8,775 matches
-
idealității, al irealității, în diferența sa funciară față de viață. Ansamblul acestor determinări constituie obiectul economiei politice în cea de-a doua fază a dezvoltării sale, când ea nu se mai confundă cu comportamentul practic al oamenilor care fac în mod spontan schimb de produse potrivit unei estimări aproximative, când ea a devenit o știință. În calitate de știință, economia politică este sistemul teoretic al echivalenților obiectivi ideali care au luat locul vieții, nicidecum pentru a o cunoaște această cunoaștere tocmai este iluzorie -, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se lasă astfel descrisă și se descompune după cum urmează. Viața este cea care conferă o valoare lucrurilor (care prin ele însele nu au nici una) în măsura în care ea le găsește convenabile, în care ele satisfac una dintre dorințele sale. Însă această evaluare spontană pe care o operează viața nu este la rândul său posibilă decât dacă viața se încearcă pe sine, fie și prin intermediul celei mai neînsemnate dintre nevoile sale, ca ceea ce este și trebuie să fie, ca valoare absolută. Valorile fundamentale nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Apoi, don Francisco făcu câteva prezentări. — Căpitanul don Diego Alatriste y Tenorio... Îl cunoașteți pe Juan Vicuña... Diego Silva... Tinerelul este Íñigo Balboa, fiul unui militar căzut În Flandra. Auzind aceasta, Lope Îmi atinse o clipă capul cu un gest spontan de simpatie. A fost prima oară când l-am văzut, deși urma să mai am apoi și alte ocazii; dar Îmi voi aminti mereu Înfățișarea lui sexagenară și gravă, demnu-i aspect clerical Întărit de hainele negre, chipul uscățiv și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În augusta-i prezență, deși aceasta era ceea ce se numește oficioasă, nu oficială. Însă, pe de altă parte, fiind tânăr, curajos și plin de spirit cavaleresc, nu vedea cu ochi răi ca invitații lui străini să asiste la o manifestare spontană a vitejiei supușilor săi, cu care, la urma urmei se Întâlneau cam des pe câmpurile de bătălie. Și adevărul e că omul care se bătea ca o fiară cu cinci deodată, o făcea cu o disperare și cu un curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
picioare, o sculptură care se desprinsese din ghețarii veșnici. De câte ori nu mi s-au povestit astea! Tata voia ca eu să am înțelegere pentru bunicul. El nu a priceput niciodată cât de profund și total ne înțelegeam noi în mod spontan. Pot vedea întreaga scenă foarte clar, ca o xilogravură în alb și negru: Bunicul se află în mijlocul imaginii. Dintre cele trei personaje, el stă în prim-plan, strălucind de lumina reflectată în cristalele de gheață, iar contururile par să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din anii de la început. Ne scoseseră la iarbă verde. Ședeam, zăceam sau ne târam pe pământ, pe sub mestecenii înverziți blând. Câțiva dintre noi își scoseseră hainele și acum se distrau, mirați și nevinovați, cu goliciunea lor. Ne uneam cu natura spontan și fără să fim siliți. Ne lăsam în voia ei, așa cum îi aparținuserăm la început. Scoteam sunete ciudate, ne ridicam și ne lăsam să cădem de-a berbeleacul ori zăceam nemișcați în iarba proaspătă, tot așa cum zăceam și în paturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
domeniul rutier, ci o parte se duc și spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și cu credința într-o ordine naturală spontană. La fiziocrați, aceasta se concretizează prin faimoasa formulă "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui même". Acest imperativ se adresează Statului, care nu trebuie să dispară, ci să-și reducă doar cîmpul de intervenție. Odată cu clasicii englezi, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
poate reduce costul social și obține internalizarea sa. Dar există și alte metode de internalizare. 2.2.2. Principiile internalizării Pentru a înțelege aspectele uneori surprinzătoare pe care le ia internalizarea, e necesar de precizat ceea ce diferențiază punctul de echilibru spontan al pieței de punctul optimal, dacă ținem seama de costurile sociale. Acestea din urmă se pot descompune după cum urmează: costul privat suportat de producători pentru oferta adițională; costul extern internalizabil, în sensul că el reprezintă surplusul consumatorilor și al producătorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Ișan și Vasile Cocriș, publicată la Editura Ankarom), trebuie identificate alte mijloace, eventual mai inteligente, de a ne asigura și susține dezvoltarea durabilă. Ele nu pot rezulta decât din logica pieței, cel mai inteligent mecanism economic (Milton Friedman), din ajustările spontane și alocarea liberă a resurselor. Un popor viu naște dezvoltare în chip natural. Dar, cum nu poate exista un "big-bang" în domeniul alocării resurselor, comparabil cu cel al liberalizării prețurilor, mai ales după o deprimantă perioadă de hiperdirijism al acestora
