3,995 matches
-
Ce are pe umăr, că nu-mi dau seama? O eșarfă? - Un batic... - Eh, un batic, pă dracu'... - Un fular... - Un steag... - Un drapel... - Drapelu', nu "un" drapel... - Patrioată... - Are o privire... nu știu... - Plictisită... - Nu, nu, nu plictisită... parcă speriată... E tristă, bă, e tristă rău... Io cred că vrea să emigreze... - Așa zici tu? - Da... Vrea să emigreze da' nu poate, îi ie milă de ăștia, de prăpădiții ăștia pe care îi lasă în urmă... N-are putere, bă
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
în urmă și-i privește cu gura căscată... Cele două mașini se urmăresc nebunește, schimbând benzile rapid... Muzica îl face pe Abrașa să țipe ca un descreierat, gonind nebunește pe lângă mașini care așteaptă la semafoare, pe lângă pietoni care îl privesc speriați, pe lângă câini... Cei doi traversează orașul în viteză. Sunt pe un bulevard lat. Deodată, Abrașa trage de volan, cu o smucitură magistrală și reușește să-și zăpăcească adversarul, care derapează și se oprește, stârnind un nor de praf și cioburi
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
mi-am vomat urletul a năvălit în mine duioșia fără de margini, pătrunzându-mi până în sânge, ieșind prin pori ca o rouă în zorii de zi. Am vărsat, iată, pământ, - n-a mai rămas din mine decât o carcasă, o aură speriată. Iar acum, dintr-odată, Atâta seninătate! Tu, animal, tu, durere împinsă brusc de sub nume printre resturile acre ale zilei fără de nume.
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
mai ales sobre, ca și cum le-ar fi purtat un triunghi, ori un pătrat, ori un tetraedru, erau - am spus undeva - un fel de cravate pedagogice. Dar au servit o dată chiar de lasouri aruncate către bezmeticele cirezi din mine, spre hergheliile speriate, împrăștiate de nu știu ce vânt, de nu știu ce mici, mari cutremure, îmbulzindu-se, încălecându-se, în nechez și muget, prin pulberea dintre punctele cardinale. (Îmi compuneam atunci o ținută demnă, nu se cădea să-mi fie obrazul schimonosit, boțit gulerul, nu trebuia
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
mele, Turn al avânturilor mele către abisurile cerului și ale infernului, Cuib de șerpi ieșiți din oul păcatului originar, Culcuș de coșmaruri purtând pecetea spaimei, Groapă cu fiare salbatice, instincte dezlănțuite de răgetul singurătății, când teama fara nume, precum păsările speriate, dă roata prin colțurile cele mai ascunse ale ființei. Vulcan nestins vreodată al voluptății de a trăi, Rug al măruntaielor plăcerii, Altar al miresmelor bucuriei de a iubi și de a fi iubit, Puț de ascunse comori transmise din sămânța
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
la televizor șaua imbecilității spre înțelepciunea domnului Mircea Geoană care, auzi-l, numa', ce spune: ,Universul nu se învârte în jurul PSD, dar PSD poate să influențeze Universul"... Mare filozof! Gata-gata să mi se blocheze televizorul! - Asta ne mai lipsea!, murmură speriată nevastă-mea, Coryntina. Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se. - Știi ce?, îi zic. Ia mai lasă-l în pace pe Domnul!, că mă inervezi! Mă exasperează, tocmai când domnul Dan Ioan Popescu spune, răspunzând la întrebarea unui reporter tv
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
intelectuali din epocă (epoca proletcultistă - n.n.) observasem mai demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul cenzurii, am fi cunoscut doar partea în care materia ar fi avut
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
Ieri sau alaltăieri, vine prietenul Haralampy, relativ vesel (motivul e cunoscut de-acum...), ne adună pe toți membrii familiilor noastre și, cu gesturi teatral-științifice, scoate dintr-o plasă un... o... mă rog, ceva datorită căreia nevastă-sa i-a zis speriată: - Cory (de la Coriolan, evident!), te-am rugat să nu mai aduci acasă tot felul de cadavre, că sperii copiii de nu se mai pot concentra la lecții (parcă se concentrează vreodată, în afară de desene animate și thrilere interzise minorilor sub nu-știu-ce
Opulența ce ne-așteaptă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10652_a_11977]
-
Constantin Țoiu Ochii inginerului fiind foarte obosiți de atâta veghe și de calcule, el își trece des mâna peste fața stoarsă, crispată. Ciudat lucru în fizionomia unui om. Când cineva intră grăbit în baracă, să-i pună o întrebare, întinerește speriat, ca și când, știind în ce formă proastă este, s-ar teme să nu fie prins cu reflexele creierului slăbite. Iar asta, mișcarea bruscă de recăpătare a întregului randament intelectual, îi dă feței o expresie nouă, pe care nu i-o cunosc
