912 matches
-
în mod deosebit chef să mă răsfăț, de un biscuit mititel și uscat, învelit în folie de plastic. Ritualul meu de curățare consta într-un duș - desfăcând de fiecare dată o așchie de săpun împachetat în hârtie și deșurubând o sticluță virgină de șampon - și un bărbierit rapid. Îmbrăcatul era funcțional, dar eficient: nu numai că mă foloseam de spălătoria hotelului, pentru prima dată în viață, ci descoperisem și eficiența remarcabilă a călcătoriei de pantaloni Corby, de la colț (de câte ori nu râsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
programări în ultimul minut. (“Poți să vii în locul Adrianei la ora unu dacă nu se supără”, îi sugerase el. “N-o să se supere!” țipase Leigh la telefon. “Îmi asum toată răspunderea!”) și plănuise să treacă pe la Barneys să cumpere o sticluță cu apă de colonie, o cravată sau o trusă de toaletă — sau ceva pe-acolo și trimis preambalat — la întoarcere, în drum spre birou. Nu mai avea timp de pierdut. — Poți să intri, rosti tărăgănat secretara cea nouă și închipuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mic, iar Adriana părea că o să facă la fel, dar Emmy era hotărâtă să facă o baie înainte să adoarmă. — Adi, îmi împrumuți ceva de la tine în care să dorm? strigă Emmy din uriașa cadă de marmură. Golise deja toată sticluța de spumant de baie sub jetul de apă și făcuse o spumă abundentă, răspândind în toată baia un miros de eucalipt. — Ia ce vrei tu: mie lasă-mi setul mov cu neglijeu. E setul meu norocos. — Ți-e foame? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
douăzeci de ani când o să aveți amândouă cancer de piele și o să fiți nevoite să vă injectați cantități imense de Botox în toate ridurile alea. Abia aștept. Adriana și Emmy o priviră pe Leigh cum scoate tacticoasă din sac două sticluțe și un tub de cremă antisolară. Aplică mai întâi un strat gros de cremă Clarins cu factor de protecție SPF 50 pe fiecare centimetru de piele expusă, de la picioare până pe umeri, având grijă să-și tragă bikinii negri și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pustiu. Pe cînd urcă scările spre dormitorul mamei sale, simți că aerul era Închis, cu un miros de sudoare străin. Hainele mamei sale erau răspîndite pe patul nefăcut, iar pe jos zăceau valize deschise. Cineva măturase periile de păr și sticluțele ei de parfum de pe măsuța de toaletă, iar pudra de talc acoperea parchetul lustruit. Se vedeau zeci de urme de pași, tălpile goale ale mamei lui amestecate cu urmele clare ale unor ghete grele, semănînd cu figurile de dans complicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
părinții lui Jim au fost ridicați ca toți ceilalți britanici și acum Jim Îi caută. Așa-i, Jim? Jim clătină afirmativ din cap și scoase ultima bomboană de ciocolată cu lichior din buzunarul hainei. Desfăcu folia argintie și mușcă din sticluța de ciocolată În miniatură. Apoi, amintindu-și ce-l Învățase Vera În cap despre obligația de a fi politicos, Îi dădu jumătate din ciocolată lui Basie. — Curaçao... Ei bine, lucrurile s-au mai Îmbunătățit de cînd ai apărut tu. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
este o tarabă. Lazăr, jidanul bătrân și blând, vinde ață, ace, nasturi de sidef pentru cămăși, nasturi de os pentru paltoane, elastic pentru chiloți, jartiere, agrafe, parfum și ulei de păr. Parfumul și uleiul de nucă ți-l pune În sticluță cu o pâlnie mică. Îți pune de cât cumperi. De treizeci de bani, de cincizeci, de un leu. Ăsta-i comerțul lui. Tu te joci cu toți copiii. În afară de Ady, care spânzură pisici. Pisicile lui Lazăr. Ady nu te bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Mama lui lucrează la fabrica de marmeladă și tatăl lui este tătar. Are motocicletă IJ cu ataș. În ataș cară mălai, fasole și țuică. De la Topoloveni. Cum căra și cuscrul lui Țăpăligă dricarul. Ăla din Chitila. În buzunar ai o sticluță de penicilină plină cu pilitură de fier care ți-a rămas de la ora de Politehnizare. Te-a rugat Demeșco să-i aduci. El a rămas repetent și nu face Încă Politehnizarea. Pilitura vrea să o pună În momeala pentru șoareci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și poduri rulante. Stai pe pod și filmezi. Stai pe pod ca Bozan În Uzina vie. Lângă turnul Bisericii, vizavi de teatru, Între tufele Încă verzi, În iarba prăfuită doarme un bărbat fericit. Care a găsit calea. În jurul lui câteva sticluțe de frecție Diana, goale. Pe un cotor de pară o viespe suge disperată dulceața fructului parfumat. Drumul tău este spre hotel. În hol dai nas În nas cu Cristian Țopescu Îmbrăcat În uniformă militară. Steaua joacă În deplasare. La restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
