962 matches
-
îi atrage atenția cititorului, chiar înainte de a deschide cartea de povestiri sadi(comi)ce a scriitoarei de origine franceză Hélène Lenz, este, fără doar și poate, ilustrația copertei - o reproducere a lucrării lui James Ensor, Cearta scheletelor pentru cadavrul unui spînzurat. În corelație cu titlul volumului (Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce), această imagine nu numai că surprinde și incită la lectură, dar creează și un anumit tip de așteptări, direcționează receptarea în sensul disponibilității față de elementul fantastic, pregătește decolarea către un
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
a farselor macabre, a conflictelor insolubile și a răzbunărilor sadice. Bineînțeles că deocamdată ne aflăm încă pe terenul presupozițiilor vagi pe care prima povestire Tabloul exotic nr. unu (sărbătoarea) pare mai degrabă să le contrazică; nici vorbă de cadavre, vrăjitoare, spînzurați, și cu atît mai puțin de cazane cu smoală; poate singurul indiciu în concordanță cu presupunerile noastre este "atmosfera sulfuroasă" în care ne este servită "o bucată de viață în sînge". Protagoniștii - Bărbatul și Femeia - sînt angrenați într-un adevărat
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
cea mare pentru copiii rătăciți un gest o fluturare de mână ar fi de ajuns cineva a zăvorât râsul sub șapte lacăte în spațiul dintre privirile noastre nu mai încape nimic fără memorie n-am să-mi amintesc funia spune spânzuratul am să port în nări mirosul florii de măr n-am să-mi amintesc gustul sării spune înecatul am să duc cu mine soarele coborând în mare nu voi purta pe corp nici o urmă n-am să simt durerea doar
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
care se pretinde cea dintâia. Și ce-ai să te mai relaxezi! Detracatul care și-a decapitat soția, exhibându-i apoi mâna, tăiată și ea, de la balcon, spre știința vecinilor necreduli, mama ce se aruncă pe fereastră, găsindu-și fiica spânzurată, un părinte care trăind mulți ani cu propriile-i fete le-a făcut și copii - ce-i sunt, totodată nepoți. Și care, în prim plan pare nedumerit de a fi îndepărtat de la rutinarele lui tabieturi. Imagini cu scări pline de
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
continuă Carol, că a stat în temniță vreo douăzeci de ani. La un moment dat, i s-a adus vestea că a doua zi va fi repus în libertate. Ei bine, a doua zi dimineață a fost găsit în celulă spânzurat. Asemănător se întâmplă lucrurile cu păsările care trăiesc prea mult timp în colivie. Dacă le dai drumul, vor zbura fericite în pădure, bete de libertate. După câteva zile se vor întoarce. Uitând să mai trăiască în libertate, vor reintra în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
va omorî un om care a săvîrșit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, și l-ai spînzurat de un lemn, 23. trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn, ci să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spînzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu; și să nu spurci țara pe care ți-o dă de moștenire Domnul, Dumnezeul tău. $22 1. Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocolești, ci să le aduci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
își împart singurătatea. Despre vârsta a treia și problemele ei (observați că am evitat să folosesc cuvântul, știți dumneavoastră careă) nu se cade să vorbim, deoarece ne-am afla în situația nefericită a celui care pomenește de funie în casa spânzuratului. Și o concluzie: ideile care nu devin mobiluri pentru inițiative și fapte, nu au nici o valoare. Oficiile de bună gazdă ale colegei noastre s-au materializat într-o ceașcă de cafea, nu prea concentrată și nu prea mare, adecvată vârstei
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ne arate numai apocalipticul. Cum te smulgi un milimetru din ecranul televizorului - unde te răpun de zece ori pe minut morțile, viciile, violările, de capitările, incendiile, codurile galbene, portocalii și roșii, malpraxisul medical, copiii abuzați, topoarele, înjun ghie rile, inundațiile, spânzurații și faptul că România e cam pi oana maladiilor în Europa -, dai numaidecât de normalitate, eficiență, eleganță, inteligență sobră, elitarism profitabil, bun simț mercantil, subtilitate și rafinament, de seninătate, moralitate, minți luminate și suflete de aur. De cealaltă parte, întâlnirile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
