824 matches
-
că este unica prin care scriitorul s-a afirmat. În nuvela amintită, lipsește orice intervenție directă, moralizatoare, umanitaristă și mai mult ca în romanele lui Camil Petrescu și Cezar Petrescu, este absentă condamnarea însăși a războiului. Genocidul apare ca o stihie oarbă, neînțeleasă de oamenii simpli. Mila caporalului Ghioagă față de Ițic, dar mai ales, vechea prietenie care-i leagă, îl va determina să-i redeie libertatea. Dar Ițic Strul se sinucide. Aceeași problemă, analizată în cazul intelectualului David Pop, care îmbracă
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Răscoala.Atât Ion cât și Răscoala sunt drame ale condiției umane umilite care se răsvrătește.E o revoltă a firii contra societății împilatoare și abuzive.Violența teribilă a patimei lui Ion sau focul aprins de țăranii din Babaroaga, este aidoma stihiilor dezlățuite ale naturii, în fața cărora întocmirile temporale ale societății sunt complet neputincioase, fragile.Violența lui Ion, a țăranilor din Răscoala este aceea a naturii primitive.Eroii lui Rebreanu cunosc „greul pământului” și toate cercurile existențiale, în special cele ale erosului
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
multicoloră, paradisiacă, dar efemeră; " [ ... ] e un simbol pasiv, e un receptacul al forțelor și al darurilor uraniene ce vin spre ea sub forma razelor solare, a ploii sau a picăturilor de rouă. Înflorirea ei e rezultatul unei conjuncții dintre apă (stihie feminină) și foc - principiu activ, masculin. Fecundarea (polenizarea) este, din nou, o reuniune a principiilor polare: aici, rolul fecundator poate fi atribuit unei păsări sau unei insecte [ ... ]." Ca să-și apere fata de ispite, un rege o închide într-un palat
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
un moș; pus pe cuptor și hrănit bine, ajunge balaur [Niculiță-Voronca, II]. "Șarpele, după Ivan Evseev, este simbol arhetipal și totalizator, un adevărat model simbolic, imago mundi în concepțiile și în reprezentările arhaice despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește în pământ sau în apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian, iar în ipostaza sa fantastică de șarpe înaripat (balaur, dragon) e legat de stihia văzduhului." Șerpii sunt de mai multe feluri: curați
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
arhaice despre univers. Este legat de cele 4 stihii ale naturii: trăiește în pământ sau în apă; veninul său are proprietățile focului celest sau ale celui htonian, iar în ipostaza sa fantastică de șarpe înaripat (balaur, dragon) e legat de stihia văzduhului." Șerpii sunt de mai multe feluri: curați și necurați. Credințele populare vorbesc despre șarpele casei numai la superlativ ("Unde e șarpe, e noroc la casă, merge bine și nici un rău, nici un farmec nu se apropie."); moartea sau plecarea șarpelui
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pronunțare implica, în acord cu logica mentalității arhaice, posibile consecințe nefaste. Denumirile de Ursitoare, Ursitori și Fete Ursitoare, fiecare luate în parte, exprimau indirect starea lor, printr-un apelativ neutru, mai puțin angajant, ferit de acel rău posibil revărsat de stihiile dezlănțuite. În cultura tradițională românească, Ursitoarele se contopesc cu reprezentarea în sine a destinului. Despre hierofaniile celor trei ursitoare stau moștenire unele texte de invocare; ursitoarele, zânele - zori sunt mediatoare ale celor două lumi, fie că însoțesc nașterea, fie că
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Constantin cel Mare, incluzând elemente de folclor bizantin. Acționează în această narațiune, alături de divinitate, și îngerul care preia funcțiile ursitoarelor, intervenind în programul vieții lui Constantin, protagonistul narațiunii de mai sus. Următorul caz de ursire aduce în prim plan acțiunea stihiilor naturii. "Un unkiaș a făcut un copil la 80 ani. Cele trei ursitoare îl ursesc astfel: "să hie bogat și norocos"; "să fie hoț și criminal"; "lăsați să fie ca mine, că io sun cam șchioapă și nu pot să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
care se sinucide în 1930, Kremniov și Preobrajenski fiind executați în 1937, Buharin în 1938. Timp de zece ani, aceste idei ideale au făcut ca diferitele curente revoluționare să sacralizeze „omul nou”, căruia nimic nu-i va putea rezista, nici stihiile naturii, nici viciile, nici bolile: „cel ce îi poruncește naturii, dar și propriilor sentimente: un tip superior din punct de vedere biologic și social, un supraom, dacă vreți”, cum scrie Troțki* în 1922. începând din 1928-1930, romanele utopice sunt recentrate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rare, cum ar fi eclipsele de Soare și de Lună, cometele, asteroizii și meteoriții, sunt semne și avertismente divine, prevestitoare de cataclisme și mari nenorociri: cutremure, războaie, secete, ploi abundente, călduri excesive, epidemii (ciumă, tifos exantematic) etc. Frica față de dezlănțuirea stihiilor de tot felul, neputința explicării cauzei și esenței lor, coincidența întâmplătoare a cutremurelor de pământ cu diferite fenomene cerești s-au reflectat în numeroase legende, superstiții și credințe, care persistă și în prezent în popor. Studiind fenomenele care preced sau
