21,751 matches
-
cum s-ar zice, un favorit: el începea lupta. Omologul său negru nu se lasă mai prejos și repetă aceeași figură. Megafonul comandă, pionii fac salturi, caii joacă în frâu mușcându-și cu sălbăticie zăbalele, „nebunii” trag spadele... În aripa stângă a albilor începe un duel îndrăcit. Comenzile sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să plece
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mă duci cu preșul, pe mine nu mă păcălești cu una, cu două. — Ce te-a apucat? Și, în primul rând, nici nu te ai îngrășat! intră el în panică și nu-și mai putu dezlipi ochii de pe șoldul ei stâng. țDrept, e șoldul drept, nu stâng!, stângul ei e unde e dreapta ta. Dreapta e aia cu care scrii. Nu te mai holba, fă un efort! Știu, e supraomenesc ce-ți cer, dar, pentru numele lui Dumnezeu, uită-te în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu mă păcălești cu una, cu două. — Ce te-a apucat? Și, în primul rând, nici nu te ai îngrășat! intră el în panică și nu-și mai putu dezlipi ochii de pe șoldul ei stâng. țDrept, e șoldul drept, nu stâng!, stângul ei e unde e dreapta ta. Dreapta e aia cu care scrii. Nu te mai holba, fă un efort! Știu, e supraomenesc ce-ți cer, dar, pentru numele lui Dumnezeu, uită-te în ochii ei!) Că parcă eu nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
confortabil între cei patru pereți, vărsă un ocean de lacrimi țspre disperarea lui Dumi trescu, care de data asta n-o mai iertă și o dădu în judecată) și chiar se aruncă de la etaj rupându-și două coaste și mâna stângă. Și asta numai pentru că, știut fiind faptul că totul pe lumea asta e o mare porcărie, Melania locuia la mezanin. Melania era disperată. Viața ei o luase complet razna și nici măcar nu putea avea certitudinea că data viitoare nu o să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se ia peste picior sau chiar să-și dea crezare. Acum să te prind că ești tălâmb când dai cu ochii de ea. Sau că spui vreo prostie. Gata! Acum hai! Încuie ușa aia odată! Parcă ai avea două mâini stângi, și alea de lemn. Tare te mai moșcăi! Gigi Pătrunjel își îndreptă spinarea țîntre timp se gândi că e în concediu și ce bine e să pui tu singur umărul la dezorganizarea propriului cotidian), trase aer adânc până simți că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trecuseră ceva ore, își simțea capul monstruos și greu ca o garofiță. Ce garofiță? Ai încurcat lucrurile rău, măi Gigi... Era ca o ghiulea. Exact ca o ghiulea. În jurul lui se lățea o baltă care se scurgea leneș pe sub piciorul stâng într-o gură de canal. Se ridică din câteva sute de mișcări care nu păreau să-i fie de prea mare ajutor în recăpătarea poziției bipede. Era ud fleașcă și brusc i se făcu un frig cumplit. Își dădu seama
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele de țigară. O întindea grijuliu, îi netezea hârtia boțită de regulă pe la mijloc și o vâra în buzunarul drept al pantalonilor, căci buzunarul stâng depozita obiecte de o cu totul altă natură. Visa la noua achiziție câte o după-amiază întreagă, se amăgea cu ea înainte să-și întindă oasele, dar o lăsa întotdeauna pentru a doua zi dimineață, când urma să citească ziarele înghesuite
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și aici trebuie să subliniem, din fire, căci nu era ceva patologic, lăsase loc unor discuții aprinse și deloc la locul lor între cele două jumătăți ale eului său, jumătăți care se împărțiseră până la urmă în mod echitabil între partea stângă și cea dreaptă a corpului autorului. Se ajunsese până acolo încât partea stângă bătea furioasă cu piciorul în podea și, în cârdășie cu ochiul stâng, încerca să-și impună punctul de vedere în fața părții drepte. Aceasta nu apucase nici măcar să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
loc unor discuții aprinse și deloc la locul lor între cele două jumătăți ale eului său, jumătăți care se împărțiseră până la urmă în mod echitabil între partea stângă și cea dreaptă a corpului autorului. Se ajunsese până acolo încât partea stângă bătea furioasă cu piciorul în podea și, în cârdășie cu ochiul stâng, încerca să-și impună punctul de vedere în fața părții drepte. Aceasta nu apucase nici măcar să scoată o vorbă și icnea scurt dând să se apere. De altfel, partea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
