2,655 matches
-
necesară a omeniei prin gingașa stăruință de zi cu zi a bunătății ei. A murit draga de ea când eu eram doar un năpârstoc, dar o văd și astăzi cu ochii minții cum era în realitate: o țărancă micuță de statură, frumoasă, blândă și atât de bună la inimă, încât nimeni nu ieșea din căsuța ei fără ca ea să-l omenească din puținul material și din belșugul sufletesc cu care o înzestrase bunul Dumnezeu. Îndeosebi feluriții cerșetori simțeau această rară și
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
casă, cum i-a dat și Marghioalei lu’ Milica, ăia de la Topoloveni, când a făcut șase copii. - Medală zici? Nu vezi fai fâțo, ca și domnu’ consulat a dat medală! Uite-o în piept la doamna aia mai micuța de statura și cu fundiță-n păru’ alb! Io-te-te colea pe piept la dansa ce medală atârnă! - Fă, tu ți-ai pierdut nu numa auzu’ ci și ochelarii! Nu vezi fă femeia lu’ Dumnezeu că aia e doamna Marcachina! Medala
PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) de RALUCA BOGDAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368920_a_370249]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > BUNICA Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-aduc aminte de a mea bunică Zâmbitoare, blândă și vioaie, De statură era puțintică Și umbla ca furnicuța prin odaie. Pe creștet lin mereu mă mângâia C-o mână caldă, albă și muncită Și sufletu-mi plăpând îmi alina Când suspinam și eram necăjită. Căsuța primitoare și curată Pentru mine era un
BUNICA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370834_a_372163]
-
cum se spune, jarul pe turta lui. Munteanu: Între două vârste, cu-n păr stufos, înalt și bine clădit. Încearcă și de multe ori reușește să adune ce-i pozitiv. Apreciază în mod constant descoperirile Călătorului. Profesorul: Un om cu statură mijlocie. Curios, cu mult tact, la început a făcut tot posibilul să prindă din povestea “Scrisorii deschise” și, încet, încet din întreaga poveste. Ștefan Gh. Sergent: Numele războinicului din vremea Eroului-monah, camarad în Războiul de Independență... care a scris cartea
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
indicat de minerul meu și m-am învârtit printre deținuții care erau la transport în subteranul minei. Nu am îndrăznit să întreb pe nimeni cine e Colonelul? Până la urmă m-am hotărât și m-am adresat unui deținut cu o statură impunătoare și cu o cămașă albă, am întrebat timid; dvs. sunteți domnul Colonel? Tipul s-a uitat atent la mine și m-a întrebat la rândul său; trebuie să fii de la abatajul lui moș Pipa, la care eu am dat
COLONELUL...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370935_a_372264]
-
ales va trebui să-i ascult. Eu nu mă voi mărita cu omul acela, Ingrid! Orice ar fi, nu o voi face! De asta să fii, foarte sigură! Văzându-i privirea sumbră, sfidătoare și tragică din ochii ei frumoși negri, statura ei nu prea înaltă părea în acel moment că devenise mai înaltă. Îmi lăsa impresia că în ea se produsese ceva care o schimbase într-o fiară încolțită, gata de apărare cu orice preț. Eram convinsă că nu glumea și
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
În serile când bunicul nu era epuizat sta și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat. Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o cunoșteam doar seară după o zi de trudă pe pragul prea înalt al șatrei când mă lua peste picior, prag pe care
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
În serile când bunicul nu era epuizat sta și fuma pe pragurile înalte ale șatrei iar eu mă înghesuiam lângă el rugându-l să-mi mai povestească vreun episod din viața lor învolburata, după care eu eram ahtiat.Era de statură medie, slăbuț, cu fața ascuțită, un om aprig și iute, avea o latură a bunătății pe care o cunoșteam doar seară după o zi de trudă pe pragul prea înalt al șatrei când mă lua peste picior, prag pe care
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
și ne luminau fețele într-un mod ciudat, făcându-le când mai luminoase, când mai întunecate. Doar ochii copiilor rămâneau permanent scânteietori, plini de uimire , interes și chiar dârzenie când îl ascultau pe domnul doctor - un bărbat bine legat, de statură mijlocie, îmbraăcat într-un costum subțire de vară de culoare gri - povestind cu vocea sa baritonală despre bunii noștri strămoși care ne-au lăsat moștenire comună: graiul, straiul, limba ce-o vorbim de care trebuie să avem grijă să nu
