999 matches
-
care l-am cumpărat după numeroase ezitări, cu un an în urmă, de la cuplul acela care divorțase, iar lângă el, rucsacul lui prăfuit și gol, și pe perete fotografia aceea a unei case vechi, cu acoperiș de țiglă, cu nori sprinteni plutind deasupra lui, iar eu încerc să îmi găsesc salvarea în inerția obiectelor din jur, iată, nimic nu lipsește, nimic nu se schimbă și datorită lor, nici în viața mea nu va fi nici o schimbare. Peste puțin timp se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strâmbe al ambulanței, iar eu îl privesc înspăimântată, de când atârnă acolo, cine știa că vom avea nevoie de el? Fără să mă bâlbâi, de parcă aș fi sunat după un taxi, comand o ambulanță, apoi mă întorc în dormitor cu pași sprinteni, aproape provocatori. Stau în fața ochilor lui micșorați, care par închiși chiar și atunci când sunt larg deschiși, și îl informez pe un ton sec, trebuie să te îmbraci, Udi, imediat vin să te ia, iar el se retrage, întorcându-și fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aș mai putea spune ca să te fac să înțelegi, eu neg clătinând din cap, îmi este greu să îi văd buzele mușcând cu atâta poftă vorbele acelea, privirile îmi cad pe podea, puterea mea de înțelegere zburdă asemenea unei veverițe sprintene, o văd apropiindu-se, apoi o văd dispărând deja, numai vârful cozii sale stufoase se mai zărește printre paturi, toată dimineața aceasta am încercat ba să înțeleg, ba să nu înțeleg, ba să mă apropii de el, ba să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe care i-l aruncă el, dar eu îl văd imediat. Când ajunge medicul, tânăr, cu un aer de superioritate, de statura unui băiețel, încât aproape că îmi este jenă să îi spun că l-am așteptat cu atâta nerăbdare, sprinten și grăbit, ascultă pe sărite frânturi despre cazurile venite de urgență în dimineața aceea, de câte ori să mai povestească despre picioarele neascultătoare, pe Udi nu pare să-l plictisească, dar îl plictisește pe doctor, într-o clipă politețea lui se risipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mădularul său adormit, care într-o clipă se întinde și se trezește, asemenea unui copil curios, care nu vrea să piardă nimic din vedere, mă cuprinde o fericire neașteptată, iată un membru al trupului său care a rămas la fel, sprinten și prietenos, pe el te puteai baza, un aliat credincios într-o țară care s-a întors împotriva mea, nu știam că apropierea lui m-ar putea emoționa atât de mult, aveam impresia că îmi aparține, că este o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în poziție de drepți. Apoi, întorcându-se spre viziriu: Da, te ascult. — Și, cum spuneam, acești trei preaplecați supuși din Moldova au a vă pune înainte o mică atenție și rugămintea de a-i asculta. S-aud! - zise sultanul sărind sprinten pe cămila cu mânere. Tăcutul Broanteș înainta și puse în fața sultanului o desagă dolofană. — Ce-i acolo? - întrebă sultanul. — Piatră ponce, pentru bătături, luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
viziriul. Azi un șnițel, mâine-un vals, poimâine-o divizie întreagă. Te pomenești că-ți plac și hamburgării? Jur că n-am mâncat în viața mea! - grăi cu spaimă Barzovie-Vodă. — Bine, să zicem că te cred. Kir Haciaturian! Armeanul veni sprinten, aplecându-se în fața viziriului până la pământ. — Șnițel vienez ai? - întrebă viziriul. Armeanul șovăi un moment, apoi zise: — Vienez? N-am, luminăția-ta, să mă trăsnească Alah dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
boieri se așezară care pe unde le erau locurile, după rang și după felul cum se raportaseră la domnia anterioară, Sima-Vodă se sculă de pe tron, îi oferi brațul Doamnei sale Ruxăndrița și veniră amândoi în capul mesei. Ruxăndrița se așeză sprintenă, iar Sima-Vodă rămase în picioare. Tuși ușor, ca spre a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gurile... ale cui guri? șopti el uitându-se peste umăr. — Guri ale Dunării - îi suflă, din spate, Metodiu. — De la guri ale Dunării, cer permisiunea unei întrevederi - spuse Piotr. în același timp eu cer permisiunea unei retrageri. — Cu mare plăcere! - sări sprintenă de pe sofa doamna Potoțki. Era