capete de pește și gheare de pui. Ba mai mult, mai trebuiau să și plătească pentru acest privilegiu. Ca să evite o asemenea situație, Își Înșfăcau mâncarea În secunda În care le era adusă. După care Își așezau paharul de bere, sticluța cu sos de soia și vaza mică, albă, În care se afla garoafa În așa fel Încât să existe o zonă interzisă, impenetrabilă ca frontiera nord-coreeană. N-avea nici un motiv să creadă că Sam ar putea fi unul dintre tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
doi tipi la mine la spital care, când mergem la vreun restaurant chinezesc, nu Împart niciodată mâncarea. Am crezut că-i un obicei englezesc. Sunt de-a dreptul ciudați tipii ăia. Ridică În jurul farfuriilor lor baricade din paharele de bere, sticluța cu sos de soia... Și din vaza mică, albă, cu garoafa, râse ea. —Ai văzut și tu chestia asta? De vreo două ori, răspunse ea. Aproape terminaseră de mâncat, când intrară doi bărbați burtoși, de vârstă mijlocie, și se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ce pare lipici de tapițerie. Dar nimeni nu se plânge. Voci șoptite ca în sacristie, clinchet de pahare întoarse cu gura în jos lângă tacâmurile așezate pe foaia de hârtie ce alunecă pe tavă. Câte unul se oprește, caută printre sticluțele de apă minerală sfertul de vin cu dopul înșurubat. Se gândește puțin înainte de a-l lua. Și apoi, da, pentru că: La naiba! În seara asta sărbătorim! În seara asta mi-am făcut datoria față de lume. Merit și eu un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
umezeala asta, adăugă Ted. Totdeauna e așa umed pe-aici? Norman băgase de seamă că umezeala era o problemă; toate obiectele erau ușor umede, lipicioase și reci, Barnes Îi preveni de pericolul unor infecții și răceli minore și le distribui sticluțe cu loțiune pentru piele și picături pentru urechi. Parcă spuneai că au fost rezolvate toate problemele tehnologice, observă Harry. — Au fost. Credeți-mă, habitatul ăsta e puf față de cel de acum zece ani. Acum zece ani s-a renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sunt și bine dotate. Norman se duse la cutie și o deschise. Aranjate În compartimente, se aflau acolo medicamente, seringi, pansamente. Beth avea dreptate, trusa era destul de completă: antibiotice, sedative, tranchilizante, chiar și anestezice chirurgicale. Nu cunoștea toate denumirile de pe sticluțe, dar medicamentele psihoactive erau puternice. — Ai putea să faci și războiul cu ce-i aici. Mda, păi ce crezi, doar e Marina Militară. — Are tot ce-i trebuie pentru a face și ceva chirurgie. Norman observă o etichetă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ai dreptate, spuse Beth, pentru că dacă Începe să viseze și apoi să facă să se manifeste monștrii din vis, n-o să ne fie prea bine. — Nu. Dar anestezia produce o stare de inconștiență totală, fără vise. Norman studia etichetele de pe sticluțe. Știi cumva ce sunt chestiile astea? — Nu, dar totul e stocat În memoria computerului, spuse Beth, așezându-se la consolă. Citește denumirile și eu am să le identific. — Difenil paralenă. Beth apăsă pe niște taste și pe ecran apăru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sticla deoparte. — „De asemenea, poate provoca idei bizare“. — Atunci, mai bine nu, spuse el și puse sticla la loc. N-avem nevoie de nici un fel de idei bizare. Riordan? — Antihstamină: e pentru mușcături. — Oxalamină? — Antibiotic. — Cloramfenicol? — Tot antibiotic. — La dracu’! Sticluțele erau pe terminate. — Parasolutrină? — Ăsta e un soporific... — Ce Înseamnă? — Provoacă somnul. Adică un somnifer... — Nu, nu este... se zice că În combinație cu triclorura de paracină se folosește ca anestezic. — Triclorura de paracină... Da, avem aici așa ceva, spuse Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o problemă pe care refuza să o admită. Problema rămăsese ascunsă pentru el până când, În cele din urmă, avusese un atac de inimă. Sau femeia care, extenuată de anii de supraveghere a fiicei sale deranjate psihic, Îi dăduse copilului o sticluță cu pastile de