10,864 matches
-
drept. Corpul motociclistului se roti grațios pe-o parte într-un slalom elegant, lovindu-se cu șoldurile de stâlpul drept al parbrizului, deformându-l la punctul central de sudură. Picioarele i se rotiră în jurul mașinii, lovindu-se cu tibiile de stâlpul central al portierei. Deasupra lui, motocicleta întoarsă cu capul în jos ateriză pe acoperișul mașinii. Ghidonul trecu prin parbrizul gol și-o decapită pe pasagera de lângă șofer. Roata din față și furca din crom pătrunseră prin acoperiș, lanțul șfichiuitor retezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bord, mamoplastiile parțiale ale gospodinelor în vârstă executate de supapele cromate de aerisire ale parbrizului, sfârcuri secționate de siglele de pe bord ale fabricantului; răni la nivelul organelor genitale masculine și feminine cauzate de învelișul volanelor, de parbrize în timpul expulzării, de stâlpii zdrobiți ai portierelor, de arcurile din scaune și de manetele frânelor de mână, de butoanele casetofoanelor. O succesiune de fotografii cu penisuri mutilate, vulve secționate și testicule zdrobite trecea prin lumina orbitoare în vreme ce Vaughan stătea lângă benzinara tânără în spatele mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un instantaneu publicitar făcut în studio, cu piciorul stâng pe pământ, cu coapsa dreaptă ridicată pentru a scoate la iveală cât mai mult din suprafața ei interioară. Sânii îi stăteau împinși în față sub un surâs ademenitor și aproape atingeau stâlpul înclinat al parbrizului panoramic. Una dintre persoanele intervievate, Gabrielle, îi însemnase răni imaginare pe sânul stâng și pe coapsa expusă, și îi secționase gâtul cu o linie colorată, schițând acele părți ale mașinii destinate a se uni cu corpul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan își arcui spatele și o ridică pe tânără în bătaia farurilor din spatele nostru. Sânii ei fermi scăpărară în cușca de crom și sticlă a mașinii lansată în viteză. Puternicele spasme pelviene ale lui Vaughan coincideau cu trecerea pulsatilă a stâlpilor de iluminare instalate pe marginea pasajului la intervale de o sută de metri. Când se apropia fiecare, șoldurile lui o izbeau pe fată, îndesându-i penisul în vagin, mâinile sale depărtându-i fesele ca să-i expună anusul în lumina galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
poziție aproape simetric opusă poziției mele, și loviturile pulsatile ale rolele din spălătorie, îmi goliseră de sens reacțiile. Eventualitatea unei noi violențe, chiar mai excitantă, fiindcă îmi atingea doar mintea, nu și terminațiile nervoase, era reflectată în luciul deformat al stâlpului cromat al geamului de lângă încheietura mâinii mele, în panourile afundate ale capotei Lincolnului. M-am gândit la infidelitățile trecute ale lui Catherine, legături amoroase întotdeauna vizualizate în minte, dar niciodată observate. Un îngrijitor ieși din cabina de plată și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
studiind fiecare detaliu al caroseriei și fasonării părții posterioare. Am fost opriți de mai multe ori de poliție pentru că ne învârteam în jurul unui Lamborgini parcat, proprietatea unui înstărit proprietar de bar din Shepperton, în timp ce Vaughan fotografia obsesiv înclinația precisă a stâlpilor de parbriz, proeminența unui adăpost de far, forma bombată a unei apărătoare de roată. Era obsedat de profilul aerisitoarelor cromate de pe barele de protecție, de cornișele din oțel inoxidabil ale caroseriei, de capacele ștergătoarelor de parbriz, de încuietorile portbagajului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dezorientat pentru o clipă. Deschizându-și drum spre mașina sport zdrobită, aruncă o privire nesigură spre corpul lui Seagrave, îmbrăcat în armura sa de paradă făcută din cioburi de sticlă, un costum cu paiete ca al unui matador mort. Apucă stâlpul parbrizului cu mâinile. Zăpăcit și zguduit de moartea cascadorului și de etichetele hainelor actriței de film - ele însele recuzite ale unei coliziuni calculate - încă împrăștiate în jurul mașinii, l-am urmat pe Vaughan printre spectatori. Acesta începu să se plimbe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de vârstă mijlocie, sperma scânteia în