3,853 matches
-
al autenticității unei ființe pasionale. Spre a o justifica, Ioana Dinulescu recurge la un autoportret în tușe apăsat realiste, demachiată, străină de orice afectare, cu accente analitice cvasimasculine. E fără cruțare autocritică precum în fața unei judecăți ultime: „Stau în fața ferestrei sparte/ în mînă cu o ceașcă de cafea/ în care altcineva, o femeie/ mult mai înțeleaptă, mult/ mai frumoasă ca mine// și-ar descîlci cu agere degete,/ firele sorții. Ar înșira cu măiestrie/ mărgele colorate brodîndu-și/ singură covorul anilor/ ce vor
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
degete,/ firele sorții. Ar înșira cu măiestrie/ mărgele colorate brodîndu-și/ singură covorul anilor/ ce vor veni.// Dar, sigur, această/ femeie n-ar sta în pragul nopții/ reptilo-feline privind prin întunericul/ de asfalt topit// cum spaima și melancolia năvălesc// prin fereastra spartă, cotropind/ cărțile pe care doar a visat/ să le scrie,// de scris nu le-a scris niciodată” (Spaima și melancolia). Dar însăși suferința nerealizării, trăită la o anume treaptă a spiritului, nu poate deveni o realizare? Poezia poate răspunde afirmativ
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
fost consolidat niciodată, ambele fațade poartă și astăzi de-a curmezișul, în tencuiala murdară, cicatricele întîmplării de atunci. Fiind un bloc de pensionari, soarta lui s-a înrăutățit treptat. Liftul de două persoane, cu eternul carton murdar pus în locul geamului spart, se tîra cu greu de la un etaj la altul și cam o dată pe lună se strica. Centrala termică, teribil de veche, cădea în pană uneori în plină iarnă și locatarii se împrăștiau o vreme care pe unde puteau. Pubelele stăteau
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
îmbrăcate ca niște păpuși deocheate, însă nimic mai mult. Cum le priveam aproape halucinați și întorși într-o copilărie imposibilă, femeile dinăuntru au observat interesul nostru pentru ele. Dat fiind că fascinația noastră tot sporea, picurata parcă dintr-o țeavă spartă, femeile ne-au făcut semn să intrăm în casa lor transparență. Nădăjduiesc, îmi șopti Cobră, ca esti imuna la îmbierile femeilor-papusi. Dar eu am scuturat din cap. Va să zică vrei să intrăm, comenta Cobră, deja împăcat cu gândul că nu puteam
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
armura gâtul arcuit și gura unda limbii și secunda orologiului polar genele sprâncenele pleoapele cum clapele de pian aerian fruntea/aliaj uzura tâmpla (în neant) aùra și sărut aproapele. Trec vechimea mea le zic la arhondaric cu jale petecesc subt sparte zale deflorate palimpseste năpârlirea șarpelui în a raiului poveste. M-am secătuit de ani turnul umbra cea fugară o dă criptei în angoase și-i uzurpă armăsari /lainici lari penați pogani/ cu trăsura funerară legiunile de oase. Vinul nu mă
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
fi detaliate și în cazul lui Arghezi, mai devreme decât la Nichita Stănescu, o poezie a rupturii și o nostalgie a totalității? Sau poate că revoluția lui poetică, dacă e o revoluție, este sintetizabilă în formula pulverizării eului, a oglinzii sparte? Nu ar servi teza cărții cunoașterea participativă din poezia lui Lucian Blaga? Unde îl situăm pe Bacovia? Nu schimbă și el paradigma poeticității? Nu ar fi mai potrivit să vorbim în cazul modernității, dacă Ion Barbu este un model al
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
M-am așezat pe burtă și-am așteptat așa pînă seara. Pe urmă m-am dat jos, m-am scotocit prin buzunare, am scos creta și-am scris cu litere mari, de la un capăt la celălalt al vagonului, sub geamurile sparte, ca să se vadă bine: ADIO, ROBINSON CRUSOE
Adio, Robinson Crusoe (6) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15711_a_17036]
-
lumină e albă și toți acarii dorm sau sînt plecați. Puteam fi sigur c-o să-l găsesc acolo. Intrăm în primul compartiment, mă întindeam pe burtă pe banca lucioasa și galbenă și-i spuneam ce-am mai făcut. Pe geamul spart se vedeau în grădina pătlăgelele mari, orbitoare, ne oglindeam în ele. Mirosea a păcură-ncinsă și-a pătrunjel copt; despre Cecina nu-i pomeneam însă. (va urma)
Adio, Robinson Crusoe (4) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15764_a_17089]
-
Picioarele slăbite-abia Lipeau pe praf tălpile late. Dar gleznele-i vibrau subțiri! I le-ngrijea roua de cînd, Printre șerpi, arbori și zefiri, Carnea și-a rupt și, surîzînd, în truda și în joaca sa, A strîns de jos razele sparte. Era spre seară. Mai putea Să-și ducă sufletul în spate...