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
aceea, un echilibrul teritorial relativ nu poate fi atins, din punct de vedere economic, decît printr-o mobilitate crescută. Atît piața muncii cît și cea a capitalului sunt piețe imperfecte, chiar în țările cele mai dezvoltate. În ce privește piața muncii, ajustările spontane nu se produc da-torită flexibilității reduse a salariului real, urmare a prezenței unor factori de rigiditate pe diferitele piețe locale, cum sunt: existența salariilor minime pe economie; existența contractelor colective de muncă pe ramuri, sau domenii; existența și manifestarea sindicatelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un spirit antreprenorial deosebit și un mediu de afaceri foarte profitabil. În economiile dezvoltate, ei comunică, creînd veritabile rețele de dezvoltare. De obicei, o regiune se dezvoltă în jurul unui astfel de pol de creștere, datorită propagării efectelor sale. Astfel, tendințele spontane și dezvoltările anarhice se ordonează treptat pe cîteva axe de dezvoltare, în cadrul unui mediu de pro-pagare a efectelor polului de creștere. O politică sistematică este necesară pentru a selecta acele proiecte de investiții și acei investitori care promovează creșterea eco-nomică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
social. Regăsim aici ideea "mîinii invizibile" despre care vorbea Adam Smith. Interesul colectiv nu este niciodată mai bine apărat ca atunci cînd fiecare își urmărește interesul său personal. Voinței Statului de reglementare directă a activităților trebuie să-i preferăm ordinea spontană ce rezultă din cooperarea comercială, pe care o vom califica drept "reglare indirectă", în sensul că ea nu este dorită și controlată în mod explicit. Cum remarca Hayek, încrederea acordată încrederii indirecte, fondată pe libertatea de întreprindere și pe jocul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
deci un element benefic, Keynes dorea, dimpotrivă, sterilizarea economiilor. Mai mult, el preconiza recursul la împrumut și la deficit public pentru a dezvolta investițiile, eliminînd astfel anticipările asupra unor economisiri viitoare. Deci pentru a evita efectele perverse negative ale funcționării spontane a piețelor, Keynes avea în vedere o creștere a rolului reglator al statului. Și el a fost înțeles: Mai întîi că prin intermediul prelevărilor lor obligatorii și al cheltuielilor lor, administrațiile joacă astăzi un rol decisiv în amortizarea conjuncturii. Menținînd, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
sociale și organizațiile sunt și ele lua-te în seamă ca entități particulare. Din această perspectivă, Statul reprezintă o instituție cheie. Rezultă de aici un demers normatic ce încearcă să justifice intervenția Statului pentru a corija efectele negative ale jocului spontan al actorilor pe piață. Singura problemă este de a ști pînă unde este posibil de mers în acest sens. Răspunsul la această chestiune variază în funcție de logica ce inspiră diversele tipuri de abordări în termeni de reglare. Într-adevăr, după cum filiația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pentru active-refugiu ș.a.m.d. Toate acestea clatină piețele și conduc la reconsiderarea sistemului. Astfel, riscul sistemic latent se transformă în eveniment sistemic, adică într-o criză de proporții pe care mecanismele pieței nu o mai pot depăși prin ajustări spontane. Și atunci rămîn două posibilități: fie intervenția unor instituții de reglementare globală, fie întoarcerea la intervenționismul statal, la reglementări interne și protecționism, cu tot ceea ce decurge pe cale de consecință. Astfel, se poate spune că data de 11 septembrie 2001 marchează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o revoluție e un nou început, momentul eliberării din capitalism și sclavie, atunci când oamenii preiau controlul asupra propriei lor soarte (...) Pentru comuniști, „revoluția” este marea promisiune: este punctul de cotitură, momentul în care lucrurile încep să se amelioreze, o revoltă spontană a oamenilor. Prin confiscarea controlului asupra mass-media, educație (și, foarte important, predarea istoriei), cine poate proba contrariul?”, se întreabă Murray. Ceea ce pare să se fi întâmplat în România este faptul că așa-zișii „intelectuali” - dintre care mulți au fost educați
Huffington Post: "Din '89, România a fost condusă de o gașcă incompetentă" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80489_a_81814]
-
Gheorghe Grigurcu Pe palierul ființei artistului cuvîntului, "deopotrivă tenace și fragilă, trufașă și umilă, spontană și contrafăcută, sinceră și mistificată, candidă și perversă, inaccesibilă și dezgolită, glorioasă și ratată", după cum o adnotează, cu o nedisimulată contrarietate satisfăcută de sine, Dora Pavel, vom semnala două cazuri oarecum simetrice. Pe de o parte unul al poeziei ce
