4,031 matches
-
fade și gesturile învățate fură lăsate deoparte. Toți discutau unii cu alții prietenește și în toate minele se arăta un râs sincer, prietenos. Era ca și cum, la vederea și în relația cu uriașul bătrân în cizmele lui țărănești, cu barbă gri, sprâncene severe și blândul râs al bătrânei guri fără dinți, fiecare din cei prezenți s-ar fi trezit în chip misterios stăpânit de aceleași simțiri și gânduri. Căci în pieptul fiecărui om mai trăiește încă o sclipire din trecutul paradis al
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
de oameni în uniformă și în civil, care controlau, căpiați, tot, casa, șura, stogurile de paie, grajdul, chiar și fântâna. [...] Ticu, chemat la Cluj, la Securitate, reapărea acasă cu fața însângerată. - Ce ai pățită? Ce ai pe frunte și pe sprâncene? l-am întrebat o dată, când eram cam pe clasa a cincea, iar el se întorsese de la Cluj cu fața numai cheaguri negre de sânge. - Nimic, m-a mințit el senin, am căzut de pe bicicletă. N-avea cum să cadă, pe
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
vădite porniri spre lumea duhului creștin. Dar ce surprinde la el, cînd îl ai în față, e jocul frămîntat al privirilor, acea zbatere de cristalin care vine în contrast cu vorba-i molcomă. Cu o fizionomie ascuțindu- i-se răspicat în bolta sprîncenelor și a nasului, Stroescu are ceva iremediabil păsăresc, o față dăltuită în unghi clonțos, cu ochii rostogolindu- se vertiginos, ca sub apăsarea unei curiozități care o ia cu mult înaintea cuvintelor, de aceea pupilele lui aduc cu niște mărgele mari
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
minge de golf. Femeia a avut ghinionul să se afle în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit, chiar pe traiectoria mingii lovite cu putere de soțul său. Morgan a fost dusă de urgență la spital, iar medicii i-au cusut arcada și sprânceana cu 50 de copci. „Chiar dacă am fost lovită de soțul meu, îl iubesc la fel de mult”, a declarat Morgan.
Un fost mare campion și-a desfigurat soția - Foto by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/56975_a_58300]
-
delicate, ușor tremurătoare precum imaginile răsfrînte în apă. Iată o Geneză sui generis a omului adamic în chip de poet: „stau chiar în mijlocul cuvîntului / și cresc încet/ și simt cum mi se formează picioarele,/ mîinile, coșul pieptului, și inima/ și sprîncenele și ochii și buzele / care vorbesc”. Nașterea Mîntuitorului, evocată în liniile-i consacrate, apare ermetică precum un anume gen de poezie: „ a sosit noaptea, curînd vom șopti, / între cei patru pereți ce freamătă ca / membranele tobelor. alături asinul și vitele
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
în „elita” pentru care cultura nu „mai are taine.” Am întâlnit însă, de-a lungul vremii, și poziția contrară, a celor pentru care strugurii erau prea acri. Mă amuzau mai ales prozatorii: vedeai cum li se adâncește o cută între sprâncene și cum, războinic, purcedeau la hăcuirea bietei cărți din care n-au înțeles nimic. Ea trebuia dacă nu distrusă, măcar discreditată. O bună cale de mijloc - nici fanatism pro, nici ură contra - poate duce la rezultate surprinzătoare. Veți descoperi un
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
putut vedea de la mică distanță. Casa de Mode a Circului alesese, din cele trei sute șaizeci și cinci de costume ale anului, travestiul potrivit. Salopetă muncitorească, din mătase groasă, de culoarea nisipului. O șapcă șifonată și bleagă, trasă mult peste fruntea îngustă, până la sprâncene. Se mișca potolit. Nu țipa. Părea calm, receptiv. Un mic magazioner. Nota într-un carnet ceea ce i se spunea. Toți cei din jur notau, în carnete, ceea ce auzeau. Magazionerul părea foarte atent la tot ce spuneau acești domni instruiți, eleganți
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
an, cum a fost Villani însuși. IAS e considerat paradisul cercetătorilor: fonduri nelimitate, nici o obligație didactică sau științifică, un loc plin de farmec și de liniște, numai bun pentru plimbări în natură sau lecturi în bibliotecă, unde savanți aleși pe sprânceană gândesc, discută, se amuză, mănâncă împreună la ore fixe și se odihnesc în apartamente identice, simple, dar confortabile, și mobilate la fel. Toți locatarii primesc același salariu, ținut secret, dar, din câte se spune, de circa cinci ori mai mare
