1,910 matches
-
pe frică, ci pe competența sa profesională, pe obiectivitatea și ținuta sa ireproșabilă. El trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor (în anume limite firești) și să încurajeze imaginația, sugestiile mai deosebite. Școlarii să-și poată manifesta în voie curiozitatea, spontaneitatea. Să fie ceva firesc ca o idee originală, mai aparte, să atragă un punct în plus la notare, chiar dacă prin ea nu s-a putut soluționa chestiunea în discuție. Desigur, profesorul trebuie să depisteze școlarii cu potențialități creative superioare, cărora
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
astfel de mecanism discordant: un mesaj verbal laudativ, contrazis de un ton disprețuitor și de o mimică de aceeași factură); • Față de implicarea voluntară și conștientă a partenerilor în CV, CPV și CNV scapă cel mai ades conștientizării, gradul lor de spontaneitate este ridicat; Într-o comunicare cu dominantă verbală, cum este și cea didactică, CPV și CNV nu se adaugă verbalului, ci formează un întreg bine structurat, complex și convergent. 2.2. Comunicarea accidentală, subiectivă și instrumentaltc "2.2. Comunicarea accidental
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
printre ele se numără gândirea independentă, încrederea în sine, fascinația complexității, orientarea estetică și asumarea riscurilor. Speculațiile referitoare la creativitate și actualizarea de sine pot fi abordate și din perspectiva teoriei tradiționale a personalității. După Maslow (1968), curajul, îndrăzneala, independența, spontaneitatea, autoacceptarea, asociate cu alte trăsături, suscită dorința individului de exploatare a propriului potențial. Rogers (1954) a precizat că tendința individului către actualizarea de sine este impulsionată de motivație și încurajată de un mediu favorizant, necritic. O serie de teoreticieni care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ideea că nici geniul, nici talentul nu puteau supraviețui într-o societate opresivă a fost acceptată aproape în unanimitate. În scrierile sale, Duff, unul dintre cei mai prolifici și mai convingători susțintători ai geniului și talentului (Kaufman, 1926), afirmă că spontaneitatea și geniul erau subiecte „incitante” pentru că reflectau predispoziții înnăscute și nu necesitau educație, o concepție împărtășită la scurt timp de Rousseau și de autorii din perioada romantică târzie. La nivel pragmatic, afirmațiile cu privire la aceste distincții au avut un rol important
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fundamentale ale acestor rezultate, în special în termenii stabilității sociale și politice. Nu cu mult înainte, un număr din ce în ce mai mare de oameni, aparținând în principal păturilor superioare ale clasei mijlocii și burgheziei, începuseră să pună la îndoială individualismul, presupusa lui spontaneitate și utilizarea nelimitată a științei. Fără îndoială că nu erau martori la mecanizarea eficientă a societății, prevăzută inițial în timpul revoluției industriale. Ritmul accelerat al schimbării și amenințările asociate ei s-au transformat în una dintre cele mai însemnate contribuții la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
induse” și să nu fie reprezentativă pentru comportamentul indivizilor în condiții naturale. Existența dualității control sau validitate intrinsecă și generalizare sau validitate extrinsecă este inerentă în studiile experimentale, dar problema se acutizează în studiile de creativitate din cauza dependenței creativității de spontaneitate și a incompatibilității acesteia din urmă cu controlul. În afara spontaneității, creativitatea este, prin definiție, inovatoare - și, implicit, imprevizibilă, o condiție care contrastează cu precizia predicțiilor deseori utilizate pentru a asigura succesul cercetărilor experimentale (Skinner, 1975). Aspectele validității extrinsece și intrinsece
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
condiții naturale. Existența dualității control sau validitate intrinsecă și generalizare sau validitate extrinsecă este inerentă în studiile experimentale, dar problema se acutizează în studiile de creativitate din cauza dependenței creativității de spontaneitate și a incompatibilității acesteia din urmă cu controlul. În afara spontaneității, creativitatea este, prin definiție, inovatoare - și, implicit, imprevizibilă, o condiție care contrastează cu precizia predicțiilor deseori utilizate pentru a asigura succesul cercetărilor experimentale (Skinner, 1975). Aspectele validității extrinsece și intrinsece nu constituie singurele preocupări în cercetarea experimentală a creativității și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
le sugerau să deseneze liniile în afara conturului creat de puncte. Faptul că mai puțin de 25% din subiecți au găsit rezolvarea în urma indiciilor primite i-a îndemnat pe Weisberg și Alba să respingă principiul gestaltist referitor la fixație și a spontaneității ideilor. Alte studii de perspicacitate și restructurare au fost semnalate de Brunham și Davis (1969) și Epstein (în publicații periodice). Baker-Sennett și Ceci (1996) erau convinși că gândirea creativă presupune un anumit „salt” și au testat teoria lor cu ajutorul corelării