FOCUL DE TABĂRĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369830_a_371159]
-
parte a Europei. În fața sa defilau peste o sută de zei și zeițe greco-romane sub formă de basoreliefuri, sculpturi bombate, mozaicuri etc. Și tot atâția lei, păsări, șerpi. Constată că, centrul vechi al Bucureștiului era doar o tentativă provincială pe lângă statura imperială a clădirilor arhitectonice din Cernăuți, adevărate amprente ale istoriei fabuloase, chiar dinainte de secolul de dominație habsburgică, cel mai marcant pentru el. Nicolae citise că prima atestare documentară a așezării, a reprezentat-o un hrisov emis de Alexandru cel Bun
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
iubește câinii. Întodeauna mă gonește cu gura ei spurcată, că știți cum vorbește ea. Câinii care îl ascultau, începură să dea prietenos din coadă, de parcă ar fi înțeles ce le spunea Căpitanul. Dorina era vecina sa grasă și mică de statură, de unde o și poreclea el, fiindcă i se părea cea mai rea femeie din bloc. El le spunea tuturor: ,,îi grasă ca o minge și mică rău, ca un pitic’’. Ce-i drept, era răutăcioasă cu el, de fiecare dată
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
la anul, de Sf. Gheorghe, să fie mai norocoși la acest promițător ” joc” al banilor. * Dragu, de fel de prin partea de sud a Olteniei, se aciuiase împreună cu o ceată de voinici, prin pădurile Cotoșmanu. Era un bărbat frumos, de statură potrivită, bine legat, cu un păr lung, lăsat plete peste umerii lați și cu niște palme mari, bătucite de muncă. Avea o putere colosală. Vorba aia, strângea piatra în mâini de ieșea apă din ea! Nu mai vorbim că era
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
doar în sens documentar, analizate, adică doar ca, hai să spun „bunicuțe sau chiar străbunici” ale dramaturgiei noastre naționale. Pentru cine se apropie însă mai atent de scrierile lui Vulcan, îi citește articolele și îi cunoaște activitatea, el dobândește o statură infinit mai impozantă și mai importantă. Se prea poate că pentru noi, ardelenii, mai sensibili la această latură însemnată a muncii lui, anume cea națională, de fapt patriotică, să-i augmentăm valoarea, dar, dacă ne gândim că cei din capitală
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
de partea ideii mele, că-l veți vedea cu alți ochi pe Iosif Vulcan, când vom alătura numelui său personalități importante din lumea artistică și literară ale acelui timp, ele însele descoperite și redesoperite continuu, mai bine zis aduse la statura lor culturală, artistică, adevărată în veacul ce s-a scurs de la moartea acestui exemplar animator cultural, scriitor de mâna a doua, poate, literat mai modest, dar sigur, un om cu un simț al valorii autentice, un intelectual-patriot român, de mâna
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
am întâlnit, du-mă la Uta-napiștim cel de pe tărâmuri îndepărtate!" Drumul spre Uta-Napiștim, cât și întâlnirea cu acesta, reprezintă un adevărat regal poetic: Ghilgameș îi spuse lui Uta-napiștim cel de pe tărâmuri îndepărtate: - "Când mă uit cu luare-aminte la tine, Uta-napiștim, statura ta nu este obișnuită: ești asemeni mie; da, nu ești deosebit; ești întru totul ca mine! Inima mea mă îndeamnă să mă lupt cu tine, și cu toate acestea, brațul rămâne nemișcat. Povestește-mi cum ai luat parte la Sfatul
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
oferim oaspeților un cadou oficial, original desigur, ceva specific intreprinderii și care totodată să reprezinte județul nostru, județul Bihor. La un moment dat văd că degetul arătător a lui Milimetru - așa îl porecleam noi pe director, pentru că era mic de statură - se îndreaptă spre persoana mea, desemnându-mă oficial să îmi pun mintea la contribuție pentru a crea acest deziderat. Eu, și numai eu! Toate privirile sunt ațintite spre mine, unele mai admirative, altele cu invidie! Dar eu, cum de mai
FLOAREA SOARELUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369652_a_370981]
-
neîntrecuții sciți. Prin dragostea și educația primită de la părinții săi daci, prin zestrea sufletească, prin podoaba cumpătării, prin fascinanta putere de judecată, prin înțelepciunea dobândită, tânărul Constantin pe care nimeni nu-l putea întrece în bunătatea, frumusețea chipului său, a staturii lui, întrecându-i chiar și pe cei de aceeași vârstă cu el prin puterea lui, s-a apropiat de Dumnezeu, cinstindu-L mai presus de toate cele create și existente: aflându-L a fi Mântuitor și păzitor al împărăției și
