218,930 matches
-
nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală și puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul inefabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui
Pe marginea unei capodopere by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14235_a_15560]
-
religioasă, o anexă a pietății, ci o existență autonomă, o "lume" ce-și are propriul statut, chiar dacă, în nucleul său, insondabil. E adevărat că Bacovia e comentat prin obiecția că universului său vizionar îi lipsește Templul, din care pricină în spațiul acestuia dau năvală stihiile, pustiul, amenințările teribile ale imensității ce se refuză oricărei ordonări: "Boala de nevindecat a lui Bacovia este groaza de pustiu. Sentimentul pustiului se ivește aproape în orice text al poetului". Altminteri este însă apreciat Ioan Alexandru
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
cu un leit-motiv ca o lamentație orientalo-evreiască, un comentariu permanent al crimei, o călăuză a călătoriilor goților și romanilor care antrenează iubiri, interese, pasiuni, trădări și un număr teribil de crime. Un spectacol a cărui miză și tensiune stau în spațiul propus și construit anume, în superba lume a texturilor și costumelor scenografei Maria Miu, gîndite cu meticulozitate pentru fiecare apariție a fiecărui personaj, în știința cu care regizorul naște arhitectura luminilor, o tehnică aproape cinematografică. Acestea mi se par a
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
furtună de gesturi și decizii extrem de brutale, de implicate. Pe Dan Aștilean l-am descoperit într-un fel prea teatral, lăsat în replică, expozitiv și explicativ, mai degrabă povestitor, nu și autor, dramaturg chinuit de fapte și cuvînt. Vă amintiți spațiul din 1794? Acea piață publică, loc al măririlor și căderilor, al ascensiunii și judecății lui Danton, un spațiu deschis care ne cuprindea pe toți, deopotrivă actori și spectatori, punîndu-ne față-n față, ca într-o oglindă, cu istoria și personajele
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
prea teatral, lăsat în replică, expozitiv și explicativ, mai degrabă povestitor, nu și autor, dramaturg chinuit de fapte și cuvînt. Vă amintiți spațiul din 1794? Acea piață publică, loc al măririlor și căderilor, al ascensiunii și judecății lui Danton, un spațiu deschis care ne cuprindea pe toți, deopotrivă actori și spectatori, punîndu-ne față-n față, ca într-o oglindă, cu istoria și personajele ei? Tot în sala "Toma Caragiu" avea loc și acel spectacol al lui Darie, ca și acesta. Și
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
pariziană, un nou masiv volum al cunoscutului critic literar și editor, intitulat pur și simplu Serviteur! Adică, mai pe românește, un fel de "Sluga dumitale!" slujbaș aflat mereu la dispoziția cuiva, dar neexcluzând nici un pigment ironic ce lasă un mic spațiu de joc presupusului orgoliu al "servitorului". Un fragment de dialog cu autorul, datând din octombrie 2000 și preluat acum "în chip de postfață", lămurește acest apelativ mai curând în sensul modestiei și al supunerii față de stăpânii care sunt scriitorul și
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
ale lui Perpessicius din perioada comunistă. A fost numit, în 1957, Director General al Bibliotecii Academiei Române și Director, în definitiv, fondator, al Muzeului Literaturii Române. Prima funcție l-a pus într-o imensă dificultate. BAR n-avea de niciunele: nici spații de depozitare, nici condiții de lectură. Doar bani, care pe vremea aceea se mai dădeau pentru cultură. BAR tocmai își prelua noul sediu, care e și cel de azi. Perpessicius s-a dus la Prezidiul Academiei cu propuneri concrete. Nimeni
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
ei sub stăpânirea sovietică. Clădirea se numește Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului sunt expresia a două perioade ale epocii comuniste din istoria României. În prima, anii stalinismului, România s-a aflat direct sub conducerea sovietică: nu exista nici-un spațiu de manevră, țara se transformase practic într-o republică sovietică; doar formal ea nu făcea parte din URSS. Nu știm cum ar fi evoluat lucrurile dacă Stalin ar mai fi trăit. Transpunerea la marginea Bucureștiului, în locul pe unde trece șoseaua
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
intervenției bolșevice decât Casa Scânteii: cultivarea gigantismului, a spiritului faraonic, atât de contrar spiritului românesc, însemna o pătrundere adâncă a unei forma mentis străine nouă. Gigantismul a apărut la noi sub influența sovietică: cine-l cultivă și-l dorește în spațiul românesc este iremediabil cuprins de mentalitatea și gustul bolșevic. Și când auzim azi din partea a diferite persoane, unele chiar cu pretenții de cultură, din partea unor demnitari, elogii la adresa Casei Poporului putem realiza cu ușurință cât de gravă și de durabilă