jumătăți ale eului său, jumătăți care se împărțiseră până la urmă în mod echitabil între partea stângă și cea dreaptă a corpului autorului. Se ajunsese până acolo încât partea stângă bătea furioasă cu piciorul în podea și, în cârdășie cu ochiul stâng, încerca să-și impună punctul de vedere în fața părții drepte. Aceasta nu apucase nici măcar să scoată o vorbă și icnea scurt dând să se apere. De altfel, partea stângă, prin natura ei, era nu numai îndărătnică și încăpățânată, dar și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bătea furioasă cu piciorul în podea și, în cârdășie cu ochiul stâng, încerca să-și impună punctul de vedere în fața părții drepte. Aceasta nu apucase nici măcar să scoată o vorbă și icnea scurt dând să se apere. De altfel, partea stângă, prin natura ei, era nu numai îndărătnică și încăpățânată, dar și evident mai stângace decât partea dreaptă. Astfel, măcinată de complexe, făcea întotdeauna atmosferă și crea discuții inutile ori de câte ori i se ivea cea mai mică ocazie. De bună seamă, asta
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui Wellington 68, pe 1 octombrie 1815: "Anglia nu își mai poate baza sistemul său defensiv exclusiv pe Regatul Țărilor de Jos. Domnul Pitt69 avea dreptate atunci când, în 1803, a vrut să dea Prusiei un teritoriu mai mare pe malul stâng al Rinului și să o pună în contact militar mai strâns cu Franța". S-a luat atunci în calcul chiar ideea de a se ceda Saxa Prusiei, pentru ca, astfel, din provinciile renane, să se formeze un regat pentru regele Saxei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
francez. Avocat, apoi deputat al Stării a III-a în Adunarea Națională Constituantă și deputat iacobin în Convenția Națională. În timpul Directoratului, a avut o activitate diplomatică susținută care s-a finalizat cu anexarea de către Franța a Belgiei și a malului stâng al Rinului și cu invazia francezilor în Elveția (1798). După lovitura de stat din 18 Brumar anul VIII (19 noiembrie 1799), R. se va retrage definitive din viața politică. 35 Charles de Neufville, conte de Villeroy și marchiz de Bury
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
mai suportabilă. Dar e sigur că aceste trăiri vor fi urmărite mereu cu emoție și atenție. Finalul este o sinecdocă, simțurile sunt reduse la esențe, engramele se deduc una din alta: urma roșiatică-eșarfa gri, parfumul: O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștate dureroasă, la fel ca mâna lui. Se uită năucită la ea, încercând să o examineze mai atent. Parfumul lui inconfundabil
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
închise umezind genele, prelingându-se apoi pe tâmplă, până atinse rădăcina firelor de păr, pierzându-se printre ele. Ridică cu greu pleoapele de pe ochii obosiți din cauza tristeții care-i copleșise de nenumărate ori. O durere surdă se zbătea în partea stângă a pieptului care se ridica și cobora într-un ritm alert. Iubirea doare? Își șterse cu furie lacrimile cu dosul palmei și se ridică brusc. „- De ce nu vine Ana mai repede? Nu vreau să mai stau singură aici!” Se urcă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pro-iubirea de sine. Pierduse lupta aceea. Nu putea lupta cu concepțiile ei închistate, nu deocamdată. Schimbare. Cuvântul care se născu pe buzele ei se repeta ca un ecou fără sfârșit. Deschise ușa dulăpiorului din baie și scoase foarfeca. Cu mâna stângă prinse jumătate din păr într-o coadă și-l tăie la nivelul bărbiei. Repetă acțiunea și cu cealaltă jumătate. Acesta se răsfiră în jurul capului în unduiri diafane încadrându-i frumos chipul obosit, serios și rece. Ochii îi străluceau veseli. Efectul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
