347,571 matches
-
pentru Știință și Artă, cât și Editura Academiei sunt dependente de Academia Română ca instituție coordonatoare, menționarea lor separată bănuiesc că se datorează exercitării unor competențe specifice (științifice sau financiare). Mulți dintre îngrijitorii edițiilor se simt datori să mulțumească în mod special directorului Editurii Univers enciclopedic, Vlad Popa " ceea ce dovedește o legătură eficientă foarte strânsă. Să mai menționez că la toate volumele figurează ca redactoare de carte Elisabeta Simion " al cărei merit de ultim supraveghetor al corectitudinii editoriale trebuie subliniat. Să nu
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
regia Grigori Aleksandrov, 1937) care, cu un promotion de genul "muzicalul pe care Stalin l-a văzut de peste 100 de ori", nu avea cum să nu mobilizeze Clujul, mai cu seamă că, asemeni reclamelor, se afla sub umbrela secțiunii Evenimente Speciale. Și cred că a sosit momentul să intrăm mai adânc în TIFF, și anume în selecția filmelor. Pentru cei care s-au familiarizat deja cu acest festival, secțiunile sunt, în mare, cele cu care ne obișnuise deja, iar filmele din
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
cunoscut. Mai târziu, Securitatea, dintr-un interes internațional, avea să-l lase să plece la Londra. Se spunea că ar fi fost în I.S... Mult mai târziu, după ce mă dusesem în două-trei rânduri în Anglia, devenind suspect, un ofițer special, om inteligent, venise la mine să mă descoasă zâmbind dacă nu cumva, așa și pe dincolo... Mă simțisem atât de flatat... Să fi avut eu curajul să lucrez, în anii aceia, pentru serviciul inteligent faimos, al cărui admirator eram tot
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
rigoarea din spectacolul lui Tompa Gabor Noul locator de Eugčne Ionesco, montat în Anglia, la Northern Stage Theatre din Nothingham. O lecție frumoasă și consistentă de actorie, de precizie, de tehnică. Datorită jocului solicitat actorilor englezi, minunați, descoperim un ritm special pe scenă, în culorile unui alb ca de cretă " emblematic pentru stilul scenografului Helmuth Stürmer - un amestec foarte palpabil de comic și dramatic, o combinație rafinată de tipuri de umor, de gag, o construcție dezvoltată melodic, polifonic, cu arii și
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
mereu elemente capabile să lumineze unghiurile aflate în penumbră ale unei cărți sau să încline decisiv balanța unei polemici. Niciodată agresiv la nivelul limbajului, dar extrem de tăios la cel al ideilor, Mircea Iorgulescu este un polemist de factură cu totul specială, din fața căruia este mai bine să fugi. Modul imperial în care este executată (fără drept de recurs) cartea Alexandrei Laignel-Lavastine este pe deplin edificator în acest sens. Metoda de lucru a cercetătoarei franceze este deconspirată cu seninătate și umor difuz
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
susțină. Pe de altă parte însă recenzentul discută cu onestitate și aspectele mai mult sau mai puțin controversate din biografia celor trei scriitori. El recunoaște faptul că Mircea Eliade a fost antisemit, dar antisemitismul său a fost unul de factură specială (analiza se aplică de această dată cărții lui Florin }urcanu, Mircea Eliade, Le Prisonnier de l'histoire): "Fină, exactă, decisivă în materie este, de pildă, analiza formei de antisemitism care își va face apariția în articolele Ťangajateť ale lui Eliade
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
dar "s-a desființat chioșcul Rodipetului". Pentru un abonament, nu au atât de mulți bani la un loc, lună de lună. Într-o sală de clasă a Școlii generale nr. 1 din Măcin, o elevă de liceu - venise în mod special la întâlnirea cu "domnul scriitor" - îmi mărturisește că vrea "să se facă" ziaristă. "Dar pot reuși, dacă nu-s tupeistă?". Un băietan mă iscodește "dacă este periculos să fii ziarist. Am auzit că și la noi sunt bătuți. Sau chiar
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
răsuflată și cu o pereche de mici verzulii. Există și în Ungaria, ca pretudindeni, cetățeni săraci. Nu întâmplător, ei se află mai ales la granița de est a țării - cea mai puțin populată, de altfel. Ungurii n-au avut motive speciale să dezvolte această zonă, pentru că ochii lor au fost mereu ațintiți spre Occident. Într-acolo au construit, chiar pe vremea comunismului, autostrăzile, într-acolo și-au concentrat eforturile și afacerile. Iară noi? Păi, noi ne mândrim cu suprema realizare a
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