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
nemulțumit și îngrijorat de indulgența opiniei publice. El se înșală, poate, doar atunci când afirmă că românii se exprimă pur și simplu împotriva justiției, pierzând din vedere că se operează adesea cu două tipuri de justiție, una a statului și una, spontană, a societății. Și că, de fapt, nu imoralitatea de fond a societății românești ar fi problema, ci duplicitatea sau faptul că operează simultan cu două seturi de reguli și de criterii. Becali este exemplul cel mai vizibil al unei guvernabilități
DW: Cazul Becali, expresia unei alte justiţii decât cea oficială by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78620_a_79945]
-
altă formă de somn, cu o multitudine de scenarii imaginative relevîndu-se progresiv“. Cu toate că urmarea e o divagație atît de încifrat subiectivă, încît pe traseul ei e dificil a-l mai urma. „Veghea nocturnă“ n-ar fi altceva decît „o redare spontană și necondiționată de nici un factor exterior a acelei oralități primordiale (cărțile pe care mi le citea mama, sonoritatea vocii ei), care, cîndva, demult“ i-au slujit celui în cauză a trece „direct“ de la inconștiența copilăriei la solitudinea conștientă a individualității
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
intră unele în altele, personajele se fărîmă, intrigile explodează înfundat, acoperite de-o concluzie care nu-i de-acolo. Ai sentimentul că orice se poate, că moda (literară) nu mai e fiorosul inventar de ce cu ce se asortează, ci o spontană și frugală exersare a unor plăceri năstrușnice. Tablourile suprarealiste, care desființează ideea de om (cu doi ochi, două mîini etc.) în numele ideii de libertate, se mișcă slobode prin aceste abia vreo sută de pagini foarte aerisite, cu tot cu explicații și ilustrații
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
nu umbla pe două cărări ca să-și spună opinia cu franchețe despre o carte neizbutită, chiar dacă era semnată de un scriitor ce se impusese prin opere de valoare". Și Nicolae Manolescu așază sub semnul oralității critica lui Sebastian: "criticul este spontan și franc, comunicativ până la ușoara familiaritate cu cititorul [...], uzând de lungi introduceri sau paranteze. Stilul cade pe alocuri în oralitate și de aceea formulele critice sunt greu memorabile [...]. Meritul principal al cronicarului literar este justețea în judecată, venită dintr-o
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
s-a căsătorit cu actorul și raperul Nick Cannon pe 30 aprilie 2008. Carey a mai fost căsătorită cu Tommy Motola, în perioada 1993 - 1998. Cântăreața era însărcinată la scurt timp după căsătoria cu Cannon, însă a suferit un avort spontan, fără a face public acest lucru până nu a anunțat că este din nou însărcinată, în toamna anului trecut. La începutul lunii februarie, artista americană a dezvăluit că va avea un băiat și o fată. Cuplul plănuiește să locuiască și
Mariah Carey născut gemeni, fetiţă şi băiat () [Corola-journal/Journalistic/70175_a_71500]
-
Mie, fricosul, mi se adresa el, parcă, nouă tuturor, creștinilor sau necreștinilor, noi toți dornici de libertate, oameni din Estul lagărului socialist ocupat, de unde venea și el. Mi-a plăcut statura sa de om care schiază, face sport, are gesturi spontane, a scris poeme. Ca întâlniri spirituale fecunde mi le mai amintesc pe cele cu Alexandru Todea, cardinalul nostru unit, conversațiile din studenție cu părintele Constantin Galeriu, cu Nicolae Steinhardt, generosul, dar și pătrunzătorul lui articol despre poeziile mele, ușor panteiste
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
mișcărilor de extremă dreaptă de la noi e peste măsură de dificilă. (Z. Ornea constată cu mâna lui acest inconvenient.) Definite prin extaz continuu, acestea sunt lipsite de o minimă coerență programatică. Doctrina însăși se încheagă tatonant, mai degrabă din reacții spontane decât din legități. Legionarismul e liric, scria (cu umor involuntar) unul din apologeții mișcării. Pe cale de consecință, formarea sufletelor în spirit gardist reprezintă un act artistic în sine: De vreme ce legionarismul era considerat, el însuși, făuritor de artă, gazetari fără duh
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
și a doua jumătate a anilor șaizeci și desigur ulterior, în era normalizării după ocupația sovietică. Nu sunt și niciodată nu am fost un cronicar al epocii, totul s-a impregnat în vechile mele texte într-un fel misterios și spontan, fără a mă strădui în mod special. A fost o experiență in-te-re-santă pentru mine. De asemenea, îmi dau seama câți oameni au jucat un rol important în diferite etape ale vieții mele și ce lecții importante privind independența creatoare și
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]