47,696 matches
-
adevăr Din frumusețe închide ochii! Lumea se preface, E o rotire largă care soarbe, O volbură de vânturi fără pace, Cu aripile putrede și oarbe; Ai vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii! Nimeni n-o să știe
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
flăcări fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii! Nimeni n-o să știe Dacă-i deschizi sau dacă-i lași în noapte, E cerul ca un geam de florărie Cu stele pârguite și mai coapte; Privește lung și-adună flori în tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
cerul luminat Și nici un prag cărarea n-o împarte, în fiecare zi sunt mai departe De porțile visatului palat; Dar merg întruna, liber și supus, Pe drumul care nu se mai încheie, Doar cu visarea, flamură și cheie, Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în clipele egale Ceasornicul cu limbile subțiri, Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
caii-nchipuirii sunt bătrâni, Nici cu jăratec nu mai știu să zboare; Dacă ascult de firul ierbii viu N-ar trebui tăcerea să mă-nșele, Dar ceasul nopții s-a făcut târziu Și ierbile vorbesc doar între ele; Doar către stele ochii dacă-ndrept, Poate o rază încă mă mai știe, De când țineam luceafărul pe piept Și se vedea lumina prin tărie, De când îmi ridicam câte-un palat Pe fiecare vârf de clipe sparte, De se-ntreba o stea cu chip
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Doar către stele ochii dacă-ndrept, Poate o rază încă mă mai știe, De când țineam luceafărul pe piept Și se vedea lumina prin tărie, De când îmi ridicam câte-un palat Pe fiecare vârf de clipe sparte, De se-ntreba o stea cu chip mirat Ce cată-n cer străinul de departe? Dar se aud pași, se-ntoarce ziua iar, Potecile sunt triste și puține, Și nici un sol cu suflet de Icar Nu cade fără aripi lângă mine; Nevoia mă preface-n
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
cunoscut, totuși, și capitolele referitoare la Nae Ionescu alias Fane Chiriac din Lunatecii. Fapt deconspirat de un anumit detaliu fizionomic al lui Fane Chiriac: "... cu niște ochi verzi, plini de scăpărări alburii", leit-motivic reluat: "fantasticii lui ochi verzi, plini de stele alburii" sau "faimoșii ochi verzi cu licăriri alburii". Căci această caracteristică oculară reapare, cu variațiuni proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul mai gălbui" ; "ochi decolorați, aproape albi (unul bătea mai
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
așa. În plus, poetul ar fi făcut, inevitabil, și închisoare, întrucât el condiționa promovarea femeii la condiția de nemuritoare de favorurile sexuale obținute de la ea: Dându-mi din ochiul tău senin/ O rază dinadins,/ În calea timpilor ce vin/ O stea s-ar fi aprins;// Ai fi trăit în veci de veci/ Și rânduri de vieți,/ Cu ale tale brațe reci/ Înmărmureai măreț." (idem). Pe bună dreptate, unele organizații feministe au protestat în ultima vreme asupra acestui șantaj practicat de Mihai
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
se datorează în întregime Lunii. Ea a adunat toată poezia nopților omenirii, toată recunoștința muritorilor cărora le-a luminat drumurile pe pământ și pe apă, toată admirația lor pentru că e zeiță, pentru că e regină, pentru că e, mai ales, "Lună între stele". În 1858, americanul W.C. Bond, directorul Observatorului de la Harvard, realizează prima fotografie a Lunii, lucru care, dintr-o dată, dă o lovitură artiștilor: obiectul estetic se transformă în obiect științific. Dar fotografia lui Bond nu e cunoscută decât într-un cerc
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
Petru Dumitriu, Învățătură de minte (Fragment), a apărut în Viața Românească (XII, nr. 1-2, ian.-febr. 1959). Aceea atribuită lui Ion Vinea, Sus pe luciul Dunării, a fost publicată postum, fără nici o precizare, nici măcar cu semnalarea că e inedită, în Steaua (XVIII, nr. 7, iulie 1967). Diferența principală: textul atribuit lui Ion Vinea conține numai două capitole și se întrerupe brusc. Acela semnat de Dumitriu are încă cinci capitole (deci, în total, șapte), iar capitolul al doilea, brusc suspendat la Vinea
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
