924 matches
-
în care ei debutează (reflectând tendințele de evoluție a literaturii, dar și repercusiunile contextului social-politic asupra poeziei), cât și pentru schimbările care se produc în modul de a concepe discursul literar din partea generațiilor ce le-au urmat după scăparea de stalinism și dejism (dar preponderent optzecismul). Ipoteza de la care pleacă autoarea studiului este simplă și necesară, rezidând în ideea că, dacă se face o analiză aprofundată a operei celor patru poeți selectați, se aduce în mod implicit în atenția actualității și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
formă activă de mentalitate totalitară (obstinația de a face binele cu forța!), a depășit în ultimii ani zona campusurilor americane de pe Coasta de Vest devenind un canon din ce în ce mai agresiv pe piața discursului public din Europa. El marchează un reviriment al stalinismului agresiv, în care o mână de oameni, deghizată într-o instanța impersonală, decide ce e corect și ce nu, ce se face și ce nu, ce ai voie să spui și ce nu. Pedeapsa pentru încălcarea acestui cod nescris, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
României. Când, în august 1989, Nicolae Ceaușescu făcea coperta celebrei reviste americane Newsweek cu tilul The Last Stalinist formularea era, dincolo de mesajul subliminal al termenului articulat, "ultimul", mai mult sau mai puțin metaforică. Ceaușescu pierduse deja un atribut esențial al stalinismului: asasinatele în masă. Și nici nu a mai avut parte de înmormântare publică. Ce rămânea din stalinismul românesc urma să se dilueze, pas cu pas, în următoarele decenii: monopolul partidului unic, odată cu Iliescu, rolul conducător al Partidului Comunist, odată cu Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Stalinist formularea era, dincolo de mesajul subliminal al termenului articulat, "ultimul", mai mult sau mai puțin metaforică. Ceaușescu pierduse deja un atribut esențial al stalinismului: asasinatele în masă. Și nici nu a mai avut parte de înmormântare publică. Ce rămânea din stalinismul românesc urma să se dilueze, pas cu pas, în următoarele decenii: monopolul partidului unic, odată cu Iliescu, rolul conducător al Partidului Comunist, odată cu Constantinescu, stigmatizarea monarhiei, odată cu ultimul mandat Iliescu și regimul de putere personală, odată cu ultimul mandat Băsescu. Dat fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care a dominat spațiul public în ultimii ani, culminând cu recenta campanie electorală, grație oficinelor de propagandă de esență stalinistă (chiar dacă sunt coafate în bizareria numită "capitalism roșu"), cred că am putea vorbi, totuși, de ieșirea din ultimele rămășițe ale stalinismului. Un regim bazat pe crimă, ilegitimitate, partid unic, violență structurală, doctrină de extremă stânga și, mai ales, pe concentrarea maladivă a puterii în mâinile unei singure persoane. Pentru că aceasta este adevărata miză a modernizării statului și a garanției că pluralismul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
baza doar pe date furnizate de memorie și amintiri"805. E răspunsul pe care Sofi Oksanen îl dă în momentul în care a fost întrebată dacă se documentează pentru romanele sale806. Cristina Manole ne propune Lecturi în vremuri de austeritate. Stalinism și nazism. Una dintre lecturile recomandate este tocmai romanul lui Sofi Oksanen, Vacile lui Stalin, apărut la Editura Polirom. Romanul, foarte elaborat, prezintă viața a două femei care trăiesc în Estonia comunistă poststalinistă. Pentru că scriitoarea are și origini estoniene, romanul
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
populară finlandeză - oglindă a sufletului colectiv, în "Columna", nr. 13, sept. 1999, p. 33. Lupan, Radu, Sinteza Suomi, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, p. 23. Manole, Cristina, Lecturi în vremuri de austeritate. Stalinism și nazism, în "Observator cultural", nr. 650, nov. 2012, p. 13. Manolescu, Nicolae, Nopțile albe de la Mukkula, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, p. 206. Manoliu, Petru, Frans Eemil Sillanpää, în "Timpul", an
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
potrivite pentru o scriitoare". Interviu cu Sofi Oksanen, în "Observator cultural", nr. 619, aprilie 2012, p. 7. 800 Ibidem. 801 Ibidem. 802 Ibidem. 803 Ibidem. 804 Ibidem. 805 Ibidem. 806 Cf. Ibidem. 807 Cristina Manole, Lecturi în vremuri de austeritate. Stalinism și nazism, în "Observator cultural", nr. 650, nov. 2012, p. 13. 808 Ibidem. 809 Ibidem. 810 Doina Ioanid, Bazar de scriitor. Descusutul buzelor. Sofi Oksanen - Vacile lui Stalin, în "Observator cultural", nr. 652, nov. 2012, p. 15. 811 Ibidem. 812
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