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
București, 1944, creează un echivalent al lui Bally pentru limba noastră, urmărind, pentru prima oară sistematic, toate valențele posibile, cu atestări la diverși scriitori, în evoluția lor istorică. Studierea limbajului poetic individual se face rar înainte de război. Dragoș Protopopescu publică Stihii lui Dimitrie Cantemir, București, 1915, iar Gr. Scorpan urmărește Elemente eminesciene în poezia lui A. Vlahuță, Iași, 1937. O remarcabilă cercetare concretă, tot a lui I. Iordan, este Limba lui Eminescu, în Revista Fundațiilor nr. 5, 1940. După război, stilistica
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
tuturora se ridică cine poate". Aceasta este o situație care se repetă în zona românității, intrând oarecum în ceea ce am putea numi specificul ei, cu observația că este indus din afară, nu din pornire lăuntrică. În momentul de față aceste stihii modelatoare externe acționează asupra spațiului basarabean în aceeași zonă a elitelor culturale, politice, sociale chiar. Acestea au preluat chiar o doctrină care, ca o umbrelă de protecție teoretică, le permite să persiste, să se complacă în situația pe care și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
siguranța, călcînd nelămurit cromatic un sol? în cumpene stă, peisajul se răsfață propriu-zis, șăgalnic de răpit la cer, din pădure laturile verzi, de pe costișe bătăi cu flori la șosea, cine le mai știe? fiara din om s-a prefăcut pentru stihia pădurii, ajunge în locurile lui aride oraș, pe fundul văii ceața cît cerul, km 49, pădurea stînd în cap să facă pod peste tren, performanță de Lumea Veche, nouă după ce au descoperit-o pe cealaltă, concept de epocă Noua Europă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
izbeau tot felul de ghiulele și efectul era același ca la un bombardament. Uneori aveam impresia că un perete a cedat. Palmieri, înalți de douăzeci de metri, se încovoiau pînă la pămînt și apoi reveneau spre verticală. O luptă cu stihiile din care nu puteam ieși învingători. O nucă dintr-un cocotier s-a desprins și, ca o ghiulea de tun, s-a izbit într-un geam. A rupt și jaluzelele și a făcut praf o imensă oglindă din perete. Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-ți pierde speranța nu e un accident provocat de împrejurări nefaste, ci un păcat, adică un eșec al sufletului, chiar dacă unul favorizat de împrejurări nefaste. Pentru tot ce se opune speranței din noi poate fi făcută vinovată lumea exterioară (istoria, stihiile, statul). Dar pentru pierderea speranței nu putem învinovăți pe nimeni. E o problemă personală, care nu se reglează pe stradă, la sindicat sau la tribuna electorală. Se reglează în singură tate sau în prezența unui duhovnică Definită corect, speranța nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
teroarea anului 1000, de la superstițiile curente la marile texte apocaliptice, dispunem de un enorm inventar al teme rilor omenești. Unii pretind că, după secolul al XVII lea, lumea s-a mai potolit. știința a înlăturat, zice-se, panica rudimentară dinaintea stihiilor și a penumbrelor magice, populația globului s-a mai deșteptat. Nu cred. Vechile spaime au fost înlocuite de unele noi, ba a apărut chiar o specie nouă de frică, numită de sociologi și psihologi „frica-divertisment“. Căutăm frisonul groazei ca pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ordonanțe, prin a cărei înștiințare fiecărui țăran să se impună un timp anumit, în care să fie obligat să aducă coliba sa în stare de a fi folosită și de a nu mai trăi împrăștiat. B. Pentru ca animalele expuse tuturor stihiilor să ajungă la o creștere mai mare și să nu mai fie lipsite de îngrijirea necesară pe mai departe, ar fi să li se ordone țăranilor să ridice după câtva timp grajduri. C. Pământul ar fi să se împartă fiecărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