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
I.B.M. al B.O.R., București, 1991, p. 19-20; 69) Referințele oferite de cronicarii și marii istorici creștini ai acelei vremi Socrate, Sozomen, Evgarie, Kedrenos, Teodoret, ne ajută să-i redăm Împăratului portretul său cât mai fidel: Împăratul era înalt ca statură, cu gât puternic, umeri lați și trup atletic, ceea ce îl făcea impunător, grav și majestuos; cu o înfățișare splendidă, frumos la chip și foarte impresionant, cu ochi de leu, omenos, plin de bunătate, cumpătat, dornic de a face fapte bune
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
cititorul care îi sunt. Desigur, am făcut-o ca să scap și de o temere, anume de gândul că aș putea fi privit de generosul prozator drept un snob care își adună cărțile în bibliotecă doar ca să le dovedească musafirilor lui statura de “intelectual”.a gazdei. Iată însă că, referitor la romanul Al șaptelea simț, am să plusez, recurgând și la un gest foarte riscant, anume să încropesc o impresie de lectură, în speranța că exercițiul meu de cititor zelos va ajunge
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
m-am așezat pe marginea patului și am mângâiat-o pe păr. Nu a dat semne de iritare. Așa că am chemat în ajutor amintirile copilăriei de curând sfârșite. Aveam atunci aproape 11 iar ea cu o clasă mai mică. De statură potrivită volubilă și jucăușe am botezat-o Pisicuța și o tratam ca atare. Ne făceam împreună lecțiile. Eram amândoi studioși, primii din clasă, dar asta nu ne scutea de firescul „de ce” al copilăriei. De ce ai părul mai lung? De ce diferă
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
Poate că va trimite pe altcineva în locul lui? Am privit încă o dată - pentru a câta oară? - atent, în jurul meu. Nimeni. După un timp însă, am băgat de seamă că undeva, retras în umbră, se afla, cu spatele la mine, un bărbat de statura lui Fred, ce ținea în mână un pachet. Ar fi putut fi Fred! Sigur, el era. Nu aveam de ce să mai zăbovesc. Nu exista nici o îndoială, știam că este Fred! M-am apropiat cu pași repezi, de el. Când am
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
vin bun și bine răcită? Știu eu câteva localuri cu servire ireproșabilă, unde am mai mers din când în când cu colegii în perioada de singurătate. Era bănuită înclinarea chirurgului spre frumos, bărbat chipeș și plin de vigoare, cu o statură impresionantă și purtătorul unui barbișon care îi dădea un farmec aparte. Nu refuza niciodată ocazia să mototolească cearșafurile cabinetului său în nopțile de gardă cu vreo doctoriță tânără și frumoasă. Profesorul Mândrean părăsi rezerva însoțit de alaiul său în halate
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
duminică, pe data de 6 iulie 1975, deci în urmă cu 40 de ani. În cuvântul rostit la înmormântarea sa, Preasfințitul Părinte Episcop Emilian Birdaș al Alba Iuliei îl evocă în cuvinte deosebit de frumoase și de emoționante, reflectând și subliniind statura și personalitatea duhovnicească a Părintelui Dometie Manolache: “Teolog distins, părinte duhovnicesc, spirit de înaltă jertfelnicie, altruist gospodar de o mare capacitate... Și-a dat necontenit silința pentru a îmbogăți, lărgi și aprofunda, în toate fibrele ființei păstoriților săi, conștiința dăruirii
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
la „Steagu Roșu”. Femeia brunetă, cu părul scurt, tipul de țărancă harnică, bărbătoasă, bine făcută, nici slabă, nici grasă era acasă și ca de obicei se plângea. Andrei era un bărbat frumos, brunet, cu fața de actor de Hollywood, de statură medie. Era foarte harnic și muncea foarte mult pentru că provenea dintr-o familie cu venituri mici. Tatăl său era dulgher iar mama casnică. Și trebuiau să plătească chiria la casa în care locuiau, casa unui coleg mai înstărit, cu situația
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
ba chiar pasionată de jocurile nopții, chestie care pe el îl cam sufoca în ultimii ani, așa că era mană de la Dumnezeu acest sexagenar Caiafa, bărbat robust și răbdător, după cum o dovedise, cu lăuzele și nou-născuții. Ignațio era un bărbat de statură medie, dar cu fruntea generoasă, cum declara el cu modestie, semn că prețuia gîndirea introvertită și studiul consacrat bestiarelor, sacrament ariilor, breviarelor și ceasloavelor - care erau destinate laicilor - dar în biblioteca lui se mai găseau texte și tratate despre gramatică
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]