România după anul 1971 cu tot felul de mișcări de culise din interiorul Tratatului de la Varșovia, neglijând o motivație vizibilă pentru aceia care trăiau momentul: după vizita în Coreea lui Kim și în China lui Mao, Ceaușescu devenea de un stalinism tot mai feroce, care îl discredita suficient în fața Occidentului, încât Moscova nu mai trebuia să facă prea mari eforturi în acest sens. Istoricul crede că „îndepărtarea partenerilor occidentali” de România a fost determinată de „secretul în care s-au desfășurat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
România după anul 1971 cu tot felul de mișcări de culise din interiorul Tratatului de la Varșovia, neglijând o motivație vizibilă pentru aceia care trăiau momentul: după vizita în Coreea lui Kim și în China lui Mao, Ceaușescu devenea de un stalinism tot mai feroce, care îl discredita suficient în fața Occidentului, încât Moscova nu mai trebuia să facă prea mari eforturi în acest sens. Istoricul crede că „îndepărtarea partenerilor occidentali” de România a fost determinată de „secretul în care s-au desfășurat
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vital". Or, nu Ceaușescu vine în audiență la scriitori, ci invers. De aceea, până și curajoasele intervenții amintite ale lui Bakonski, care, cum cititorul va fi de acord, nu au prins niciun rid și nu sunt deloc redevabile vechiului său stalinism, sunt precedate de o introducere "pe linie". Adevărul este însă că Ceaușescu "iese bine" întrucât nu putem confrunta textul acestor stenograme, cu unele ale discuțiilor sale cu aparatul de represiunei. Se pare că ele nu există. Ceaușescu spune aici că
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
victimele Gulagului românesc. Când Rodica Palade menționează ca probă celebra Carte Neagră a Comunismului, domnul Băsescu răspunde sec că o are în bibliotecă (dar se deduce că nu a citit-o, totuși). În fața recentei lucrări științifice a lui Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru etenitate, președintele Băsescu nu reacționează nici de data aceasta empatic, afirmând că este o carte... subiectivă! Eroarea domnului Băsescu provine în ambele cazuri din ignoranță: președintele nu știe, probabil, că atât Stéphane Courtois (coordonatorul Cărții Negre a Comunismului), cât
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pe care îi primise de la țăranii valahi din Căpălnaș, care l-au și învățat cu „ginarsul“ încă de când era doar un june conte. În momentul de față, Direcția sanitară Arad refuză să retrocedeze bucureșteanului parcul și castelul - devenit încă din stalinism spital de nebuni, cu patruzeci de pacienți și șaizeci de inși pe post de personal auxiliar -, pe motiv că Pubi era alcoolic și recitator de poezii suspect de moderniste, pe la bodegi de pripas și, prin urmare, nu era în deplinătatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
în revista „Memoria“, vorbind de anacronismul mișcării românești de extremă dreaptă, prin dimensiunea sa religioasă, în raport cu alte forme contemporane ale acestui tip de de sistem totalitar. Cel de tip comunist este o altă discuție, iar de o dimensiune religioasă a stalinismului contemporan legionarismului nu se poate vorbi. Mântuirea nu se dorea spirituală, se făcea direct prin Gulag. Într-un mod ce ar putea părea paradoxal azi, cel puțin în primul deceniu și jumătate de regim comunist sovietic avangardismul, curentul muzical consonant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
a populației era nemulțumită, ca și intelectualii, tehnocrații, masele largi, inclusiv muncitorii din industrie și țăranii, care știau că economia și dezvoltarea tehnologică stagnaseră, în timp ce alte țări vecine avansau. România nu mai era complet izolată de Europa ca în zilele stalinismului. Oamenii circulau în Europa, vorba se ducea, ascultau radioul și televiziunile străine și trăgeau propriile lor concluzii. Restricțiile impuse românilor care doreau să lucreze în străinătate generau puternice nemulțumiri, iar cei care erau în străinătate îi informau pe cei de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
după războaiele civile, concentrându-mi atenția asupra experienței Greciei după războiul ei civil, dar totodată considerând și situația fostei Iugoslavii după războaiele ei recente. România nu a experimentat ororile războaielor civile, dar traumele cauzate de comunism și în special de stalinism îmi par cât de cât similare și, într-adevăr, interesul meu pentru acest subiect și pentru noțiunile de adevăr și justiție a apărut din cercetarea mea directă asupra revoluției. Când urmăresc evenimente istorice dificile precum cele mai sus-menționate, consider că
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
colaborare cu Patrick Clawson), Irepetabilul trecut (Albatros, 1994), Noaptea totalitară: Crepusculul ideologiilor radicale în Europa de Est (Athena Publishing, 1995), Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism and Myth in Post-Communist Europe (Princeton University Press, 1998), Vecinii lui Kafka: Romanul unei nevroze (Polirom, 1998), Stalinism pentru eternitate (Polirom, 2005), Scopul și mijloacele: Eseuri despre ideologie, tiranie și mit (Curtea Veche, 2004), Schelete în dulap (Polirom, 2004), Communism, Post-Communism and Democracy: The Great Shock at the End of a Short Century (East European Monographs, 2006, în