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Hausman (în publicațiile de specialitate) și strategiile sugerate de Finke (în publicațiile de specialitate), în timp ce alte procese similare celor analizate de Smith și colaboratorii săi (1990) prezintă un nivel redus de intenționalitate - însă, probabil, dau dovadă de mai multă spontaneitate. Spontaneitatea are un rol important deoarece presupune existența unui aspect general al creativității cu aplicabilitate în condiții naturale, unde activitățile creative sunt, de obicei, inițiate de indivizi. Alte procese lipsite de intenționalitate foarte semnificative au fost studiate în cercetările relației
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Hausman (în publicațiile de specialitate) și strategiile sugerate de Finke (în publicațiile de specialitate), în timp ce alte procese similare celor analizate de Smith și colaboratorii săi (1990) prezintă un nivel redus de intenționalitate - însă, probabil, dau dovadă de mai multă spontaneitate. Spontaneitatea are un rol important deoarece presupune existența unui aspect general al creativității cu aplicabilitate în condiții naturale, unde activitățile creative sunt, de obicei, inițiate de indivizi. Alte procese lipsite de intenționalitate foarte semnificative au fost studiate în cercetările relației dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
experimentale de creativitate poate fi îmbunătățită prin suplimentarea controlului, ceea ce ar implica reconsiderarea raportului validitate internă/validitatea externă pe care l-am abordat în introducerea capitolului. O asemenea reconsiderare este, probabil, necesară și fiindcă adevăratul fenomen creativ reclamă o anumită spontaneitate din partea subiectului; ea necesită, de asemenea, motivație intrinsecă, preferințe individuale și intervale lungi de timp (Gruber, 1981, 1988; Runco, Johnson și Gaynor, în publicații periodice) și toate pot fi prevenite prin intermediul unui control riguros. Uneori este imposibil să studiem creativitatea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pot fi prevenite prin intermediul unui control riguros. Uneori este imposibil să studiem creativitatea în condiții experimentale strict controlate. Un control excesiv poate anula creativitatea comportamentului studiat. Cercetătorii experimentaliști trebuie prin urmare să aleagă între exercitarea unui control excesiv sau potențarea spontaneității și a motivației intrinsece implicate de performanțele creative. Controlul moderat (prin urmare, limitat) ce domină cercetările experimentale actuale poate reflecta tendința de a evita anularea comportamentelor creative spontane. Cel mai pronunțat control în cercetarea experimentală a creativității este realizat în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că „limbajul” prezintă o dificultate reală de a reda Întreaga complexitate a gîndului sau a trăirii pe care ai vrea, la un moment dat, să o exprimi, ci și pentru faptul că sînt puțini aceia care sînt capabili de o spontaneitate a replicii În cadrul unei discuții - astfel că rămîi mereu Într-o Întîrziere de replică, În fapt de comunicare. * „Înțeleg ca ignoranța să fie purtată ca o cruce, nu vînturată ca o secure.” (F. O’Connor) CÎnd, Într-adevăr, „ignoranța” nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
della Porta și Diani, 1999) asupra vieții de zi cu zi. Singularitatea noilor m.s. a fost combătută cu argumente puternice de mulți sociologi nord-americani (Pichardo, 1997; Mertig și Dunlop, 2001). Organizarea mișcărilor sociale Deși ideea de m.s. sugerează informalitate sau spontaneitate, organizațiile au un rol important în existența lor. Așa cum am arătat mai sus, mobilizarea participanților are mult de câștigat de pe urma preexistenței unor organizații ale căror resurse de comunicare și de leadership pot fi folosite. Realizarea obiectivelor mișcării solicită un important
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
sau numai foarte vagă, între aceste calități. Ca filosof, Ralea nu era deloc de tipul „universitar”, spiritul său nu era câtuși de puțin unul de catedră. Greu s-ar putea închipui un spirit mai degajat, mai nedogmatic, mai cotidian în spontaneitate. Dar e sigur că a iubit Universitatea și că s-a simțit bine în ambianța ei, care oferea unui intelectual de briliantă manifestare și cu studii temeinice (cum de tânăr se dovedise) o audiență permanentă și vie, o mare libertate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se rutinizează. Μ Frumusețea este peste tot, trebuie doar să știm să o observăm. Ea poate să Însemne, de exemplu, o proporționalitate deosebită a formelor exterioare, dar și curățenia sau puritatea unui conținut de viață; poate să exprime exuberanța sau spontaneitatea tinereții, dar și misterul diafan din unele construcții mitice etc. Μ Mintea ne ajută să Înțelegem, inima - să credem. Μ Sensul evoluției psihologice a omului nu este, cum ar părea la prima vedere, acela de a se realiza o omogenizare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