picături opalescente, culoarea lor schimbându-se din roșu în chihlimbariu și verde în ritmul semafoarelor, reflectând miile de lumini din aerul nopții pe care le întâlneam de-a lungul autostrăzii, asprimea tuburilor fosforescente ale stâlpilor de iluminat public și imensa coroană de lumină ce plutea deasupra aeroportului. Uitându-mă la cerul întunecat, mi se părea că sperma lui Vaughan spăla întregul peisaj, dând putere miilor de motoare, circuite electrice și destine personale, irigând cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și industrializare, și bunăstare. Semnul cel mai grăitor al «noului curs» îl constituie plenara CC din 22-25 aprilie 1968, considerată, pe bună dreptate, de Dumitru Popescu drept «momentul maxim al procesului destalinizării în România, vârful său. Securitatea e pusă la stâlpul infamiei!» [...] Plenara a reabilitat una din «specialitățile» regimurilor comuniste - pe Lucrețiu Pătrășcanu, pe alți comuniști care fuseseră loviți în timpul lui Gheorghiu-Dej, ca și pe cei condamnați și executați în URSS, din ordinul lui Stalin, în anii «Marii Terori». Reabilitările au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Potrivit lui Radu Portocală, la 24 noiembrie, în chiar ziua încheierii Congresului al XIV-lea, «o sursă demnă de încredere din Europa de Est» încredințează în particular și sub pecetea secretului că «Sovieticii sunt acum deciși să se debaraseze de Ceaușescu» (acest ultim stâlp al stalinismului)”: Liderii sovietici au înțeles că vechiul tip de socialism bazat pe constrângere și centralizare excesivă nu mai funcționa. Ca urmare, Gorbaciov, secretarul general al PCUS, anunța reforme structurale sociale și economice și propunea descentralizarea și reducerea controlului partidului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cabluri, răspunse japonezul preocupat. Mulțumiți de explicație, copii dădură din cap că bine și plecară să mai cumpere niște înghețate. Patru-cinci capete se aplecară curioase din balcoane. Takamura își începu munca: încercui spațiul în care urma să lucreze cu opt stâlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase câteva zeci de metri cubi de pământ și pietriș, opri buldozerul, coborî din el și începu să dea târcoale găurii pe care o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă gândesc la sfârșitul lumii care se apropie, ba chiar se petrece de multă vreme. Dacă sfârșitul lumii ar putea fi localizat într-un punct precis, acesta ar fi observatorul meteorologic din Petkwo: un acoperiș de tablă sprijinit pe patru stâlpi de lemn cam șubrezi acoperă, înșirate pe o etajeră, barometre, higrometre, termografe, cu bobinele lor de hârtie gradată, ce se-nvârt cu un ticăit lent de ceasornic, sub presiunea acului care oscilează. Rotația unui anemometru în vârful unei antene înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu fața întunecată, ca un indian din America. Sosește pe bicicletă, privind fix înaintea lui, ca și cum ar avea nevoie de toată concentrarea ca să se poată ține în echilibru pe șa. Reazemă bicicleta de gheretă, desface catarama unei genți de un stâlp și scoate un registru cu paginile lunguiețe. Urcă pe scăunel și notează cifrele furnizate de instrumente, unele cu creionul, altele cu un stilou gros, fără a-și slăbi nici un moment concentrarea. Poartă pantaloni largi, sub un pardesiu lung; toate hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și salturi putea fi tradus în cifre de încolonat în registrul meu. Un calm suveran prezida peste urzeala cataclismelor. În acea clipă de armonie și împlinire, un scârțâit m-a făcut să privesc în jos. Ghemuit între treptele scăriței și stâlpii de susținere ai gheretei, se afla un bărbat cu barbă, îmbrăcat într-un veston grosolan în dungi, ud leoarcă de ploaie. Mă privea cu ochi senini și hotărâți. Am evadat, a spus. Nu mă trădați. Ar trebui să mergeți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe saci și-i simt apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste saci. Tu de fata mea nu te atingi, nici n-ai să te atingi vreodată în viața ta! — De ce niciodată? Ce ne-ar putea împiedica? protestez eu. Eu sunt bărbat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că toți