să rămîi nici acum nu pot nici acum nu cred nu poate să intre-n mine vestea cea grea nici acum cînd îți aprind luîmnare strigă în mine vocea nu se poate in memoriam părintelui Iordache mușcîndu-mi degetele de durere "stelele sînt prăjiturile de Crăciun ale lui Dumnezeu" iscălind cu mîndrie pe carnea albă a cărților: celui mai mare prieten el a venit la mine în toate cele trei locuri la beiuș în armată la fundu herța și apoi la săbăreni
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
aripile. Baki Ymeri ne reamintește nebănuit de complexele similitudini dintre români și albanezi, profesiune de credință căreia i se dedică ardent: ,, Acestea-s cuvinte/ Sau aripi fără pasărea lor -/Licurici care-n română/ Și-n albaneză/ Izbucnesc strălucind/ Din mușuroaiele stelelor.” (Dicționar comun). Sunt invocate tradițiile comune albano-române, sfinte daruri pogorâte asupra celor două popoare. Ajungând la problematica, de foarte multe ori tragică, a balcanismului, culori tari zugrăvesc teroarea istoriei: ,,Vrajbă și spaimă!/ Pragul casei e frânt/ Satele ard,/ Câmpiile pier
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
întreabă cel din fața lui,un actor blond, la fel de cunoscut ,dar al cărui nume nu și-l amintea. Micky Mouse ?! Luigi n-ai spus c-o să turnăm desene animate ! Râsetele lor superioare inundă sala și celelalte două mese. Când ajungi printre stele ,te uiți de foarte sus la cei de pe pământ. - Nu-i băga în seamă ,sunt doar invidioși,încearcă regizorul să-l reașeze în locul lui din scena casinoului. - Nu mă supăr,am simțul umorului,apelativul meu a stârnit destul de multe zâmbete
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
mai tăcut de altfel,amestecă cu măiestrie cărțile și le împarte celorlalți. Toți așii și dama de caro poposesc instantaneu în mâinile lui Micky,brăzdate de mânerele bagajelor. Până la urmă,nici Dumnezeu nu mai suportă aroganța,s-a săturat de stele false care-i întunecă Împărăția Cerurilor. Cei trei schimbă din cărți, după nevoi sau mai exact după speranțe, însă la el nu e nevoie, căci figurinele colorate s-au aliniat frumos,într-un careu de ași. - Te bagi? întreabă blondul
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori fierbinți aprind în soare Înaltul zbor de ciocârlan. Ochii nopții: taină neagră, Zbor sinistru către stele. Cine știe să-nțeleagă Dorul nopților rebele? Vis oranj incandescent Ca o blondă zi de vară, Zbor tardiv: zborul ardent - Două inimi cântă iar. Citește mai mult Tatălui meuZbor albastru sideralPâlpâiri zglobii de vânt,Tandru zbor crepuscular,Sunet mov:un
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
flaut cânt.Albe unduiri de apePeste praguri reci de stânci,Unde cerbii vin să-ngroapeVisul lor, în ape adânci.Șoaptă de izvor: răcoare;Galben clinchetul din ramCulori fierbinți aprind în soareînaltul zbor de ciocârlan.Ochii nopții: taină neagră,Zbor sinistru către stele.Cine știe să-nțeleagăDorul nopților rebele?Vis oranj incandescentCa o blondă zi de vară,Zbor tardiv: zborul ardent -Două inimi cântă iar.... XIV. LUPUL ȘI MIELUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Lupul și
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
fost aduși. Iubesc de-atunci și-ntruna cânt. OCHII tăi blânzi și supuși. Cărti de dor câte ți-am scris, Harnici, ochii tăi citesc. Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc. ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți, Limpezi ca strălucirea stelelor. Buzele tale surâzânde, fierbinți Atât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu, Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu. Râsul tău alungă triștii nori ce
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ochii tăi citesc. Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc. ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți, Limpezi ca strălucirea stelelor. Buzele tale surâzânde, fierbinți Atât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu, Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu. Râsul tău alungă triștii nori ce mă pândesc, Iubesc ochii tăi albaștri. Și pe tine te iubesc! Citește mai mult DOI ochi, din câți sunt pe pământ
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