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15842_a_17167]
-
duh îngust e timpul și cerurile scunde zăvoarele de jind și de-așteptare încenușează volburi prin văzduh unde-i ninsoarea mieilor - pe când se va'ndura pe frunte să aștearnă uitatele străluminări vibrând ieșirea dintr'un negru vis de iarnă? Tăcerea spartă pedeapsa raiului pierdut ne leagă lege nescrisă: din tăcerea spartă nu-i cu putință să se-aleagă grâul daurit de pata de neghină nici o plinire nu-i întreagă - ocolul tulburat litera moartă lunecă rugină'n cuvântul de lumină încumetarea niciodată
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
și de-așteptare încenușează volburi prin văzduh unde-i ninsoarea mieilor - pe când se va'ndura pe frunte să aștearnă uitatele străluminări vibrând ieșirea dintr'un negru vis de iarnă? Tăcerea spartă pedeapsa raiului pierdut ne leagă lege nescrisă: din tăcerea spartă nu-i cu putință să se-aleagă grâul daurit de pata de neghină nici o plinire nu-i întreagă - ocolul tulburat litera moartă lunecă rugină'n cuvântul de lumină încumetarea niciodată n'o să vină uscatul visat de ape să-l despartă
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
plecărilor țipătul negrelor păsări devenite credincioase umbre freamătul aripilor măturând odată cu nerușinatele aventuri șansa de a deschide zăvoarele gândului de a da la o parte vălurile tainice din camera fără suflet unde toate lucrurile sunt la locul lor înafara oglinzii sparte în zeci de uimiri necruțătoare chipuri ale tăcerii Sunt singurul locuitor al inimii bântuite de uragane Azi cerul e închis. Marțea Vaselor În liliacul japonez din fața casei târziu înmuguresc impur dorințe ca tulburi viscerale clătinări din spații neîncercuite aud respirația
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
Marian Drăghici lui Virgil Mazilescu stau vodcile în tine claie ca păpădiile între războaie dar vino, am mâncat zăpadă, am râs mult cu soarele prin geamuri sparte mâna care scrie acum se va destinde, se va descărna în moarte. mielul paște iarba, iarba clopoțelul său mai sună ce sună. ba nu: mielul paște iarba, iarba umil, acesta e cuvântul clopoțelul său mai sună ce sună. dar tu
om cu fața întoarsă din bufniță în zi cu soare by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/3314_a_4639]
-
morminte a da semne de resuscitare!) trăgând o concluzie de nopți mari: „Măăă, nătântocilor, stupizilor, ascultați la mine, lua-v-ar dracu: minciunile, în deosebire de voi sunt mai înțelegătoare unele cu altele, arătați-mi una care umblă cu devla spartă și-o mănânc de vie cu floci cu tot (că am și eu gusturile mele...).
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
maimuță Țin în brațe copilul blond, cîrlionțat, paraplegic. Mă veghează ciori. Fratele mai mic al altuia, acela fugise iar eu acceptasem - o vreme - să fac pe fratele surogat. Coada Blănosului s-a vindecat, mă urmează acum peste tot, în Moara Spartă, la rîul telepat: izvorăște din Mal (grota cu protuberanțe). Cei curajoși înoată spre interior, au lanterne în dinți. Pe urmă începe vînătoarea: Locuiam cu Nadia și Csilla în conace vechi, hosteluri cu lenjeriile intacte. Ne număram și abia ne găseam
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
În verile piroclastice, învățasem să pilotez. Trăgeau viespi la cadranele tabloului de comandă. Capsula cobora pe solul translucid. Planeta era gustoasă ca dropsul. Planeta maimuțelor Aș fi vrut să fiu om pe planeta maimuțelor să mă-ntorc în găoacea oului spart: după furtuni electromagnetice nava îngropată-n nisip. Pe planeta maimuțelor există pisici? Există peșteri inundate, cu pești orbi? Văi cu lasere și licurici și draci mocnind ca tăciunii? Unul din tribul meu se visase toată viața mongol, mecanicii tineri teoretizau
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
felul lor, toți poeții. A lui Valentin Iacob are un anume farmec al "scindării", al facerii-desfacerii, ca proces sincron: "și tot mai cred că soarele decade, că se face un sobol negru cu aripi, cu evantaie de plasmă neagră, plasmă spartă... plasma care-a lăcuit scripca lumii...". O apocalipsă în imagini, nu lipsite de-o plasticitate a șocului, este, de fapt, această ,întocmire" a lumii. Totul se cojește, dînd la iveală un miez rînced, moale, întins ca un elastic vechi și
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