ceilalți călători s-au întors către tine cu priviri de dezaprobare amenințătoare față de purtarea ta indiscretă. Ca să-ți ascunzi rușinea, te ridici, te apleci pe fereastră, tot cu volumul în mână. Trenul s-a oprit între linii și stâlpi de semnalizare, poate la un macaz în afara unei gări pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede nimic. Pe șina alăturată s-a oprit un alt tren care merge în direcție opusă, cu ferestrele complet aburite. La fereastra de vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Apoi era bine ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat, susținut de stâlpi de cărămidă văruiți. Firma, care fusese pictată de un pictor amator de un talent mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i arate locul unde cultivau odinioară legume. Din nou, pământul avusese ultimul cuvânt și tot ce mai rămăsese din proiect erau urmele unor canale șerpuitoare, acum reduse la niște mici șanțuri. Ici-colo, încă se mai cunoștea locul unde fuseseră amplasați stâlpii de lemn care susținuseră transperantele, dar nu mai era nici urmă din lemnul în sine, care, ca totul în jur, fusese măcinat de furnici. Mma Ramotswe își duse mâna streașină la ochi. Câtă muncă, zise ea gânditoare, și iată ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
plonjezi în apa nămoloasă, plină de ciuveie. La Bahlui mă ducea taică-meu cu punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate până la mal, se agățau de buruieni și de rădăcini. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cioc, cumpărate de la Neamț. N-a știut că-s carnivore și le-au hărtănit pe alea mai mititele, de apă dulce. La demisol, unde nu s-a mai construit capela și-a rămas numai un soi de fundație și doi stâlpi, a atârnat pe pereți diplome de excelență, crose de golf, măști din Bucovina, gravuri, câteva icoane vechi și-un tablou mare, cu el în redingotă, cu papion la gât, dând mâna cu regele Mihai. În fostele columbare tronează acum imitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o bătea și frate-său, care n-a ieșit de mult de la pârnaie. Vreți să vedeți? I-acolo, sub cearșaf. Eu am acoperit-o... Am auzit o bufnitură, am crezut mai întâi că-i o mașină care-a intrat în stâlp, ca săptămâna trecută. Atunci era unul dintre studenții de la medicină de la D-uri. Azi noapte, zice Aniculăesei, eu n-am auzit prea bine, că-mi pusesem niște vată în urechi, mă ia așa curentul... s-au bătut iar. Dar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Unde-ai pus banii de la urat? Dă-i, s-avem de schimbat butelia... - Dar parc-ai spus că mă lași să-mi iau chitară? Așa mi-ai spus... - Chelului tichie de mărgăritar... Dă banii! - I-am îngropat la poartă, lângă stâlp, s-aducă noroc. Dacă comoara e la poartă, pe-acolo nu mai trece nici un rău. Am să mă duc să văd la noapte dacă e lumină acolo... - Cum ai îngropat toți banii? Toți banii? Caută-i! Sap cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acolo nu mai trece nici un rău. Am să mă duc să văd la noapte dacă e lumină acolo... - Cum ai îngropat toți banii? Toți banii? Caută-i! Sap cu amândouă mâinile, dar nu mai sunt. Mă mut și la celălalt stâlp, poate-am greșit... Acolo unde era peretele căzut pe jumătate, am luat-o pe lângă gardul Pintiliesei, care are un băiat bolnav, îl ține numai în casă, dar când scapă, cucurigește cât îl ține gura, bătând din niște aripi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o să plouă, azi nu sunt ouă, cucurigu-rigu, nu mai e covrigu’... La Pintiliasa în curte nu poți să intri, nu te lasă, nu a primit nici cu uratul și i-au aruncat cu bulgări și s-au pișat toți pe stâlpul porții. - Are o pisică neagră care merge pe tăciuni. - Are-un câine chel ca șobolanul, care doarme-n pat cu ea... Când era mic, îl ținea legat și în saci de plastic până la subsuoară, de i se rupea carnea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu fileu să-i stea buclele bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în colțul lui. Beau vin, râd, Sara mi-a prins fruntea, îi sărut podul palmei, încă nu s-a dizolvat cărămida aceea care-mi stă prinsă de oasele sternului. *** „Musiu’, hai să mai vorbim și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]