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
fie și fără să fi urmărit asta - un loc în istoria literaturii române. Așteptăm la redacție date despre identitatea lor. "[în România literară, în noua ei formulă grafică] mari pete de cerneală tipografică se lățesc inform peste tot, mâncând din spațiul rezervat textelor și fiind, la propriu, toxice: după o simplă răsfoire a prestigiosului săptămânal, trebuie negreșit să mă spăl pe mâini" (Dan Petrescu, Scrisoarea a II-a, în revista Timpul nr. 1/ ian. 2003.) În cazul lui Dan Petrescu, apare
Citate comentate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14256_a_15581]
-
l-ar face să pălească de invidie pe Marius Chicoș Rostogan, ea îl plasează între clienții "beției de cuvinte" și-ai "patologiei literare" descrise de Maiorescu. Dacă dl. Tănase delirează la nivel de sintagmă, cum s-o fi comportând pe spații... mai ample?! Ca de pildă, în regizarea unei piese de Ionesco... Gâgă își are, de-acum, un nesperat tovarăș de aberații lingvistice pe malurile Senei. Dar cum ar putea fi Centrul Cultural Român de la Paris o lumină când directorul acestuia
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
la nivel de viziune, aranjamentele penibile, readucerea în forță a vechilor trepăduși uzați de șușe la televiziunea comunistă or fi ele spectaculoase, dar într-o lume cu adevărat competitivă își relevă întegul penibil și rușinoasa ineficiență. Seria fericită (vizele pentru spațiul Schengen, NATO, UE) de care-am beneficiat în 2002 nu poate dura la nesfârșit. De-acum, occidentalii au început să facă socotelile în termeni de eficiență, valoare și - oricât ne-ar speria cuvântul - moralitate. Om fi noi indefectibili la multe
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
fi deloc grav dacă ar fi vorba despre o luptă de idei și nu despre una care își propune să apere o tabără sau alta, un scriitor sau gruparea din care face parte. Astfel, se consumă steril timp, nervi și spațiile publicațiilor, ceea ce pe cititorul simplu nu îl interesează sub nici o formă. Nu greșea prea tare cine spunea că scriitorii scriu ca să se citească singuri iar criticii ca să se citească între ei. Până la urmă, la ce mai folosește azi critica literară
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
București, din țară, pe micul ecran. "Există o respirație, fie ea și amară, universală", scriam nu de mult, în paginile acestea, la ultimul volum al lui Dumitru Solomon, apărut la Editura Hasefer, "care îl poate duce pe dramaturg în orice spațiu teatral european. De la spectacolul-lectură, pînă la complexe montări scenice, piesele oferă suport. Abstract, concret, palpabil, în deșert sau la Polul Nord, în sanatoriu sau în lagăr, dialogurile au suplețe, au nerv, au firescul acela care lipsește, de cele mai multe ori, dintr-un
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
pot să spun, altfel. Tăcând în alt mod. Așa cum și vorbirea diferă de la unul la altul. Era ca o slujbă. Una a tăcerii. În care fiecare pune câte ceva de la el și cu toții împreună, fiind la un loc, nu doar în spațiu, ci în ceea ce ei cred că e ruga lor, ne-rostită, numai gândită. Pe urmă, câte unul rupea brusc tăcerea și spunea câte ceva... Eu l-am înțeles pe unul că vorbea despre niște cartofi pe care trebuia să-i culeagă
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
făcut montajul și al cărei rol în construcția filmului este unul esențial, și pe Ion Cristodulo care semnează deopotrivă scenariul, imaginea și regia, ceea ce, într-o exprimare mai concisă, înseamnă un film de... Noutatea absolută a acestui film, atît în spațiul artelor noastre plastice, cît și, după știința mea, în acela al documentarului, stă, în primul rînd, în filosofia lui, în nivelul intelectual și în caracterul său enciclopedic, de sinoptic al unui amplu interval istoric. Ieșind din stereotipia evocării grave și
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
Baba, în vîrstă de șase-șapte ani (se născuse în 1906, la Craiova), avea deja un șevalet propriu în atelierul tatălui său, pictorul academist Gheorghe Baba, în arta europeană se manifestau simultan, cu diverse grade de intensitate, estetici care acopereau un spațiu doctrinar și expresiv foarte larg: elementele simboliste conviețuiau cu diversele variante de art nouveau, remanențele impresioniste coexistau cu tot felul de academisme, iar expresionismul germano-vienez se învecina subtil cu imensa breșă pe care viziunea plastică a lui Cezanne o făcuse
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