Teorema vie () [Corola-journal/Journalistic/3434_a_4759]
-
Tare vă mai plictisesc eu cu scrisorile astea lungi, lungi, grozav de lungi. A sunat pentru masă. Sunt singur în clasă și vă scriu. Cum îmi citiți d[umnea]v[oastră] scrisorile? Aș vrea să vă văd. Încruntaț i din sprâncene? Zâmbiți din când în când? Nu? Aștept cu fiecare poștă o scrisoare de la dșumneațvșoastrăț numai cu două rânduri - știu că n-aveți timp să scrieți mult despre versurile pe care vi le-am trimis. Doamne pentru mine atât e de
Însemnări despre tânărul Const. Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5795_a_7120]
-
prin obiecte materiale, covoare, cărți sau culori. Pentru că tablourile pe care le vedem pe pereți, culorile în care au fost vopsite ușile și ferestrele, desenul covoarelor, florile de prin camere, discurile și cărțile, deși obiecte materiale (tot așa cum buzele și sprâncenele țin de carne) sunt, neîndoios, manifestări ale sufletului; fiindcă sufletul nu se poate arăta ochilor noștri materiali decât prin mijlocirea materiei, și asta e un neajuns al sufletului, dar și o ciudată subtilitate. - Cum? Cum? întrebă Bruno. „Am venit să
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
cutezanța expresivă cu umilitatea proprie unui dramatism organic: „nu obsesia hranei destulă acum/ nici mila ți se citește pe față/ un rictus senzual împarte părul în două// cifrul e-n adormire nu știi butoanele toate (...) desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castităț ii rebele/ o dîră de sînge dintr-o apă a morții/ pe inul cămășii// prima menstră aduce cu ea macularea// te doare iar copilul necunoscut/ care ar vrea să se închidă în temnița trupului/ fără nume ca zeul// închizi
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
Pia i-a făcut-o în acea iarnă ș1944-1945, n.n.ț. Capul îi este văzut pe trei sferturi, profilat pe zăpadă. Vântul îi răsfiră părul des care pe atunci încărunțea și care îi mărginea fruntea înaltă, bombată. Apar, desenate perfect, sprâncenele piezișe, deasupra ochilor mari - cu pupile de culoarea alunei - și nasul ușor acvilin, bărbia puternică, dar nu voluntară. În colțul gurii strânge luleaua. Privirea îi era întotdeauna tandră cu cei familiali, iar zâmbetul timid ne înștiința discret că ne stă
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
însoțit de un zgomot de oale sparte și de tingiri ruginite. Ce-o fi trebuind să cărăm toate ciobiturile astea? - Dar pe tine de ce trebuie să te cărăm după noi, măzăriche? întrebă Pârnaie, stând, mai departe, cu palma pavăză peste sprâncene și minunându-se. - Păi, ca să duc în spinare sacu’ ăsta cu rugineli. - Ce mai întrebi atuncea? se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. - Iadeș! spuse acela, mai repede chiar decât plesnitura de pe țeastă. - Nu te-a întrebat cum te
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
-i taie calea. Dacă ar fi fost om, ar fi avut aceeași lungime ca cea a calului, numai că, de data asta, așezat în două picioare. Ar fi avut urechi mici și ascuțite, țâșnind prin părul creț și o singură sprânceană groasă, dintr-o tâmplă în cealaltă, cu o ușoară arcuire doar în dreptul nasului. Care nas s-ar fi așezat bont pe maxilarele alungite, cu nările groase și deschise, cu o gură rânjind întruna din dinții lungi. Ar fi fost ușor
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Gatsby a ocupat locul al doilea între cele mai bune proze scrise în engleză din secolul al XX-lea. Bineînțeles, după Ulysses al lui Joyce. Mi-am savurat micul triumf, deoarece ani în șir colegi și prieteni ridicau mirați din sprâncene, derutați că un „băiat atât de fin” (cum mă ironizau) poate fi sedus de o povestioară cam de doi bani, melodramatică până la sațietate, de un sentimentalism desuet și care, culmea, se și termină prost. Ce mă fascina - și mă fascinează
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
vadă soția ta va fi vai de tine", mărturisește Maria. Și ceilalți colegi au apreciat curajul și îndrăzneala actorului și au recunoscut că nu se așteptau să-l vadă vreodată pe Vasile cu un asemenea look, cu cercei în buze, sprâncene și ureche, cu toate că în ultima perioadă, actorul a afișat un stil vestimentar tânăr și la modă. Telespectatorii care vor urmări joi finala de popularitate „Next Star", vor afla motivul apariției inedite a lui Vasile Muraru.