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
a lui Ceaușescu devenise jenantă pentru toți, atât din Est, cât și din Vest. Majoritatea covârșitoare a românilor detesta regimul Ceaușescu. Chiar și activiștii cei mai înalți ai partidului (pe care i-am intervievat mai târziu, pentru a scrie volumul Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism, University of California Press, 2003) se simțeau umiliți și insultați. Tragedia era că nu exista o opoziție colectivă și nici o facțiune reformistă în cadrul conducerii. Revoluția din 1989 a coincis cu mișcarea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
sau la fundații non-profit. Sunt adversari ai sistemului capitalist, deși acesta le asigură prosperitatea. Sunt de părere că socialismul în general și comunismul în particular reprezintă idei bune aplicate prost și nu vorbesc niciodată de crimele comunismului, ci de crimele stalinismului. Sunt ecologiști și antiamericani - pereche de atitudini foarte la modă în stânga occidentală -, cu același fariseism implicit ca și în Occident. Încearcă să recupereze marxismul și leninismul (și bănuiesc că în scurt timp vor face la fel cu troțkismul). E curentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
într-un autobuz orășenesc, a refuzat să se ridice de pe locul ocupat în partea „albă“ a mașinii, ceea ce a însemnat începutul istoric al rezistenței non-violente împotriva segregării rasiale în statele din sudul SUA. În SNCC s-a cristalizat și respingerea stalinismului și a unei definiții prea limitate a luptei de clasă, respingere tipică Noii Stângi; agenda mișcărilor progresive a fost lărgită, pentru a include teme precum drepturile omului, protecția mediului înconjurător și feminismul. SNCC-ului i-au urmat numeroase alte organizații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
cu convingeri ferme, în timp ce bietul intelectual rămâne cu o imagine de ins nesigur, fără convingeri, din ăla cum îl bate vântul... ce mai, un intelectual șovăielnic, cum s-a mai spus și odinioară. Ei, mare noroc cu democrația! În anii stalinismului șovăielnicii ăștia erau trimiși la canal sau la gherlă. Azi pot să zică mersi că stau alături de oamenii puternici și pot să cârâie pe lângă ei. Realitatea nu e însă asta. Dintre cei doi, doar unul e viu, rațional, uman și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
troțkism, menșevism, revizionism, imperialism etc., sperând că principalii factori din jurul acestuia vor îmbrățișa, întro formă sau alta, linia Moscovei. Momentul este considerat a fi punctul de plecare al ideologiei „titoiste”, înțeleasă că „formă de respingere și implicit de separare de stalinism”. Într-o altă scrisoare, expediata la 4 mai 1948, liderii iugoslavi sunt acuzați de imperialism, propunându-se discutarea divergențelor în cadrul Cominformului. La refuzul Belgradului de a răspunde pozitiv - era clar că se dorea o atitudine de forță - este lansată și
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
săi „au devenit experți în a flutură spectrul amenințării sovietice”. Pe masura ce pericolul sovietic slăbea, dar cu Stalin încă în viață, comuniștii iugoslavi (cu deosebire Djilas și Kardeljă au pornit la dezvoltarea propriei lor ideologii, încercînd să descopere unde a greșit stalinismul. Mai exact se dorea a se demonstra că nu Uniunea Sovietică era moștenitoarea legitimă a „ortodoxiei marxist-leniniste”, ci Iugoslavia. A prins contur ideea autoconducerii muncitorești, a început decolectivizarea agriculturii, iar Partidul Comunist Iugoslav a devenit Uniunea Comuniștilor din Iugoslavia. Treptat
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
față de invadarea Cehoslovaciei de către URSS în august 1968, s-a aprobat un an mai tîrziu o lege (23/1969) mai blîndă de executare a pedepselor, s-au desființat coloniile de muncă forțată, au fost înlăturați unii din vechii angajați fideli stalinismului, s-au angajat mai mulți oameni cu studii superioare, cei cu studii medii sau fără studii fiind excluși de la conducerea închisorilor. Pe lîngă penitenciare s-au înființat fabrici și întreprinderi care foloseau mîna de lucru a deținuților, unele din produsele
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
activitate pe care le înaintau direct ministrului de justiție. Ei au editat și primul ziar al închisorilor în 1928. 261 Vlad Georgescu, Istoria românilor. De la origini pînă în zilele noastre, Editura Humanitas, București, 1992, p. 259. 262 Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Editura Humanitas, București, 1990, p. 395. 263 Gheorghe Boldur Lățescu, "Gulagul românesc în cifre", în Memoria ca formă de justiție, Sighet, 1994, p. 18. 264 Ion Rațiu, România de astăzi. Comunism sau independență, Londra, 1975; Ghiță Ionescu, Comunismul
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]