îmbrăcată într-un capot vișiniu de casă, decoltat, ce-i punea în valoare biblioteca de nuc maroniu, înțesată de volume legate în piei. Primul care păși în salon fu Metodiu. Aruncă o privire blândă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dracului de vistiernic că-i dăm niște halva - zise spătarul Vulture. Apoi, făcându-i semn creștinului, strigă: Avem mahorcă! — Harașo - răspunse acesta și începu să vâslească spre ei. într-o clipită botul bărcii se înfipse în mal și creștinul sări sprinten în fața lor. — Faceți cunoștință - făcu spătarul. Dânsul e Barzovie-Vodă, iar dânsa e Cosette. — Covaliov - răspunse creștinul, întinzând o palmă impresionantă. — Vulture - zise spătarul strângând acea palmă. — Vai, ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
135 îN ADÂNCUL GHIOLURILOR îNCHISE Urcară tot calabalâcul în barcă, o așezară pe Cosette în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse barca de la mal și, sprinten ca un bizam, sări înăuntru, așezându-se la rame. Ieșiră în largul ghiolului. Priveliștea era într-adevăr minunată. Sub pânza moale, argintie a apei, mii de viețuitoare, într-un deplin consens cu legile naturii, se înfulecau unele pe altele. Știuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o masă de oameni capabilă să-l privească și să-l asculte pe Răducu mai mult de câteva clipe fără s-o ia la fugă. însă tot răul spre bine: pe cât era de pocit la chip, pe atât era de sprinten la minte. La zece ani își dădu brusc seama cât e de urât. Suferi cumplit vreo șase luni, cum numai un copil poate s-o facă, dar apoi descoperi în grădina înconjurată de garduri înalte unde era lăsat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Îl fac pe călăreț? Nu, dragă: pe călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul... Dar nu cumva prea-frumos spus? Ei și? De atâția ani, de-atâția, mama zace. Din pricina, mai cu seamă a picioarelor. Picioarele ei sprintene de altădată. Acum moarte. Chircite. Deformate. Micite. Poate că de asta: dansul, mereu dansul - de el Îmi aduc aminte. Dar poate că din aceeași pricină, calul - de care nu știu. Nu știam. N-am știut, dar, iată, știu. Țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Saliva descrise un arc larg de cerc și ateriză pe o mașină vecină. — Bătrînelul, spuse el, s-a zăvorit aici de bunăvoie de vreo jumătate de an, dar dacă intri În vorbă cu el, Îți dai seama cît e de sprinten, la vîrsta lui... e un tip isteț. Vede chiar foarte bine cu ochiul acela al lui. E mai interesant cînd vezi și cu ochii altuia pentru că-ți dai seama de niște lucruri care, altfel, ți-ar scăpaă O rafală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Îndoiesc de propriul meu eu, de mine Însumi. Nemaiputînd să-mi țin răsuflarea, am expirat. Trecînd pe lîngă bărbatul cu umbrelă care mă depășise, o fată tînără Îmbrăcată cu o jachetă verde, lungă, porni pe pantă-n jos cu pași sprinteni, Însoțită de clinchetul monedelor din portofelul pe care-l ținea strîns În mînă. Cineva tot dispărea dincolo de orașul nevăzut și apoi apărea iar, ca Într-un măiestrit număr de prestidigitație. M-am oprit sub pretextul că vreau să fumez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Zink. Dar știi cum se spune? Nu le poți avea pe toate! Dar am obținut cea mai mare parte. Mă uit la persoane care au 60, 65 sau 70 de ani și care merg în cârjă. Iar eu sunt chiar sprinten. Dacă vreodată simt vreo durere, îl sunt imediat pe doctorul Stan Lorber. Încerc să dorm cât mai mult. De câte ori mă simt un pic somnoros, mai iau un scaun și îl trag mai aproape. Îmi scot pantofii, îmi pun picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ținuta, de data asta în plăcutul costum de sport în care face alergări în parcul spitalului. Agenda deschisă pe biroul lui confirmă că îl așteaptă o după amiază încărcată: consultații în cabinet, curs la universitate, conferință la seminarul internilor. Pașii sprinteni îl poartă pe aleile prea bine cunoscute, dar gândurile sunt departe de aici. Pacienta de astăzi i-a răscolit și mai mult nevindecabila rană veche. Începuse să practice doar de câțiva ani, avea vârsta lui Nicolaï, dar