se face analiză psihologică. Nu lipsesc, totuși, cu totul, nici unele, rare, ce-i drept, sublinieri nete, pe aceeași „dimensiune” a textului („paleta” lăuntricului sugerat): ca imaginea Vitoriei, cu brațele încrucișate pe sâni, „privind fără să vadă frământarea de-afară a stihiilor”. Privirea fără a vedea aduce un accent, vizibil, mai ferm și totodată și ceva mai „explicit”, însă „reversul” ei, cealaltă „vedere”, întoarsă în sine, tot sugerat rămâne, așadar „spus” doar indirect. Există o adevărată artă sadoveniană a unor astfel de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ce a cuprins orașul, de mai multe zile. Copacii desfrunziți se înșiră înnegriți cu brațele ridicate spre cer, implorând o rază de soare. Spectacolul insuflă fiori și inspiră cugetări întristătoare asupra modului greșit cum a fost creată lumea bântuită de stihii, vânt, umezeală, ger, neguri, camere de deputați, jurnalistică mincinoasă, corupție abjectă, tranziție prelungită „sine die” fără nici o „luminiță” la capătul tunelului etc. etc... Făptuitorul a toate își poate, mult și bine învârti ca o sfârlează între degete universul său întreg
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o singură frază se poate rezuma totul: adevărat regal al gurmanzilor și paradis al plăcerilor. Mai sunt și zile Întunecoase, cu ploi repezi și valuri uriașe ce par să ne Înghită cu vas cu tot, vânturi puternice, dezlănțuiri hidoase ale stihiilor naturii... Nimic nu este mai frumos decât o seară liniștită, cu cer spuzit de stele și raze diamantine selenare, sau răsăritul astrului solar din volbura nemărginitului ocean... Totul Îmbracă dimensiuni hiperbolice, greu de definit de mintea umană... Kuta Kinbalu, pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și păgână, ignorantă și autentică, ospitalieră și ostilă, îngăduitoare și fundamentalistă. Biserica Ortodoxă Română, ca toate instituțiile confesionale, a fost mereu debordată de această viitură, de această răbufnire din adâncurile vieții sociale : nu poate norma teologic și domestici administrativ această stihie a re-vrăjirii (în sens weberian a) lumii românești, care se exprimă proteic, de la ritualuri ad-hoc la moaște dubioase și figuri charismatice rebele. Societatea se simte atrasă tocmai de această devălmășie, de această aparent nouă și în fond foarte veche instabilitate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu falsa voință a oamenilor. Numai în arbori inelele anilor mereu se lărgesc. În trupul meu timpul sporește subțire de la o zi mai firav la alta, sub crugul ceresc. Fosforul și apa, cărbunele, galbenul sulf de sub scoarță în lamură dau. Stihiile, ele mai cred în obștească poruncă. Eu trepte în sus nu reiau 1133. La răscruce, calea dinspre dreapta era cea a nemuririi cu transfigurare siderală, cea din stânga asigura reîncarnarea pe pământ iar drumul din mijloc devenea poarta de trecere a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Când am cântat la rugăciunea de seară pentru prima dată imnele Tu, ce-nfrânezi a mărilor turbare și Cu noi este Dumnezeu, glasurile a peste trei sute de copii, intonând în crescendo primele fraze muzicale ale rugăciunii, păreau valuri învolburate ale stihiilor dezlănțuite până la sublim: Tu, ce-nfrânezi a mărilor turbare și-aprinzi un soare dulce de foc, nu ne lăsa pe noi în uitare că-n Mâna Ta e al nost’ noroc... Pașii Omului-Dumnezeu, călcând pe undele spumegânde ale valurilor, liniștesc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Am rostit psalmul 50 și am bătut 50 de metanii pentru noi și pentru el. * Începea să fie frig în celule căci caloriferul nu dădea căldură. Am hotărât să stăm mai mulți într-o celulă, căldura suflării noastre îndulcind asprimea stihiei. În iarna 1944/45 am stat cu Anghel Papacioc, părintele Vasile Serghie și Valeriu Gafencu, Marin Naidim cu domnul Trifan, domnul Marian și Schiau Ion, Nicu Mazăre cu Iulian Bălan, Petru Foti și Sebastian Avram. Datorită incertitudinii politice viața a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
luminau ca un parc apocaliptic în care „mărturisitorii” ardeau, dând în vileag „întunericul” necredincioșilor. Începu să picure. Un balaur de nori negri, ce mărea mai mult imaginea apocaliptică, își slobozea fulgerele și tunetele. Rămăsesem în genunchi, tăcuți, privind nepuțincioși puterea stihiilor în lupta lor. Dar Dumnezeu a voit să facă ceea ce oamenii nu reușiseră. Spre dimineață ploaia a stins incendiul și muntele s-a liniștit. Mi-am adus aminte de momentul în care Moise i-a cerut lui Dumnezeu să-L
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vadă pe Dumnezeu și să mai trăiască. Dar Îl va vedea pe dinapoi, adică din lucrarea Sa va înțelege puterea și Slava Lui. Nici în lumină, nici în vânt, nici în pământ, nici în apă nu este Dumnezeu, dar dezlănțuirea stihiilor vorbește despre Cel ce le-a creat și le stăpânește punându-le legi și soroace. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Psalm). Moartea camaradului Hodoș În vara lui 1946 a sosit un camarad, avocat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]