provizorie a unor pîlpîiri a căror sursă directă se găsește în mecanica abstractă a spațiului și în geometria elementară a lumii. Ovidiu Maitec și Sultana Maitec, prin spațiile atît de diferite pe care le invocă și prin încărcătura atît de specială pe care o poartă, nu reprezintă o simplă acțiune conjugală, așa cum s-ar putea crede cu multă comoditate, ci un mariaj al principiilor și o perfectă sinteză a contrariilor. Polii se unesc aici în mod profund, iar adversitățile aparente au
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
și se înțepenește sinucigaș pe calea ferată, soldații ling cocaină împrăștiată pe șine, nebunia războiului scutură lumea din țîțîni, dar nebunia dragostei se dovedește infinit mai puternică! O secvență din "Viața e un miracol" i-ar fi plăcut în mod special lui Fellini: un meci de fotbal nocturn, scufundat în ceață, colorat grandios cu muzică de operă, și care, în ajunul războiului, degenerează într-o încăierare generală, ca un semnal al măcelului ce-avea să vină. De altfel, s-a evocat
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
plăcut: mi s-a părut fals. Dar Maia Morgenstern - ca de obicei - m-a încântat, m-a entuziasmat, m-a făcut să cred din nou, ca în adolescență, că arta ne poate salva. Două secvențe m-au impresionat în mod special. În prima, Maia Morgenstern interpretează - prin izbucniri de furie și hohote de râs sarcastic, rău prevestitor - prăbușirea interioară pe care o trăiește o femeie când află că soțul ei, cu care și-a petrecut douăzeci și doi de ani din
Maia Morgenstern în orice rol by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12857_a_14182]
-
Marina Constantinescu Într-o seară, am terminat o carte specială, scrisă poate cu anumite stîngăcii, dar cu o iubire binefăcătoare față de Dumnezeu, față de artiști, față de oameni. Este scrisă de Răzvan Ionescu, el însuși actor, ani de zile prezent în trupa Bulandrei, acum în cea a Teatrului Național din București. "Timpul
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
domn Gabriel Dimisianu." Din nou, extraordinar DOSAR-ul îngrijit de Ion Vartic. Nabokov-alte țărmuri semnat de Ion Ianoși, un fragment din cartea Sankt Petersburg. Romanul și romanele unui oraș este o călătorie spirituală prin lumea unui mare scriitor, un tip special, provenit dintr-o familie de mari bogătași ruși, crescut în lux, ajuns emigrant, în conflict cu toată lumea. Mai puțin cu cuvîntul. Din acest dosar am aflat că Nabokov era literalmente fascinat de fluturi. Că hoinărise peste tot, în pădurile de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
supralicitare într-o astfel de conexiune, dar ea nu e cu totul nemotivată. Desigur, sunt de acord că aș putea fi acuzat de prea multă imaginație critică atunci când inventez pentru literatura română din anii primului război mondial și, în mod special pentru Rebreanu din Calvarul, un existențialism avant la lettre. Dar eșecul moral și existențial al lui Remus Lunceanu poate fi înscris în această genealogie a modernității, ca o pură și foarte probabilă intuiție psihologică a scriitorului nostru. Nu e mai
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
David Brent, Editura Humanitas a preluat drepturile de editare a întregii opere, după ce o vreme Editura Minerva avusese drepturile de editare a prozei. De câțiva ani, Editura Humanitas a început editarea sistematică a prozei lui Mircea Eliade, într-o colecție specială, punând ordine într-un domeniu ce fusese temporar sortit haosului prin aparițiile întâmplătoare și îndoielnice în privința îngrijirii textului. O excepție, în sens pozitiv, a fost editarea în cinci volume a prozei fantastice în îngrijirea lui Eugen Simion, la Editura Fundației
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
cu valențe importante pe care și le expune inteligent, cu umor și ironie, care rostește și taie bine replica. Ada Simionică este o actriță de curînd sosită aici. Cred că era nevoie de tipul ei de energie, de vibrația ei specială, de mobilitatea ei de expresie. Interpretarea de aici a lui Bogdan Talașman mi l-a reamintit pe tînărul și promițătorul absolvent de acum cîțiva ani, pe actorul minunat pe care l-am văzut în spectacole importante de la Teatrul Tineretului din
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
sinuciderii pe care o consideră ca o manifestare supremă a libertății. Kirilov: o gândire devenită om. Dar omul, în viața reală, este el o proiecție atât de directă a ideologiei sale personale? în Război și pace, personajele lui Tolstoi (în special Pierre Bezuhov și Andrei Bolkonski) au o intelectualitate foarte bogată, foarte amplă, dar aceasta este schimbătoare, proteiformă, în așa fel încât este imposibil să le definești pornind de la ideile lor, care, în fiecare fază a vieții, sunt diferite. Tolstoi ne
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