noapte, în sala de la Icoanei, adevăratul Athanor al teatrului românesc. Un artist a cărui alcătuire fizică paradoxală - de virilitate diafană și forță eterică, de farmec crud și ludic ritualic - am admirat-o de la Valurile Dunării la Agamemnon Dandanache, de la Pădurea spânzuraților la copleșitorul final, de carnaval bahtinian, al Scrisorii pierdute, trecând prin coregrafiile jubilative din Leonce și Lena și, mai ales, prin halucinantele metamorfoze la care (Prospero alchimic!) i-a supus pe Victor Rebengiuc, Clody Bert h ola și Irina Petrescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
viitorului scriitor. Dar toată această materie informă capătă sens din punctul de vedere al autorului lui Ion, care va ieși la lumină surprinzător de matur și de sigur pe sine în 1920. Iată cum arată o prefigurare a romanului Pădurea spânzuraților, pusă sub sintagma Pasiunea morții: Ofițerul în armata austriacă; român. Trebuie să plece la cei din față unde-i dreptatea lui. În rețelele de sârmă e prins. Condamnat la moarte, nu scoate nici o vorbă. Când să tragă, deschide gura. Nimic
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
puteți să îl înghițiți, pentru că animelele, indiferent cât sunt de mari, pot fi înghițite de dumneavoastră. Să fii liderul PDL și să vorbești de corupție și minciună este, cum s-ar spune în Ardeal, să vorbești de frânghie în casa spânzuratului sau, cum ar spune vameșii, să nu fluieri în biserică”, i-a spus Ponta lui Blaga, de la tribuna Parlamentului. El a adăugat că, după ce l-a auzit pe Blaga, începe să îi pară rău că nu a vorbit Elena Udrea
Ponta îl invită pe Blaga să înghită „Guvernul-mamut” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40125_a_41450]
-
intuirea și recrearea de către scriitor a unei «alte lumi», «cu totul necunoscute», cu ajutorul fantasticului care este «mai real decît realitatea însăși»”. Dincolo de aceste apropieri, fără a exagera nimic, dimpotrivă, amendînd sever pe cei care descopereau influențe masive în romanele Pădurea spînzuraților, Ion și Răscoala, Elena Loghinovski își centrează studiul pe analiza romanului Ciuleandra unde urmărește, mai ales, asemănări la nivelul conflictului epic. Altfel stau lucrurile cu Rusoaica lui Gib I. Mihăescu, pe care Elena Loghinovski o consideră prima „replică directă, la
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
scriitor de azi. Astea sânt reversele gloriei” (în Opere 17, p. 86- 87). Cum să nu fie atunci scrisul o revanșă, o compensație, o formă de penitență, o dezvinovățire totală? Separat de aceste lucruri, trebuie să reamintim că romanul Pădurea spânzuraților este scris la somația postumă a fratelui său Emil, mort pe front și spânzurat pentru dezertare întocmai ca Apostol Bologa. Familia scriitorului, Emil însuși, au trăit cu speranța sau iluzia că Liviu și-ar fi putut salva fratele de la înrolare
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
dezolare, după care, vindecat repede de melancolie, după sărutări de mâini și salutări, se retrase în pripă, tăind din notes punctul efectuat. Bineînțeles, Gaittany nu era omul necivilizat care să spună lui Conțescu de unde venea, vorbind de funie în casa spânzuratului; adevărul este că cele două vizite, la o moartă și la un bolnav, prezentau în program ceva sinonim: obligația socială și plăcerea de a circula. În curând, trecând drumul, apăru și Ioanide cu Hergot. Fiindcă atmosfera de îngrijorare fusese înlăturată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îngăduindu-le celorlalți să-și ia revanșa. Dezastrul după dezastru, pînă cînd Thaw dori să-l oprească printr-un deal și o spînzurătoare, unde Dumnezeu, scîrbit de moarte de propria fire violentă, încerca să răspîndească grația divină în lume lăsîndu-se spînzurat ca un criminal ce era. Era hazliu să te gîndești că reușise asta spunîndu-le oamenilor să se iubească, nu să se rănească unul pe celălalt. Thaw gemu și zise: — Nu-mi place să te hăituiesc în halul ăsta, dar refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu steaguri roșii. Patru dintre ei au înălțat un steag pe Cathkin Braes, apoi s-au întors acasă să-și bea ceaiul, pentru că era limpede că nu se întîmpla nimic. Așa că Baird, Hardie și Wilson au fost arestați, judecați și spînzurați, iar valul sîngeros al revoluției a dat înapoi. Apoi, într-o zi, guvernul a observat că poate acorda drept de vot oricui fără să piardă puterea. Șomerii au fost ajutați să treacă în Canada, Australia, Asia și Africa, unde au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