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
Bravicea nu avea voie să plece peste Prut. După câteva zile ofițerii sovietici ne-au ocupat jumătate din casă lăsându-ne în două camere și o mică bucătărie. Toată perioada ocupației am vorbit numai în șoaptă și am fost extrem de speriați. Pe mama au obligat-o să lucreze la telefoane și mereu îi spuneau că e fiica de chiabur. În iunie 1941 fratele mamei cu soția au fost deportați, George, vărul meu, era la liceu și a scăpat. La telefoane mama
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Mă-ntorc pe partea stângă. Așa durerile-mi sunt mai suportabile. Cât e ceasul? o întreb gemând. E două și-un sfert, îmi răspunde ea din bucătărie. Mă uit la capătul patului. Da, e două și-un sfert. Mă ridic speriat. Arunc plapuma grăbit. Vreau s-o chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul călător
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ca de exemplu: ,gara unui oraș îngropat în uitare/ nu vreau să renunț la această imagine/ poate că n-o să știu niciodată/ unde se ascundeau mâinile tale/ când te cuprindea rușinea/ și teama de moarte/ dar drumurile s-au împrăștiat/ speriate/ ca un stol de păsări sub arma/ ucigătoare". O idilă de adolescență, probabil, care n-a fost să dăinuie, spre deosebire de farsa care i se joacă acum; presimțită dureros de senzorii floretistei, de vreme ce ea își privește partenerul de erotopaegnie ,cu o
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
vroiam să dau șpagă, pentru că nu vroiam să fac cum îmi ordonau ei, împotriva oricărei legi, chiar și aceea a bunului simț. Coborîm. Intensitatea comportamentului de cartier se amplifică, deși sîntem în buricul orașului, deși am de mînă un băiețel speriat - n-a mai trăit așa ceva - care plînge și vrea să fugă, nici el nu știe unde. Poate într-o altă țară. Merg la recepția hotelului de patru stele, unde spun ei că funcționează. Recepționerul unui asemenea hotel important mustăcește complice
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
grădină, în așa fel ca să nu sufere rădăcinile florilor. Trebuia să le schimb locul, dar nu mă puteam deplasa...O durere cumplită mă chinuia... Dintr-o dată, am zărit o pasăre mică și albă care cădea de undeva din norii cerului. Speriată, am vrut să strig, dar pasărea s-a așezat pe umărul meu stâng. Atunci am simțit căldura penajului catifelat pe gâtul meu, apoi sub bărbie, nelăsându-mă să mai respir... în căderea sa din cer rămăsese o dâră de lumină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
profund uman.” “Am discutat prea mult și am înțeles dependența mea senzuală de dumneavoastră în toată claritatea ei, abia după ce v-am mărturisit la telefon că aș vrea să-mi îngrop capul pentru totdeauna sub fusta dumneavoastră. Ați fost oarecum speriată când v-am vorbit de o înclinație perversă pe care mio stârnește trupul dumneavoastră. Pervers nu a fost cuvântul potrivit. Am vrut să spun „arzătoare” ( Scrisoare a lui Cioran). Cei doi au fost o vreme împreună pe deplin; inclusiv în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cer nemărginit; totul îi părea nefamiliar, un pat pe care ar fi putut să jure că nu-l văzuse niciodată; stranii lacuri de lumină albastră își vălureau suprafețele de mătase, pernele mari, umflate, erau munți încă neexplorați. Nu fusese niciodată speriată cînd făcuse dragoste cu el în mașină sau în locurile împădurite pe care le descoperiseră de-a lungul rîului; dar patul, cu lacurile, cerurile și munții lui era atît de impresionant, de serios, încît o speria. - Ți-e rece, sau
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
ca niște basme minimaliste, de Sorin Stoica, sînt mostre de absurd imediat, neliniștitor dar, pînă la capăt, inofensiv, ca orice poveste: ,Era zăpadă. Oamenii erau la servici. Deodată a început să se miște zăpada. A început o avalanșă. Oamenii sau speriat și au luato la fugă. După avalanșă s-au ales unii oameni cu cîteva răni. Toți oamenii erau îngrijorați. După cîteva zile sa pornit o altă avalanșă. Un bărbat și o femeie au plecat cu o motocicletă. (a povestit Bianca
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