-ar se folosește mult în limbajul familiar. Am mai amintit acum cîțiva ani de numeroasele derivate familiar-argotice pe care le-a produs: miștocar, șmenar, caterincar, plopar, dințar, pozar, măturar, gășcar, ciumecar, giolar, maimuțar, pachetar, presar etc.; sufixul are și valoarea specială de element redundant, aproape asemantic, în prietenar, jupînar, străinar. Limbajul jurnalistic utilizează mult sufixul -ar, în cuvinte preluate din alte surse sau în creații proprii; unele rămîn experimente izolate (am mai citat, între creațiile ad-hoc glumețe, pe iogar), altele se
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
precis o să ne dea o știre de senzație... Și, într-adevăr, crainica a anunțat cu vocea cutremurată și îndoliată de emoție: -"Fractură de penis la un soldat din Topraisar - Constanța. Extraordinar! Stimați telespectatori, suntem în legătură directă cu trimisa noastră specială la fața locului, care ne poate da și alte amănunte..." Se pare că au fost filmate chiar câteva prim-planuri, însă, de frica CNA-ului, focalizarea s-a făcut cu un obiectiv cu... capacul pus. -Noa, exclamă prietenul meu cu
O factură și niște ghiveciuri by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12317_a_13642]
-
fi fost la mijloc și - iertat să fiu - vreun strop de... genuină vocație!)". Speța e concomitent admirată și cîrtită. După ce ni se vorbește cu emoție gîtuită despre "instituția" cronicii literare, care a avut pe meridianul nostru un rol "cu totul special" și căreia ar merita să i se consacre "o carte întreagă", al cărei producător s-ar afla cu siguranță "într-unul din punctele fierbinți ale analizei spațiului cultural autohton, a evoluției lui și a mentalităților care-l definesc", Ion Bogdan
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
model european sau american, deși critica basarabeană, extrem de generoasă, vede uneori sincronizări care nu prea există. Limbajul analizei psihologice e foarte timid, slab structurat. E profund dezamăgitor să constați că nici în deceniul șapte literatura bună basarabeană (și, în mod special, romanul) nu e racordată nici la literatura rusă, nici la literatura europeană și nici măcar la literatura din România. Pare că vine de nicăieri sau că e căzută din cer. Romanul mitic sau fantastic, specia de maturitate a unei literaturi, lipsește
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
cu acele opere literare în care accentul cade în mod evident pe "cum" se scrie, nu pe (despre) "ce" se scrie? Cum ar arăta o discuție despre "noul roman francez" în absența unor referiri explicite la miza formală cu totul specială a acestora. Ar înțelege cineva ceva din relatarea romanelor lui Alain Robbe-Grillet, Dans le labyrinthe sau Les Gommes făcută de cineva fără cîteva explicații minimale, dar obligatorii, privind inovațiile aduse de acestea romanului tradițional la nivelul formei? Este limpede că
Întîlniri la Bibliotecă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12323_a_13648]
-
se pare insolit în desfășurările dramelor de azi. Este meritul autoarei de a fi oferit o analiză care să ni-l apropie pe ciudatul autor al teatrului cruzimii, ignorat cu cât e mai des pomenit în necunoștință de cauză. Mulțumiri speciale doamnei Ileana Littera pentru fluiditatea, adecvarea și inteligența textului în limba română.
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
Karl Popper acolo unde nu există decât fii, nepoți, verișori și cumnați ai lui Caracudi? Răspunsul vine tranșant și spectaculos totodată: soluția constă în înlocuirea modelului culturii stratificate, adică al specialităților care nu comunică între ele, cu modelul roții: "Culturile speciale se desprind din cultura comună așa cum se desprind spițele din butucul roții. Culturile speciale comunică între ele atât prin cultura comună, cât și prin domeniile interdisciplinare, care se dispun între extremitățile spițelor contigue, pe circumferința care le unește pe toate
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
Caracudi? Răspunsul vine tranșant și spectaculos totodată: soluția constă în înlocuirea modelului culturii stratificate, adică al specialităților care nu comunică între ele, cu modelul roții: "Culturile speciale se desprind din cultura comună așa cum se desprind spițele din butucul roții. Culturile speciale comunică între ele atât prin cultura comună, cât și prin domeniile interdisciplinare, care se dispun între extremitățile spițelor contigue, pe circumferința care le unește pe toate. Fără cultură comună, culturile specializate își pierd și umanitatea și inteligibilitatea; fără culturi speciale
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]