unui lucru, nu era suficient de atentă la altele, dar gafa aceasta era de-a dreptul memorabilă. Continua să râdă în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji, udându-i prosopul pe care îl ținea strâns sub bărbie. Se ghemui pe partea stângă continuând să-și înfigă unghiile cu putere în prosopul vinovat de stânjeneala pe care o trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din când în când era străpunsă de săgeți invizibile, dureroase. Erau acele momente în care abia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nu-mi poți fi aproape când am nevoie de tine. Tu vrei să mă înveți să învăț să mă descurc singură. Iar eu, eu am nevoie de tine.” Rămase cu mâna întinsă spre cuvintele lui, cu pieptul dezgolit în partea stângă pe gresia rece și întunecată. Timpul se scurgea nemilos de încet și totuși razele blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt și-și reprimă o înjurătură. - Șșșș... Promit că nu te voi răni! Cu un cub de gheață atinse sânul stâng, urcând spre inimă. - Că tot spui că ești rece, la fel ca gheața. Și totuși se topește, iubito! M-ai mințit? Tremura și era incapabilă să mai răspundă. O frână bruscă și un claxon puternic, foarte aproape de ea, o sperie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
negre, lungi. Se grăbi să traverseze pe trecerea de pietoni, fiind un moment în care nu trecea nici o mașină pe niciunul din sensurile de mers. Nici nu făcu doi pași în afara trotuarului că se simți prinsă cu violență de brațul stâng. - Asta vrei, da? Karina tresări și se opri speriată în mijlocul străzii. Vocea unui bărbat îi șuierase cuvintele atât de aproape de ureche, încât avusese impresia că veneau din interior. Strânsoarea lui era dureroasă, brutală și-și îndreptă privirea spre locul în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
voia să-l vadă, voia să vadă chipul acela care rămăsese ascuns în tot acest timp. Era mult prea ascultătoare în prezența lui și risca să nu-l cunoască niciodată în acest fel. El era ușor în spatele ei în partea stângă, forțând-o să meargă. Încercă să întoarcă capul pentru a-l vedea, dar se simți brusc împinsă mai în față în timp ce continua să fie ținută de braț. - Ți-am spus să nu faci asta! Fii ascultătoare! Nu fă ceva ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în care pregătise ceaiul și ceva de mâncare pentru excursia pe care o planificaseră cu câteva minute înainte. - Am dormit? Am visat? Oh, Doamne! și-și șterse lacrimile care continuau să curgă pe obrajii palizi. O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștare dureroasă, doar cu câteva clipe mai devreme, rămăsese o urmă roșiatică. Urma îi înconjura brațul, la fel ca mâna lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
adică nu vrea să mănânce; învață să spună tăcând da și nu, cele două unice expresii ale voinței virgine. Tatăl său, fără îndoială, își dedică o parte din timp în fiecare zi să frece bine capul copilului, în vârful urechii stângi, pentru a excita așa circulația în partea corespondentă celei de-a treia circumvoluțiuni frontale de stânga, centrul limbajului, apoi ceva din excitație are de traversat craniul, ajutând copilul să înceapă să vorbească. Capitolul IV Acum când sufletul lui Apolodoro este
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mi s-a bătut într-una de trei zile. Ce folos cîtă fericire am avut. Lasă să-mi fie rău. Mai bine ar fi să mor. Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? Da' cînd ți se bate a stîngă?... Cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? Da' cînd ți se bate a stîngă? Ochiul ăl drept! Tîmpla a dreaptă! A stîngă?!? A dreaptă! Ochiul ăl drept! Ochiul ăl stîng! De plîns aș plînge, da' nu mai pot! Tratamentele nu dau nici un rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Mai bine ar fi să mor. Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? Da' cînd ți se bate a stîngă?... Cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? Da' cînd ți se bate a stîngă? Ochiul ăl drept! Tîmpla a dreaptă! A stîngă?!? A dreaptă! Ochiul ăl drept! Ochiul ăl stîng! De plîns aș plînge, da' nu mai pot! Tratamentele nu dau nici un rezultat. Efimița e tot mai îngrijorată. Renunță și-i contemplă agonia. LEONIDA (delirează, bălmăjește ceva ininteligibil, ca Ștefan în "Apus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]