formulă pe un ton sumbru domnul Húsvágó Tamás Húnór Încă o sentință tulburătoare. Îi plăcu atât de mult propria cugetare, Încât cafeaua pe care tocmai o sorbea cât mai elegant cu putință, căpătă ca prin minune aroma rară de barack pálinka adevărată. Aroma aceasta Îl făcu să cadă pe gânduri și să-și spună cu o undă de tristețe: parcă poți se știi ce este in sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Zâmbi. Dacă m-ai iubi, ai veni. — Ție nu ți se pare că seamănă cu Buzz Lightyear? — Am spus, dacă m-ai iubi, ai veni. — Până la infinit și dincolo de el, m-am adresat bulei de plexiglas galben, ignorând-o. Clio sorbi zgomotos prin pai, uitându-se țintă la mine. — Să spunem în felul următor, Număru’ Unu, i-am zis aparatului. Un pas mic pentru om, un pas mare pentru omenire. Să știi că-i al meu, zise Clio, trăgând cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou - imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. Moneda întoarsă, fața ascunsă. Aveam impresia că ceva uriaș se petrecea în jurul meu, dar nu reușeam să ordonez minții pentru să vadă ce era. Scout, acum cu ochelari de soare la ochi, își sorbi berea și se uită peste ape. Am făcut și eu la fel, sprijinindu-mă de ea, gândindu-mă la sentimentul acela ciudat, la noaptea trecută, la rechinul aflat încă în larg undeva, în albastrul întins. După câteva minute, am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Vasilii Gavrilovici și depistarea férédelegilor sévîrșite de acesta. Poate cé și din aceasté cauzé, ajuns acasé, Alexandr Timofeevici s-a adîncit În beci. CÎnd a ieșit de acolo, Alexandr Timofeevici ducea cu el o cané roșie cu vin din care sorbi cîteva gîturi, ca sé nu se verse și pe care o așezé lîngé un télgerel cu sléniné téiaté și brînzé, pe colțul mesei În verandé. Maria Ivanovna lipsea cu desévîrșire de-acasé. Așadar, pédurea face oxigen. Dar féré oxigen nu existé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
important motor al lumii. Astăzi sînt bătrîn și știu sigur că așa e". Ce-ați făcut după ce v-au eliminat din presă? Ce să fi făcut decît să trec pe pilot automat? Alții au ales libertatea. Eu am ales scris-cititul. Sorb o înghițitură din cafeaua de protocol a postului, în timp ce se desfășoară altă reclamă de detergenți: soluția care albește și pe dracu'. Tot avem nevoie, pentru biografii, de supra-înălbitori: "Mă duc să i-o arăt și lui Ioneasca". Ba lui Paleologu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca un ctitor. Organiza bine. Iordan, mai temerar tot prin ereditatea sîrbească, a fost, în ciuda sîngelui sîrb, român ca grai și suflet. N-a putut să plece. România nu i s-a părut un "spațiu sleitor", dimpotrivă. "Săracii de ei! Sorb vin negru și mănîncă icre, tot negre. Sînt în stare de doliu pentru țărișoara lăsată de izbeliște", îi ironiza pe fugarii politici. Și avea dreptate. Dar n-ar fi plecat, s-ar fi organizat cu "cocorii" o altfel de rezistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de caracter a dovedit-o în cazul Nichifor Crainic. Naționaliștii primesc cele mai dure lovituri de pedeapsă. Croh vede roșu contra lor. Lui Crainic îi face un portret-simbol: "abandon al demnității omenești". De ce? Mă întrebi de ce? Pentru că, înfometat la Aiud, sorbea ciorba în care torționarul, un evreu ungur scăpat de la Auschwitz, își storcea ciorapii murdari: "Mai vrei o porție, dom' ministru?" Mai vroia! Tare era scîrbit, povestind astea, Crohmălniceanu. El își lua mesele la Capsa. Ieșit din închisoare în '62, Crainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
O întorc pe toate fețele. Ce-i asta? Uituco. E... E curelușa mea de ceas, ruptă. De la minusculul ceas dăruit de Liselle. A păstrat-o. Ce poate fi mai trist decît să-ți întîlnești iubirea și să n-o recunoști? Sorbim, ca la începutul nostru îndepărtat, lapte dulce, îngroșat cu făină. Cum a fost acolo? Te-ntreb pentru că-i mai rar să se-ntoarcă un pictor de succes. Ca Rusalin Pop. Depinde ce cauți, Ana. Dacă vrei altceva decît Butterkultur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trecutului de prezent; clipa ta ultimă o poate înghiți pe cea de-acum. Realizez (sau i-realizez?) cum mori, în chiar minutul ăsta: coloane, draperii, loji, marmură, bronz, catifea, ipsos, toate-toate ți se învălmășesc în ochi, se învîrtesc într-un sorb care te trage cu el. Ce-i cu lacrimile astea, Ana? Mi-au ajuns la gît. Pot să înot în ele. Așa plîng-rîd de mine însămi. Mă cam pricep la asta, are dreptate Brăduț. Îi citesc scrisoarea. Cel puțin noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar mai ales îi oferă dansul. Mai întâi face o reverență laterală, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile, între care întârzie pentru o clipă, încremenite, ca și cum și-ar sorbi unul altuia suflul vital. Când apare fructul iubirii oul, acesta e păzit și de femelă, și de mascul, cu schimbul, și rostogolirile lui de către ambii părinți în afara cuibului, în toate direcțiile, pare a fi un drum inițiatic. Convergente, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau o vreme, în care ea fie îi cânta, fie îi recita din versurile ei de dor cu rimă împerecheată. Nu discutau niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]