dormit, fiindcă, spunea ea, fata avea nevoie de odihnă. Fata se sinucisese. Sau marinarul Începător care, plin de entuziasm, Își Îmbarcase familia pentru o excursie la Catalina, pe o mare zbuciumată de furtună, gata-gata să-i omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era dulăpiorul? Continuă să pipăie peretele. Unde? Simți cutia metalică, cu crucea roșie gravată În relief pe capac. O deschise și-și vârî mâinile Înăuntru. Petele plutitoare din fața ochilor se Înmulțeau. Nu mai avea prea mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele moi cu feșe. Nici o butelie cu aer. La naiba! Sticluțele căzură pe podea și ceva mare și greu Îi pică pe picioare, cu zgomot. Se aplecă, pipăi podeaua și se tăie Într-un ciob, dar nu băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
crucea roșie gravată În relief pe capac. O deschise și-și vârî mâinile Înăuntru. Petele plutitoare din fața ochilor se Înmulțeau. Nu mai avea prea mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele moi cu feșe. Nici o butelie cu aer. La naiba! Sticluțele căzură pe podea și ceva mare și greu Îi pică pe picioare, cu zgomot. Se aplecă, pipăi podeaua și se tăie Într-un ciob, dar nu băgă de seamă. Mâinile sale apucară un cilindru metalic rece. Era puțin mai lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Știa că ea miroase întotdeauna frumos, așa că s-a spălat cu săpun pe mâni. Apoi a venit grăbit în hol. Totul era pregătit. A ridicat rucsacul și l-a trecut pe spate. Nu era greu. Știa că are acolo mingea, sticluța cu apă și câteva dulciuri. Nu uita mămica lui niciodată să i le pună împachetate separat. Au ieșit râzând și au mers direct în parcare. Lângă mașină era Maria cu mama ei. Tocmai atunci ajunseseră și ele. Nici nu lăsaseră
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
dau seama, a spus el clătinând din cap și privind ușor amuzat la chipul meu ud și brăzdat de lacrimi. Of, prostuțo, vino-ncoace! Și m-a tras cumva ciudat peste masă, împingând într-o parte vaza cu flori și sticluțele cu sare și piper și trăgându-mi capul pe umărul lui într-un gest care se voia consolator. Câteva secunde, mi-am lăsat capul acolo. Aveam o senzație de discomfort și mă simțeam și ridicolă. M-am ridicat la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și destul de încâlcite. Însă întâlnirile lor erau de un farmec nespus și aș fi dat orice să asist măcar la unele, cum avusese norocul, cel mai adesea fără să vrea și indiferent, Andrei Vlădescu. Existau cafele cu caimac înmiresmând aerul, sticluțe cu lichior mai gros decât uleiul, pe care îl beau din păhărele mici și verzui, de cristal încrustat, prăjiturele multe și variate, pufoase și proaspete, alune mărunte de pădure oferite în boluri chinezești, pătrățele de ciocolată elvețiană învelite în poleială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care se perindau mai multe femei îmbrăcate în alb, a recunoscut-o și pe mama Ioanei Sandi, săru’ mâna, doamnă, a încercat să se ridice, dar n-a fost capabil. Abia a simțit împunsăturile în braț, le vedea cum schimbă sticluțele care își goleau, picătură cu picătură, conținutul în arterele lui, le auzea vorbind despre ser și despre completa lui deshidratare, Ioana Sandi îi storcea la răstimpuri o lămâie pe buze, dar încă nu putea ține ochii deschiși. Doar mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
subțire și închisă la culoare. Părea altă femeie, cu picioare fine, șolduri late, sâni mici, aluneca prin spațiul acela strâmt cu mișcări timide, de parcă s-ar fi speriat că are oaspeți. A căutat într-un dulap și a adus o sticluță cu coniac din care a turnat în păhărele verzui așezate pe o tăviță portocalie de plastic. Încăperea se umpluse de aromă de cafea și de mirosul dulceag al coniacului. A râs stingherită, așezându-se pe pat, nu departe de Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fac. Dar n-o să mă arunc, pentru că nu e nevoie. N-o să fie nevoie.“ N-au mai spus, o vreme, nici o vorbă. Ioana Sandi continua să se pieptene privindu-se atent în oglindă, apoi a scos dintr-un sertăraș o sticluță cu ojă, uitându-se lung la ea. Andrei Vlădescu se plimba prin încăpere, cu mâinile la spate, s-a oprit în dreptul ușii deschise a balconului, urmărind perechile care treceau pe stradă. Voia să vorbească și nu era în stare. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]