de a ne lepăda de trecut. În locul ei, știința a ridicat siluetele reci ale unor legi lipsite de îndurare: conservarea energiei, legile termodinamicii, evoluția darwiniană, sistemul copernican, ecuația lui Einstein sau legile transmiterii genetice. În fața acestor necruțătoare principii materiale, tresărim speriați ca înaintea unor dogme aride și dure, dar niște dogme cărora, deși le recunoaștem valabilitatea, refuzăm să le acceptăm cruzimea. Sau, mai bine spus, le acceptăm adevărul, dar nu le putem accepta universalitatea, adică o valabilitate care să fie pînă
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
știe. Cred că dintre toți profesorii de filozofie nici unul nu emana, mai firesc și mai natural, aerul unei științe cărturărești de dimensiuni renascentiste. Întotdeauna am trăit cu senzația că omul acesta este purtătorul unui enciclopedism cultural în fața căruia mă simțeam speriat. Nu avea nimic încrîncenat sau malițios în vorbire și nu căuta să te convertească la convingerile lui. Nu l-am auzit niciodată vorbind urît de cineva. Opiniile și le prezenta nepătimaș ca pe un fapt divers pe care puteai sau
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
difuzarea la postul de radio CBS, în ziua de 30 octombrie 1938 (de Hallowen), a dramei radiofonice Războiul lumilor, o adaptare a romanului SF al scriitorului H. G. Wells, care descria o invazie a marțienilor pe pământ, în urma căreia mulți oameni speriați și au abandonat locuințele și orașele de baștină, crezând că invazia extraterestră se întâmplă în timp real. Deși nu sunt expuse explicit, regăsim în această secțiune elemente de fond ale unor concepte „tari” de influențare a publicului, precum: efectul bandwagon
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
sintagmă de apărare. După el, un blochist consumă aerul de pomană, nu produce nimic. Nu-și justifică existența cu nimic. Cum o fi putând, domne?" (p. 12). E o întreagă comédie aici, un ritual la care directorul ,sever" și profesoarele ,speriate" participă cotidian. Lume mică și univers închis, de școală provincială, în care gesturile amenințătoare sunt de fapt liniștitoare. Nimic nu s-a schimbat și nu se va schimba, viața merge înainte, încetișor, prin albia de toți cunoscută. La finalul capitolului
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
și copacii scrîșnesc din esențele lor diferite/ ca alergătorii olimpici din genunchii lor cangrenați/ scriu ca să nu mor ca să nu las parastase/ zile cocoșate în firul prea egal al mătăniilor/ nu vreau să fiu rău cu pereții mînjindu-i/ cu circumvoluțiile speriate ale unui scrib bărbos/ scriu ca să sparg lentila microscopului/ cu fulgerul unui microb" (Parastas). în temerarul verb poetic ,țiuie setea neîntoarsă de om" (missa computerensis șdicteuț), setea realului ,total", pururi proaspăt cu fața îndreptată, prin intermediul abisului, spre originar. Din punctul
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
a rămas singur. Lumânările puse într-un sfeșnic s-au stins. Norocul lui avea să-i fie cu Cercelaru care abia venea prin mijlocul satului, de unul singur, cu o lumânare în mână. Din dosul ulucilor, îl priveau cu ochi speriați, femeile. „Doamne, ăsta nu e om să-l lași să pună în mână lumânarea mortului!” - își ziceau toți, fără a îndrăzni să-i iese în cale. Cercelaru a intrat. S-a uitat în jur. A scos repede hârtia lui Cioaca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
fragilității ființei umane. Într-un interviu din 1975, Capote avea să pună tușele decisive ale acestui portret la care a lucrat, cu intermitențe, peste două decenii: „Uite, să-ți spun ceva ciudat în legătură cu Marilyn: era foarte, foarte, foarte timidă și speriată. Dar era și foarte, foarte deșteaptă. Oamenii o luau peste picior, crezând că e o blondă prostuță. Dar ea era foarte perspicace. N-o puteau prosti prea mulți, deși ei își închipuiau că o prostesc tot timpul. Însă, știi, Marilyn
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
ba chiar a lui însuși. Obsesia pentru „galbenul” asociat trupului se trage din „carnea galbenă” devenită simbol la poetul optzecist. Angoasa exprimată ca expectorare convulsivă a unui animal interior vine și ea tot de la Ion Mureșan. Versuri precum „prietenii mei speriați urlă printr-o gură de bivol în gura mea/ și gura mi se umflă ca o măciucă./ de-aș vorbi acum le-aș sparge tuturor buzele”, comparate cu „Vorbesc din propria-mi piele, singura care îmi stimulează/ ambiția de a
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]