fost aduși.Iubesc de-atunci și-ntruna cânt.OCHII tăi blânzi și supuși.Cărti de dor câte ți-am scris,Harnici, ochii tăi citesc.Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc.ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți,Limpezi ca strălucirea stelelor.Buzele tale surâzânde, fierbințiAtât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu,Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu.Râsul tău alungă triștii nori ce mă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Harnici, ochii tăi citesc.Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc.ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți,Limpezi ca strălucirea stelelor.Buzele tale surâzânde, fierbințiAtât de dragi îmi sunt. Și cât îmi e de dor! Și-mi aduci scântei din stele și culori din curcubeu,Tu îmi dăruiești putere când drumul îmi e greu.Râsul tău alungă triștii nori ce mă pândesc,Iubesc ochii tăi albaștri. Și pe tine te iubesc!... Abonare la articolele scrise de elisabeta silvia gângu
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
visul unirii treaz Recheamă-ți oastea de la vatră Aprinde foc pe vârf de munte Nu contemplă cum curge Istrul Clădește peste Țară punte Că Tisa să unești cu Nistrul. Tulnicele în munți să sune Adună-ți ostenii sub armă Că steaua ta să nu apună Când vrea o putere infama. De la letopiseț citire Dorința ta spre cer să tune Românii vor reîntregire Uniți în crez și acțiune! ------------------------------------ New York 3 martie 2012 SĂ NE UNIM ! Să ne unim spre re-ntregirea Ținuturilor strămoșești
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
Destin, Poezie și Iubire, iată coordonatele esențiale în jurul cărora pivotează textele poetice ale Viorelei Codreanu Tiron în cel mai recent volum bilingv româno-italian Tăcerea ghimpilor / IL SILENZIO DELLE SPINE. Autoarea consideră poezia drept punct de referință fundamental, un fel de stea polară călăuzitoare, căci vocea poeziei este unica ce rămâne înainte de tăcere, atunci când cuvintele comune nu mai izbutesc să întrupeze expresia sensului pro-fund al ființei și tentativei noastre de a ne confrunta cu lumea. Poezia din acest florilegiu ne este oferită
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
fulgilor/ și a zăpezii dintâi“ (Tainică amintire). Există mereu un filon elegiac de amintire leopardiană și eminesciano-nichitiană în același timp al compenetrării între stihiile universului cosmic, în versiunea lor antropomorfică, și ființa poetei:„Cui îi pasă de îngândurarea și tristețea stelelor ce coboară în mine?/ Cui îi pasă de sălciile ce mă plâng,/ de râul ce se aruncă în lac,/ unde plutește umbra mea/ mână în mână cu imaginea ei în apă?/ Cui îi pasă de cerul fierbinte/ cu șuvițe cărunte
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
o margine de lac S-a îndrăgostit de-un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau în apă Umbra nopții deșirată Purta mantia de capă O fată din satul meu Se iubea în Herăstrău - Din porunca lui Tezeu - C-un fag cu trup de flăcău București, Herăstrău, vara lui 2015 Referință Bibliografică: Fagul / Virgil Ciucă
FAGUL de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380646_a_381975]
-
Pentru dragostea de neam, de valorile naționale, a fost exilat la Moscova. Despre această perioadă maestrul își amintea cu mare tristețe: „Comuniștii nu au țară, ei au teritorii... În ’71 s-a lovit în „Luceafărul”. Mie mi-a fost interzisă „Steaua fără nume” - spectacol pe care-l montasem cu studenții, ca lucrare de licență. A avut noroc numai de trei reprezentații! Nu vă închipuiți ce se petrecea la Chișinău cu ocazia prezentării acestui spectacol... Și faptul că se pomenea de trenul
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
tonic, captivant. Când grâul se coace/mă îndrăgostesc/de păsări, de flori, de ape,/de oameni, de gâze, de zori,/de tot și de toate!/ Când soarele-ncălzește pământul/ toți macii câmpului /spre el zâmbesc,/de soare, de lună, de stele,/de toate mă-ndrăgostesc!// (Geamantanul cu vise). Candelă a unei biografii de legendă, versurile din poezia “Noapte de vară la munte” sunt dovada unui continuu potențial creator. // Timpul curge lin într-un straniu balet,/Înserarea acoperă amurgurile roz violet./ Coboară
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]