791 matches
-
dom’ Roja, încearcă Bulgarul să glumească, aflați că și pe noi ne-ați cam speriat cîteodată. Uneori prea le amestecați, de nu mai știe omul cum să vă ia. — E foarte adevărat, completează Croitorașul, să luăm ca exemplu numai situația stînjenitoare în care încercați să ne puneți. Cum s-au petrecut evenimentele pas cu pas. Ați spus că nu o să reușiți să veniți chiar de la început în zonă, că o să vă trimiteți oamenii de încredere în schimb. Pînă aici toate sînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
23. — Și fetele? făcu marțianul, arătând spre femeiuști. — Tot bitter, răspunse cu același glas gros una din ele. — Atunci - zise marțianul, chemând chelnerul și apăsând pe tabloul de comandă -, trei antigeluri și două bittere. Chelnerul plecă. Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Pământenii se gândeau dacă făcuseră bine dând patru lăzi cu „Gerovital”, da’ mai ales nucu’... S-a lăsat o tăcere stânjenitoare, observă una din femeiuști. Hai, nu fiți scârțari! Am venit aici să ne distrăm! Care știe un banc? Pământenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
chemând chelnerul și apăsând pe tabloul de comandă -, trei antigeluri și două bittere. Chelnerul plecă. Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Pământenii se gândeau dacă făcuseră bine dând patru lăzi cu „Gerovital”, da’ mai ales nucu’... S-a lăsat o tăcere stânjenitoare, observă una din femeiuști. Hai, nu fiți scârțari! Am venit aici să ne distrăm! Care știe un banc? Pământenii se uitară unul la altul. — Cică - începu timid Dromiket 4 - la un ospiciu doi nebuni se plimbau. Și cum mergeau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea îi deveni sticloasă și întinse degetul spre o sonerie, care nu existase altădată pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care HJ nu va reuși să Îl mulțumească niciodată. Nu avea câtuși de puțin dorința de a stabili o relație intimă cu tânărul leu, iar perspectiva de a-i deveni un fel de pseudosocru putea deveni de-a dreptul stânjenitoare. În ultimul an, Henry petrecuse mai puține duminici cu Du Maurier decât până atunci, În parte pentru că drumul lung pe jos până În Hampstead era mai puțin atrăgător acum, că Jusserand, care fusese avansat și trimis la Copenhaga, nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
propriile romane. „Am citit, poate cu mai multă atenție decât ar fi dorit să stârnească Însuși autorul, volumul dedicat de dl Felix Moscheles experienței comune a celor din doi Flandra și Germania - afirma el Într-un pasaj menit să fie stânjenitor pentru memorialist și să ofere oarece consolare familiei Du Maurier - și ce m-a surprins cel mai tare a fost modul În care amicul nostru s-a Întrecut În dezvăluiri.“ După ce aducea tribut Într-un mod general, impresionist, farmecului romanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
BUCUREȘTI de coif, cu vârful în sus, undeva în dreptul liniei dublu sinusoidale a nasului. Cu genunchii desfăcuți cuviincios la o lățime de palmă. Fără bastonul abandonat printre hărți, în capsa de metal a taximetrului. Nedecojit din trenciul, acum flasc și stânjenitor, precum membranele unui liliac. Iar când clinti o palmă, ce forma o latură a coifului, și-și ciupi perii scurți și înălbiți de pe versantul drept al craniului, căutându- și cuvintele, jocul de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă într-unul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Constantin cu mâna stângă de mijloc, iar cu mâna dreaptă răzuindu-l ușor, luîndu-i muchiile, corectîndu-i gradul și părând gata-gata de-ai scurta înălțimea. Trebuie să vă împărtășesc, de asemenea, și că prietenul meu, Constantin, se considera, pe vremea aceea, stânjenitor de înalt. Se distingea, inestetic, dintre toți ceilalți băieți. Simțea o dorință irepresibilă de-a fi ajutat să devină mai scund. Dar trăia și cu groaza că, o dată scurtat, scurtarea sa să nu devină prea drastică și el să se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în colț. Era domnul Robin ridicol? Desigur, domnul Robin apărea, cu insistență, drept un temeinic ridicol, primind să pozeze, cu piciorul cățărat pe blatul unui scăunel, drapat c-o stânjenitoare inabilitate într-o blană de tigru, încît efectul devenea contrar, subiectul clișeului părând că, mai curând, după ce pășise din neglijență într-o baltă de urină, ridicase