Vasile Muraru și-a șocat colegii de la Antena 1. Cum a apărut în platou by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31653_a_32978]
-
anumite fire de păr în scopul de a le rări. Catherine Verdery a consemnat în cartea ei explicația. Au urmat campaniile contra unor romane ale lui Paler sau Anghel Mănăstire: săli de cămin cultural arhipline de un public ales pe sprânceană ideologică, animat de scriitori de partid, ca Vasile Băran și Platon Pardău. Sigur, împricinații au scăpat cu bine, nu mai eram în anii 1950, dar, chiar pierzându-și din aplomb, campaniile anilor 1980 au lăsat urme adânci. Epoca postcomunistă nu
Polemică și campanie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3106_a_4431]
-
vremii./ Am o pelerină uzată./ În mână, sticla farmaceutică arămie./ Scot dopul torn soluția pe față/ aprind bricheta. Părul arde și/ se stinge primul, fără să doară. Sfârâind,/ scoate zgomote de catran./ Mi se topește lobul urechii drepte./ Pielea deasupra sprâncenei,/ pleoapa. Prin fantele/ create iese-ntunericul ca dintr-un android.// Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete” (p. 11). Ca și la Geo Dumitrescu (altă referință posibilă), Africa lui Manasia se află
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
nici un căpătâi ca acum nu m-am simțit niciodată. În așteptarea unor zile mai bune, al dumitale, Emanoil Bucuța * [București], 22 decembrie 1944 Moș Ghiță, Iartă-mă că întrebuințez această vorbă prea de casă, care ar face să se ridice sprâncenele într-o gospodărie dorneană de sub munte. Nu găsesc însă alta mai caldă, și mie acum de căldură îmi pasă mai cu seamă. Astăzi vine la mine, ca să mai stăm de vorbă Virgil Cioflec. Îți închipui că omul despre care vom
Emanoil Bucuța și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4506_a_5831]
-
dosarele tuturor angajaților la verificare, fie ei portari, șoferi sau orice angajat care nu a avut legătură cu tragicul eveniment. Vă dați seama ce urmează, nu? Epurare politică mai ceva ca pe vremea comuniștilor. Cine e pârât că a încruntat sprânceana vreodată la auzul USL, va fi executat, concediat, prilej numai bun ca să se elibereze niște posturi pentru clientela de partid a USL-ului. Din păcate cred că asta o să li se întâmple tuturor angajaților din ministere cu timpul, caracatiței USL
Boagiu o atacă pe Mănescu: Urmează epurarea politică la ROMATSA by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32839_a_34164]
-
mal și-acel gange scăldătoare. Dus e leul meu de ger după altă pradă-n cer. Umbrelor pe podu-amar le colind cu-al mânii har schiptrul thyrsic și armura gâtul arcuit și gura unda limbii și secunda orologiului polar genele sprâncenele pleoapele cum clapele de pian aerian fruntea/aliaj uzura tâmpla (în neant) aùra și sărut aproapele. Trec vechimea mea le zic la arhondaric cu jale petecesc subt sparte zale deflorate palimpseste năpârlirea șarpelui în a raiului poveste. M-am secătuit
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
schizofrenie a lui artaud bicicleta lui cioran cenușa lui ramana luminoșii cartofi pai radiografiați de cărtărescu la bloc macazul lui stoiciu linia de plutire a elenei ștefoi șuba lui echim farfuria din care bârlea a mâncat șoric la ocna șugătag sprâncenele lui marin slujeru pe dig furtunul malamen jartiera angelei marinescu mătăniile lilianei ursu iepurii lui petre stoica aripile dintr-un avion în care a zburat exupéry acoperite de praful de pe fluturii colecționați de nabokov paharul lui trankl păstrat întreg gura
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
furnici zgândărit două ceasuri cu mouse-ul Linii și bețișoare Îmbrăcată petriț amețită de cețuri a trecut încă o dată măreția veacului nostru pe sub geam zgâlțâindu-i zăbrelele știam că mai auzisem pașii împleticiți zgomotul unor forțe neîntrupate țintindu-mi ochiul dintre sprâncene scârțâitul unui creion prost ascuțit desenând încăpățînat între coaste linii și bețișoare linii și bețișoare nu era nici zi și nici noapte cineva îmi striga tot numele de sub cearceafuri precum din broderii placentare ar fi putut aluneca el dincolo de granița
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
interdicții savante cum bolile contagioase cînd gîndurile se umplu cu alte gînduri cînd oasele se umplu cu alte oase. Zăpezile Și cum zăpezile se umflă aidoma unor baloane se-nalță spre acest cer cum un ochi cu cearcăn spre-o sprînceană enormă ce pare s-aștepte ceva și rămîn acolo sus cu paciență pînă ne traversează ușor așa cum noi traversăm strada. Semn de carte Pe cerul dezabuzat scris și transcris de-atîtea ori un cocor asemenea cernelii apăsate ce transpare pe cealaltă
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
vremii. Am o pelerină uzată. În mînă, sticla farmaceutică arămie. Scot dopul torn soluția pe față aprind bricheta. Părul arde și se stinge primul, fără să doară. Sfîrîind, scoate zgomote de catran. Mi se topește lobul urechii drepte. Pielea deasupra sprîncenei, pleoapa. Prin fantele create iese-ntunericul ca dintr-un android. Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete. Prins în capcană - și-au bătut joc de mine, m-au trimis iar în misiune
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]