era deja considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înțelese că trebuia ca cineva să treacă cu șareta "dincolo", la ruși, de unde să aducă o femeie și o fetiță. Într-adevăr, delicată și periculoasă treabă ! Dacă ar fi vorba numai de mine, ar mai fi ce-ar fi, sunt sprinten, pot s-o iau la fugă și să nu mă ajungă nimeni sau pot să mă ascund în orice văioagă sau să mă cațăr în orice pom, să stau flămând zile întregi, să mă bat și să mă apăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să fie umbrită de noua mea legătură ? Eu simt că nu, dar Dorina mă va judeca, mă va judeca aspru." Dar, iat-o. E singură. "Oare de ce nu și Alex ? Mi-ar fi fost mai ușor." gândește Victor. A coborât sprintenă din tren. S-a făcut și mai frumoasă și seamănă, ce ciudățenie, atât de bine cu Alindora ! Mai bine chiar decât cu maică-sa. Victor este teribil de tulburat de această asemănare. Dorina îl îmbrățișează și el îi simte parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
jos către firul de apă șiroind domol între malurile nisipoase. Fusese o vară secetoasă. Plopii din luncă aveau o culoare gălbui-cenușie. Pe Fana au găsit-o în curte, citea o carte sub un umbrar de vie. A sărit din șezlong sprintenă, toată numai zâmbete. Ce surpriză, ce surpriză, tu aici, Carmina, exclamă! Avea o rochie albastră cu guleraș alb încheiată în capse. Soarele îi rumenise obrajii arăta foarte bine. Îi sărută pe amândoi. Nici tu, Ovidiu nu ai mai venit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Am citit o vreme. Puțin înainte de miezul nopții, ușa de la dormitor s-a deschis ușor și Naoko a venit și s-a cuibărit lângă mine. Nu mai era Naoko din seara precedentă, ci Naoko cea adevărată. Privirile erau normale, mișcările sprintene. Mi-a șoptit la ureche: — Nu știu de ce, dar nu pot să adorm. Nici eu, am zis. Am pus cartea la o parte, am stins lanterna, am luat-o în brațe și am sărutat-o. Bezna nopții și sunetul ploii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
capitalistă”! (revista Plumb, iunie, 2013) 108 Dulci aventuri pe câmpii internetului Se întâmplă că, nu mult timp în urmă, încep să găsesc în poșta electronică articole trimise de o tânără și talentată jurnalistă. Teme de mare actualitate, atitudine polemică, frazare sprintenă. Îi mulțumesc, cu atât mai mult cu cât ideile și observațiile sale te invită să-ți verifici propriile opinii, să cauți un răspuns rațional la numeroase întrebări și neliniști ce agită publicul în ultima vreme. De pildă, marea manipulare cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
capitalistă”! (revista Plumb, iunie, 2013) 108 Dulci aventuri pe câmpii internetului Se întâmplă că, nu mult timp în urmă, încep să găsesc în poșta electronică articole trimise de o tânără și talentată jurnalistă. Teme de mare actualitate, atitudine polemică, frazare sprintenă. Îi mulțumesc, cu atât mai mult cu cât ideile și observațiile sale te invită să-ți verifici propriile opinii, să cauți un răspuns rațional la numeroase întrebări și neliniști ce agită publicul în ultima vreme. De pildă, marea manipulare cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
răspuns, i-am Împărtășit direct lui Tai An vestea fugii pe care o proiecta protejatul său. Drept mulțumire, mi-a ajuns la urechi tăcerea lui elocventă, care a durat până când m-au alungat din farmacie. Povestea vorbei: poștașul cu picioare sprintene, care duce răvașele În goana mare, e mai demn de laude deșănțate decât tovarășul său care doarme lângă focul ațâțat cu aceleași răvașe. Tai An a fost prompt și eficient: ca să taie din rădăcini răul oricărei tentative de evadare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în mână. Ghiujul a băut până ce n-a mai putut; de-acu’ doarme până mâne-sară! Eu o ascultam cu voie-bună și inima mi se încălzea în piept nevoie mare. I-am spus că-s flămând și însetat. Ea a sărit sprintenă, a pregătit măsuța cu trei picioare, a acoperit-o cu o pânză curată, a adus vin, mi-a pus un pui fript dinainte și era, măi băieți, așa de rumănă și de mândră, și sprâncenele celea, măi băieți, și ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]