adică unui intelectual de aceeași cultură, sărind peste cultura „claselor inferioare”, văzută, mai întotdeauna, ca o realitate despre care pot vorbi doar „ceilalți”. „Autoapărarea” lui Camon este foarte frumoasă, repet; scrisă în „jargon”, este adevărat, dar în același timp cu spontaneitate și simplitate (după cum cere destinația sa practică). Pledoaria acuzatului care se apără valorează - într-un alt univers cultural - cât pledoaria bătrânei rude biblice care îl acuză. Conține același fanatism și aceeași incertitudine existențială: rușinea de a fi țăran. În cele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
impresionarea „micuțelor” cititoare reale. Multe poeme din O fată mică se închină (1935) au un sunet aparte prin gingășia emoțiilor - efemere, e drept - și nu întâmplător Tudor Arghezi îl așază în descendența lui Ienăchiță Văcărescu. M. le dezvăluie cu o spontaneitate netrucată și melancolia imprimă acestor cântece și madrigaluri o melodicitate remarcată în epocă: Eugen Jebeleanu îl aseamănă cu Heine, sonetul Dimineața fiind într-adevăr una din cele mai reușite poezii. În antologiile publicate după 1944 - Flori și ghimpi (1956), Soare
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
1976, 9851; Adrian Popescu, „La echinox de toamnă”, ST, 1978, 7; Cornel Ungureanu, „Fata din Piața Sfârșitului”, O, 1980, 5; Doina Uricariu, Jurnalul unei demitizări, LCF, 1980, 23; Mircea Vaida, „Fata din Piața Sfârșitului”, TR, 1980, 27; Victor Atanasiu, Formele spontaneității, RL, 1980, 42; Adrian Popescu, Sub semnul elegiei, ST, 1983, 6; Mircea Popa, „Răstimp între cuvinte”, TR, 1984, 17; Ștefan Aug. Doinaș, Cele șase cercuri ale lui Toma George Maiorescu, RL, 1988, 52; Adriana Iliescu, Fantezie și cultură, RL, 1989
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
psihologia, ci și achizițiile din domeniile lingvisticii, sociologiei, teoriilor comunicației sau textului. Aceasta nu înseamnă transformarea actului critic într-un discurs de tip științific, ci doar încercarea de a multiplica posibilitățile de investigare în judecăți de valoare care nu anulează spontaneitatea și discursul de tip literar. Cu aceste achiziții noi M. abordează un domeniu care i-a surprins pe mulți: scrierile science-fiction. Lucrarea Literatura SF s-a impus, în ciuda prejudecăților, ca o cercetare exhaustivă a unui gen literar. Cu o informație
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
Karl Kautsky”, care spunea că proletariatul nu poate aspira la „conștiința socialistă modernă” de unul singur, deoarece Îi lipsește „cunoașterea științifică temeinică” necesară: „Vectorul științei nu e proletariatul, ci intelighenția burgheză”. Iată esența pledoariei pe care o face Lenin Împotriva spontaneității. Există doar două ideologii: cea burgheză și cea socialistă. Dată fiind răspândirea și puterea istorică a celei dintâi, dezvoltarea spontană a clasei muncitoare va determina Întotdeauna succesul ideologiei burgheze. Lenin a formulat memorabil acest lucru: „tot ce poate să creeze
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mișcare s-ar abate de la calea sa din cauza numeroaselor elemente «exterioareș pe care le va atrage către sine”. Cum ar putea fi abătută mișcarea de la drumul său? Lenin se gândea, În principiu, la două pericole majore. Primul era reprezentat de spontaneitate, care face imposibilă coordonarea tactică a presiunii revoluționare, iar cel de-al doilea era, desigur, practic inevitabila diversiune ideologică, menită să atragă atenția clasei muncitoare asupra sindicalismului și reformei legislative. Cum conștiința revoluționară de clasă nu s-ar fi putut
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Majoritatea dintre ei nu auziseră niciodată de bolșevici, deci nu se punea problema să acționeze la ordinele lor. Ceea ce surprinde puternic pe oricine la citirea documentelor ce descriu În amănunt evenimentele de la sfârșitul lui octombrie 1917 este confuzia totală și spontaneitatea localizată. Într-un asemenea context politic, până și ideea unei coordonări centralizate era neverosimilă. După cum au constatat istoricii militari și observatorii atenți, În cursul bătăliilor, structura de comandă de obicei se clatină. Generalii pierd contactul cu trupele și nu pot
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
S-au aflat suficiente date despre aceste locuri pentru a se ști că le pot provoca un fel de nevroză instituțională celor pe care Îi adăpostesc. Aceasta se manifestă prin apatie, Închidere În sine, docilitate și lipsă de inițiativă, de spontaneitate și de comunicare. Nevroza este un mijloc de adaptare la mediul sărăcit, insipid, monoton și controlat care, În cele din urmă, produce abrutizarea individului. Ideea este, pur și simplu, aceea că proiectele extrem-moderniste de organizare a vieții și producției tind
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
florile, Un muieroi și o femeie, Muștele și albinele) dezvăluie o mare slăbiciune pentru bufonerii lexicale, jocuri de cuvinte și înșirări de vocabule fără sens, parodiind descântecul. Duritatea invectivelor este atenuată de impresia finală de gratuitate și joc, de farmecul, spontaneitatea și umorul dialogurilor. În alte satire (Ingratul, îndeosebi) înverșunarea polemică ia forma pamfletului și a blestemelor clocotind de ură. H.-R. a fost un prozator de mare talent, dar nici una din scrieri nu este pe măsura înzestrării sale. Fără să
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]