lipsită de importanță pentru Corneliu Baba și ea își va găsi un ecou puternic în însăși configurația operei sale de mai tîrziu. Migrația din Oltenia în Banat, chiar dacă acum însemna o deplasare în aceeași țară și o mișcare pe un spațiu geografic mic, era, în fond, un salt uriaș dintr-o lume în alta, experiența unei alte civilizații și descoperirea unor alte repere. Provincial ca așezare pe hartă și lipsit de importanță în sine ca centru urban și administrativ, incomparabil mai
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
de unde dezvoltarea capacității de a descifra și a judeca), cu diplome la Basel și Sorbona, unde literele clasice erau private cu, încă, respect, Jean Bollak pornește de la enigmele poeziei." Speculația filosofică a celor dintâi poeți greci s-a dezvoltat în spațiul moștenit de la poeți, ca și cum saltul către filosofia identității ar fi fost țelul ultim, concentrat pe resursele combinatorii ale tradiției". De aici s-a dezvoltat interesul pentru studiul rețelelor și contracțiilor semantice în diversele limbaje ale poeziei, de la "glossele secundare incrustate
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
sens, oricât de ramificată ar fi aceasta. Este unitar prin atmosferă romanul Mayei Belciu, prin elementele de cadru, și este dispersat epic prin faptul că episoadele dispun fiecare de autonomia lor relativă. Este un necurmat du-te-vino între epoci și în spațiu, între întâmplările din timpul primului război mondial și cele din contemporaneitate, sau între acelea petrecute în vreo așezare de pe Valea Bistrei, în Banat, și cele din nordul îndepărtat al Europei, la Narvik. Este, de altfel, o temă a cărții, poate
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
oricărui orgoliu personal. Celălalt excelează prin enumerări concrete de interes bibliografic, prin lucidă apreciere valorică a situațiilor, numelor, orientărilor politice, culturale, literare, acumulări ce presupun o întreagă scenografie modernă a distanței. Potrivire strict informativă, stilizat lineară, asupra datelor vizând întregul spațiu al apariției revistei, 1951-1960, și nu doar primele două volume ale ediției, publicate până acum, o datorăm Mihaelei Constantinescu-Podocea, în spiritul titlului Fișă pentru un dicționar al publicațiilor exilului. Tensiunea morală a epocii "marcată de cortina ideologică", intransigența acuzatoare cuprinsă
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
în 1948, sunt ultimele scrise de el în românește. Din datele revistei se poate extrage un repertoriu al publicațiilor românești din exil, indiferent de locul de apariție, altfel acțiune dificilă și aproape de nerealizat pentru cine nu a frecventat îndeaproape acest spațiu. Două precizări făcute de redactorii ediției de față în Note surprind complexitatea informațiilor de care, în ultimă instanță, va trebui să se țină seama. Fragmentele intitulate Jurnal la Cordoba, octombrie 1944, fac parte din Jurnalul portughez de Mircea Eliade, publicat
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
apărut la Editura Humanitas, o manieră practicată cu sîrg în Occident pentru a crea sau a resuscita un eveniment literar, teatral, cultural. Adaptarea versiunii scenice realizată de Mihaela Tonitza Iordache - un filolog și un om de teatru cu experiență în spațiul dramatizărilor, dacă ar fi să ne reamintim doar spectacolul Maestrul și Margareta din anii optzeci, tot al Cătălinei Buzoianu și tot la Teatrul Mic - adaptarea așadar urmărește îndeaproape propiul scenariu făcut de Nabokov însuși pentru regizorul Stanley Kubrick. Filmul din
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
scheme de mult utilizate în scenografie, cu accente media folosite chiar și la noi, înainte de 1989, iar pe de altă parte, la o ineficiență scenică majoră. Desele schimbări ale panourilor care formează decorul devin schimbări în sine, și nu de spațiu, neapărat. Obositoare, kitch-oase, sugrumă anvergura și deschiderea extraordinară a poveștii. E foarte limpede că ne aflăm în America, într-un anumit tip de civilizație, nu trebuie pentru asta să ni se scoată ochii cu orice preț. Cred că aici este
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
a poveștii. E foarte limpede că ne aflăm în America, într-un anumit tip de civilizație, nu trebuie pentru asta să ni se scoată ochii cu orice preț. Cred că aici este majora suferință a spectacolului: lipsa unei idei de spațiu al situării întregii acțiuni. Obsesiile și observațiile rafinate din roman sînt suprasolicitate aici prin conotațiile erotice ale elementelor din decor, anulînd de multe ori funcția semnului teatral, puterea fantastică a cuvîntului, a verbului: mese susținute de picioare, sîni, busturi, nuduri
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]