hârtia, pe care Badislavii le-au semănat pe o fâșie întreagă de pământ negru și untos, între postatele de dovlecei și de salată. În adâncul verii s-au deschis flori cu petalele vinete, vârstate cu negru, ca niște limbi de spânzurați, pe tulpine cu frunze de un verde-albăstriu foarte palid, stropit cu var. Când petalele s-au scuturat și s-au făcut curând una cu țărâna, au rămas măciuliile mustoase de lapte, emanând o duhoare atât de dulce, că păsările nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o să te-ntind pe masă, țeapăn și rece, și ce-o să mai rîd! Ce geamparale o să joc în jurul tău, uite-așa! Hiiiii! Și-o să te-apuc de nas, și-o să-ți scot puța afară, în văzul lumii, așa să știi. Spînzuratule! Nebunule! Să crezi tu că o să ai parte de cavoul tău de marmoră. Când mi-oi vedea ceafa. Să zici mersi dac-o să te-ngrop într-un colțișor de cimitir năpădit de bozii. Că mi-ai otrăvit sufletul o viață
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rare, peste cea a tinerei femei - "trebuie să recunoști că Hajdău a furat ca-n codru din Les Precieuses ridicules. Dacă te gândești numai la Musiu Jorj: ma chere, ce idiot! Oare toți cei ce vorbesc franțozește să fie niște spînzurați? Cest une caricature gogone! Ce-a mai aplaudat mojicimea la aria aia (cum zicea, soro?): "Ne-am strâns mințile cu fracul/ Și simțul ne-am încărcat/ Cu haine de unde dracul/ Copiii și-a botezat!"" Și-a înțărcat, madame Sophie!" "Pardon
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Se întrerupse un moment; încrețindu-și fruntea, căută să reia firul poveștii. — Ce ziceam? Ah, da... Apoi însă lucrurile s-au schimbat. Banda se mărea de la o zi la alta. Foametea, violențele soldaților, abuzurile săvârșite de clarissimi... Au fost oameni spânzurați, sate arse și... Se întrerupse iarăși, privind în jur un moment, iar faptul că se știa înconjurat de soldați ai Romei, îi arătă, evident, că nu trebuie să întindă coarda prea tare în acel punct. — în sfârșit, reluă, violența a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ne dea tuturor de gândit. În ceea ce mă privește pot recunoaște deschis că o simt prin toți porii. Nu întâmplător, când am auzit numele meu incriminat în legătură cu ea a fost ca și cum s-ar fi vorbit de funie în casa spânzuratului. Poate și fiindcă dintre cei trei dezertori știam că numai eu mă aflam în fața micului ecran și mă uitam cumă mi se dă cu sâc din Isarlâk. Așa cum știe tot românul care se respectă (și, vorba lui Caragiale, din norocire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
cuminte... Ce mai noutăți, domnule inginer? Nu v-am văzut de multă vreme. De noutăți nu ne putem plânge, numai că nu-s și prielnice pentru noi. De o bună bucată de vreme ne merge din ce în ce mai rău. Ca la cei spânzurați, cum ar spune mama - a apreciat Costăchel. Și nimic nu depinde de noi, dragul meu. Suntem legați de destinele Germaniei și ale aliaților ei. La această dată, Europa este împânzită de nemți, care nu stau cu arma la picior, ci
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
niște oameni care fug cu puștile În mână, iar tatăl lui Îi spune că țara noastră trimite În ajutor poporului ungar trenuri cu lemne de foc și pături și el se gândește la săracul popor ungar și la oamenii ăia spânzurați și cum le pun foc cu ardei iute ca să-i usture și Își aduce aminte de iobagi și i se face frică. Și Îi mai spune cum reacționarii exploatatori au făcut pipi pe Ianoș Kadar. Și vin iernile una după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
un ou bomboane și biscuiți. Așa a spus moșu Niche, unchiașul tău. Mai către seară o să mergi cu el după fân. Acolo, Într-o poieniță, vrea să-și spânzure câinele pentru că fură ouă și mănâncă puii de rață. Plecați cu „spânzuratul” după voi În urma căruței. Bivolii trag liniștiți În jug. Dincolo de troiță sunt două dealuri care seamănă foarte mult cu cele din stema Republicii Populare Române. Pe dealuri pasc oile. Când Înnoptează, după ce ați adus fânul și unchiașul a spânzurat câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Undeva la Piața Națiunii. Lângă Mitropolie. Amintire neclară. O duminică când venea o mătușă, mama pomenind că s-ar fi spânzurat cineva În camera aceea la cucurigu. N-au stat acolo mai mult de trei zile. Nu se putea, cu spânzuratul ăla. Chiar În casa spânzuratului. După aceea, o cameră undeva prin centru. Pe Nicolae Filipescu. Amintire despre niște pantaloni de lână care Înțepau Îngrozitor și un cuvânt ciudat: termometru. Alt loc. Lângă Foișor, pe strada Rumeoară. Un nebun cocoșat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]