face loc unei dezordini "programate" matematic, unei povești cu regi și cu zei. Un Babilon de modă nouă, pierzînd prin trufie, dar cîștigînd printr-o neseriozitate bine "jucată", își înalță spre cer turnurile de mucava. E o poveste, rescrisă "la spartul nunții, în cămară", a încercărilor de înălțare, a salvărilor eșuate. Povestea unei întoarceri, pe brînci, în Paradisul care, nici el, nu mai e chiar ce-a fost. Un clown apărut parcă din literatura victoriană, unde scamatoriile lui erau porția de
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
revarsă acorduri zgomotoase de manele. Pe măsură ce sticlele se golesc în interior, intensitatea muzicii crește, înspre exterior, până la isterie. Tot de regulă, pe la zece seara izbucnesc scandalurile. Vocile nevestelor se vor intercala cu zgomotele scaunelor trântite și-ale vitrinelor cu bibelouri sparte. Dacă ai auzul suficient de fin, o să distingi și sunetul sec al capetelor izbite de marginea bufetului. Palmele și injuriile vor acompania întregul spectacol, în care, imperturbabile, manelele vor livra aceleași texte despre bani, nenoroc, ură, dușmani și iubire trădată
Dipsomania salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10655_a_11980]
-
fiu-mi-o Jerome, sunt în culmea entuziasmului și, cu el cu tot, ies în spatele blocului unde încing o bătălie pe viață și pe moarte cu alți juniori. De fapt, e un blitzgrieg ale cărui pagube sunt imediate: un geam spart, vreo trei genunchi zdreliți, un umăr luxat, un ostatic legat de-un tei și bătut cu pietre... - Mă, copii, mă!, strigă Haralampy spre fiu-so, ați înnebunit? |sta-i joc? - Da, tati - așa am învățat de la televizor, se scuză juniorul. Haralampy
Opulența ce ne-așteaptă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10652_a_11977]
-
Chris "Ludacris" Bridges) e chiar o vedetă rap. Avantajul acestui format de film, în ceea ce privește satisfacția spectatorilor, constă în multiplele finaluri. E de notat că la sfârșit, după numeroase agresiuni și accidente rutiere, majoritatea personajelor sunt încă în viață. Singura notă spartă a peliculei apare însă la final când, pe fundalul zăpezii care cade peste Los Angeles, personajele au timp să mediteze la sau să sedimenteze întâmplările de pe durata ultimelor două zile. Iar tu ai timp să te plictisești privindu-le. E
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
aproape că nu cuvântă, de pildă câinele ce îl însoțește... Iar poezia lui caută să redea și mai mult prezența lucrurilor în concretețea lor palpabilă, apropriindu-se de cea mai simplissimă proză. Un poem dedicat havuzului din piață, altul unui geam spart, ce îi apare ca o ,condamnare" din seria unor nesfîrșite ghinioane, nenumărate poeme despre păsări ș.a.m.d. Aici se află marele oximoron intern al acestei poezii: ea ne prezintă enunțul liniar ca o simplă poveste, dar interiorul poemului este
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
fără Ťcontinuitateť: ganguri și pasaje frumoase pe vremuri, arhitrave gigantice, cartiere vechi cu case galbene, cu marchize de geam colorat, cu lămîi înfloriți în curți, construcții cu steme misterioase, cu ogive și gorgoane sprijinind ferestre Ťoarbeť, cu lei de piatră, sparți și îngălbeniți, blocuri cu mansardele retrăgîndu-se unele din altele, ca niște zigurate, o mică piață rondă, pe care el o botezase în glumă ŤDupont Circleť" (p. 151). În acest scurt fragment este condensată întreaga tehnică narativă a lui Mirel Brateș
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
profund, / „fruncea“ de peatuncea devenit-a fund... [Geminae frontis...]) etc. Ar mai fi de observat că pe tulpina împrimăvărată a epigramei, Ion Pachia-Tatomirescu a altoit exemplar nu numai autoepigrama (supra), ci și epitaful: Pe-al meu mormânt zac multe oale sparte - / că doar de viespi în viață-avusei parte ...! («Epitaful epigramistului Ioan Viespan» / Ion Pachia-Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 134). Tot în revista Tim 17 (nr. 2, 27 februarie 1990, p. 8), Ioan Viespan
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
argintată cu luna plină'n floare./ Dar nu vin decît timpii - lumini tremurătoare/ Și'n urmă vine moartea, gătită ca un mire." Comori necunoscute, pe care le cauți numai ca să te convingi că le-ai pierdut. Biserici ciobite și oameni sparți, mărturii de porțelan din vremuri de vitrină. Doar că la Pillat vitrina e lada cu moaște, iar la Ștefan Baciu e un dandyism care trăiește cît să-și vadă oglinda făcută țăndări. Definiția lui? Asta: "Eu am umblat de braț
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]