scârbit carâmbul cizmei, exact în acel moment, ca pe sub talpă, cineva să i-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în viață era să-și înrăiască singurul copil împotriva noii soții a tatălui. Cu toate că Fiona nu făcuse nimic, în mod deliberat, ca s-o rănească. În felul ăsta fusese instituit tiparul tuturor week-end-urilor cu Jake: ore petrecute într-o atmosferă stânjenitoare, vizite volatile, pe parcursul cărora certuri colosale puteau să izbucnească în orice moment, așa cum se întâmplase și după incidentul cu Jessica abandonată în baie. De obicei, Fiona făcea efortul - și era într-adevăr un efort - de a-l suna pe Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru că mi-ați salvat viața. Numele meu este Vultur-în-Zbor. — Virgil Beauvoir Chanakya Jones, la dispoziția dumneavoastră, rosti domnul Jones, încercând să facă o plecăciune din mijloc pe care o duse la capăt cu oarecare dificultate, având atât de multă carne stânjenitoare asupra persoanei dumisale. Doamna O’Toole va veni și dânsa imediat, mărturisi el. E pe plajă. îmi aduce balansoarul, pe care nu l-a putut căra înapoi din pricina faptului că te luase pe dumneata pe umeri. Probabil că Vultur-în-Zbor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dezmetici, își dădu seama că ceea ce el luase drept un rânjet plin de ură era de fapt un zâmbet. Dolores O’Toole era cea mai urâtă femeie pe care-o văzuse vreodată. își reveni. — Pot să vă pun o întrebare stânjenitoare? îi zise el. Unde mă aflu? — Bună întrebare, încuviință Virgil Jones. — Printre prieteni, îl liniști Dolores O’Toole, rânjind cu simpatie. Vultur-în-Zbor se simți foarte nedumerit. NOUĂ — Ești la poalele muntelui, îi spuse Virgil Jones. Aceasta este insula Calf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
redenumit bordelul și, odată cu numele cele noi, au apărut și funcții sexuale extrem de precise. Acum era de părere că schimbarea dăduse roade. Oamenii spuneau că, una peste alta, Casa Fiului Răsare era un loc mai luminos, mai deschis, mai puțin stânjenitor și mai satisfăcător decât fusese sub conducerea lui Liv. îE mai ușor să soliciți serviciile unei doamne despre care știi că este expertă în variațiunile tale preferate decât să-i ceri unei curve anonime să-ți satisfacă toate capriciile.) Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu cei doi. Parcă jenați de propria lor musculatură, se bîțÎiau ușurel de-a-n picioarelea, mișcîndu-și genunchii uriași ca pe niște capete de pistoane din bronz, Într-o veșnică Încercare de a-și repoziționa trupurile Într-o configurație mai puțin stînjenitoare. — Bun... dar, Elizabeth, ce anume o să facă ei? — Să facă? (Mă bătu ușor cu palma pe piept, acceptîndu-mi ușoara ironie.) Nimic n-o să facă. Wolfgang și Helmut vor „fi“. Vor fi ei Înșiși și vor deveni foarte populari. Mă pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Da. A mea a plecat la un maslu cu fata... - Că pentru asta venisem și eu, se agăță nevasta de vorbele lui. - Adică pentru ce? - Parcă dumneata nu știi? Ai sau n-ai fată de măritat? Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Muierea tot cu privirile pe lucrurile gospodarului. Socoti pe furiș așternuturile și pernele dolofane, cântări velintele și lucrurile din jur. N-o mințiseră cumetrele, oameni la locul lor, ce mai vorbă... - Cum s-ar zice, ai venit în petit? întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În sensul propriu al cuvântului? Sau la o aristocrație extenuată și nici ea Îndeajuns de rafinată? În lipsa de realitate a clasei artistice, Odobescu o inventa, așa cum Des Esseintes Își inventa ambianța imediată.” 1 Prins În plasa creditorilor, cu nesfârșite și stânjenitoare datorii, copleșit la bătrânețe de o pasiune devastatoare, dependent de morfină, Odobescu Își regizează până la ultimul detaliu sfârșitul. „Nimeni nu s-ar fi așteptat ca acest om surâzător să moară cum a murit”2, notează G. Călinescu În Istoria... sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înțelege mai bine decât toți biografii, pentru că o face din interior, proiectându-se În destinul personajului său. „Frumosul, cel care strălucise prin grație și distincție, a fost aruncat În mormânt ca un bătrân de rând, prost Îmbrăcat, rău crescut și stânjenitor. Și totuși, să ne reamintim că Byron, În momentele sale de dandysm, pronunța numele lui Brummell plin de respect și cu puțină invidie.” Byrontc "Byron" George Gordon Byron (1788-1824). Al șaselea lord Byron, descendent al unei vechi familii de vikingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu știau să facă nimic, doar să se desfete În trândăvia lor!... Și lumea Întreagă, spectatoare a acestei bătălii, a văzut cum tocmai cei mai vajnici apărători ai acestui sistem au Început să Îl proscrie, să Îl declare subversiv, periculos, stânjenitor și absurd, de Îndată ce s-au văzut metamorfozați din cei care muncesc În cei care trândăvesc. Iată deci cum, din acel moment, societatea Începu să se realcătuiască, să redevină a baronilor, a conților, a panglicilor, iar penele de cocoș fură Însărcinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Eram în trecere și voiam să știu dacă ești bine. Cabina era micuță, asemenea majorității celorlalte cabine de la teatrul Cross. Existau și câteva cabine mai mari, unde oamenii stăteau doi câte doi, iar Hugo și Bill împărțeau, în virtutea unui armistițiu stânjenitor, cabina vedetei, care practic era formată din două cabine mai mici, unite, cu o chiuvetă la mijloc. Însă cabina lui Hazel era model clasic: o chichineață în care pereții văruiți se îngălbeniseră din cauza vechimii și care se scorojeau în locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de respingere, chiar și un simplu gest, și chestiunea ar fi închisă. Dar continua pur și simplu să spargă semințe, holbându-se la copia textului pe care i-o dăduse Tal. Ca de atâtea alte ori, asistentul său găsi liniștea stânjenitoare și se hotărî să o rupă: — O curiozitate: spune că „a încercat“ să țină secrete aceste informații. Asta sugerează că e posibil să nu fi reușit. Dacă suntem hotărâți să ducem lucrurile mai departe, va trebui să aflăm cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Așteptau, dar nu o continuare. Vreau să spun, nu orice continuare, ci parcă una anume, pe care o adulmecau, o pândeau, o anticipau, Însă o doreau neapărat auzită din gura mea. În cele din urmă, taciturnul a risipit liniștea devenită stânjenitoare. Lapidar și eliptic, ca de obicei: - Mai departe! - După cum știți, probabil, studiul se oprește aici pentru că, din acest punct, nu mai e vorba despre știință și despre istorie, ci... - Ci...? - V-am spus: despre altceva, e greu de explicat... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
desigur, că m-am numărat printre puținii susținători ai prezenței dumneavoastră vii aici. Subliniez: vii. Nu v-am spus-o la prima Întâlnire, pentru că nu-mi place să mă laud și nici să le creez obligații celor din jur. E stânjenitor. Aflasem, desigur, dar faptul nu mi-l făcea pe chimistul pseudonimizat mai simpatic. Gestul lui binevoitor mă surprinsese și mă intrigase, atât. - Știu și vă mulțumesc recunoscător, am răspuns cu mai puțină căldură În glas decât s-ar fi cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
posibilă nici o conversație din cauza surzeniei Mademoisellei, prietenul meu și cu mine ne-am hotărât să-i aducem a doua zi aparatul pe care am Înțeles că nu-și putea permite să și-l procure. Și-a fixat la Început greșit stânjenitorul obiect, dar nici nu și-l pusese bine că s-a și Întors spre mine cu o privire uluită, minunându-se cu lacrimi de fericire În ochi. Se jură că auzea fiecare cuvânt, fiecare șoaptă a mea. Nu le auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un spirit de obiectivitate elogioasă și pe care le copiase cu dragoste Într-un album special. Tata era plecat cu regimentul; a socotit că era de datoria lui, după ce a luat cunoștință de problemă, să-mi mai pună câteva Întrebări stânjenitoare când s-a Întors de pe front, cu o lună mai târziu; dar curățenia sufletească a mamei o ajutase și Încă urma s-o mai ajute să depășească dificultăți și mai mari. Se mulțumi să clatine din cap a Îndoială, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
începuserăm să ne încălzim. De obicei, eram cam aceiași care ne adunam la astfel de petreceri. Ne cunoșteam destul de bine, ne obișnuiserăm unii cu alții, știam până și ordinea în care, rând pe rând, ne amețeam. Orice nou-venit crea situații stânjenitoare până apucam să-l tragem și pe el în năvodul nostru. Apoi... I-am deschis chiar eu ușa când a sosit. Mă nimerisem pe acolo. Până s-a instalat, am și tras-o pe Veturia în bucătărie s-o descos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]