1,700 matches
-
istorie și teorie literară”, „Familia”, „Limbă și literatură”, „Analele Universității din Timișoara” ș.a. A debutat cu articole în „Orizont” (1965) și editorial cu volumul Motive și structuri poetice (1980), prin care aclimatizează la noi, într-o manieră personală și atrăgătoare, stilistica motivelor (cu referire explicită la Mihai Eminescu, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Al.A. Philippide, Al. Macedonski, Ion Pillat ș.a.). G. se vădește interesată de dimensiunea lingvistică a textului poetic și de efectele estetice ale dialogului neîntrerupt dintre motiv și structură
GIURGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287287_a_288616]
-
împreună cu Constantin Eretescu, între anii 1983 și 1992, versiunea revistei „Lupta” - „The Fight” pentru SUA și Canada. În România a colaborat la „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Studii și cercetări lingvistice” ș.a. Autoare a numeroase studii de stilistica și poetica (în anii studenției s-a remarcat în cadrul Cercului de stilistica și poetica de sub conducerea profesorului Al. Rosetti), de stilistica structurală, de gramatică transformatională și semiotica, de eseuri literare, G. are meritul de a fi contribuit la afirmarea cercetării
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
Fight” pentru SUA și Canada. În România a colaborat la „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Studii și cercetări lingvistice” ș.a. Autoare a numeroase studii de stilistica și poetica (în anii studenției s-a remarcat în cadrul Cercului de stilistica și poetica de sub conducerea profesorului Al. Rosetti), de stilistica structurală, de gramatică transformatională și semiotica, de eseuri literare, G. are meritul de a fi contribuit la afirmarea cercetării semiotice a folclorului românesc. După 1980 se manifestă îndeosebi că publicista și
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
la „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Studii și cercetări lingvistice” ș.a. Autoare a numeroase studii de stilistica și poetica (în anii studenției s-a remarcat în cadrul Cercului de stilistica și poetica de sub conducerea profesorului Al. Rosetti), de stilistica structurală, de gramatică transformatională și semiotica, de eseuri literare, G. are meritul de a fi contribuit la afirmarea cercetării semiotice a folclorului românesc. După 1980 se manifestă îndeosebi că publicista și eseista, articolele și eseurile sale fiind cuprinse în cărți
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
poezia România au fost, probabil, compuse direct în limba română, spre a fi tipărite în „Revista nouă”. Apărute postum (1889), textele, de factură romantică, sunt destul de convenționale și fragile ca valoare. În nuvelă (mai curând o povestire) se simte modelul stilisticii din Sultănica lui B. Delavrancea, iar versurile, retorice, encomiastice, trimit la câteva tonalități din V. Alecsandri. Oeuvres posthumes (1889-1890), ediție structurată în trei volume cu titluri semnificative - Bourgeons d’avril. Fantaisies et rêves; Chevalerie. Confidences et canevas; Théâtre. Legendes et
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
Adrian Maniu nu a renunțat la experiența dobândită în contactul cu realizările formale ale unor curente ca simbolismul sau expresionismul. În colaborare, L. a întocmit numeroase manuale de limba și literatura română, antologii de texte comentate, culegeri de noțiuni de stilistică, de compoziție și de termeni literari. A tradus, în colaborare cu Maria Brăescu, Catherine-Paris de Martha Bibescu (1996) și corespondența scriitoarei cu Paul Claudel (1992). A transpus, de asemenea, piesele Trei femei înalte de Edward Albee, reprezentată la Teatrul de
LAZARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287761_a_289090]
-
în traducerea scriitorilor români ș.a.). Cei interesați de specificul lectoratelor de limba română din străinătate găsesc informații bogate despre activitatea acestora la rubrica „Limba și literatura română peste hotare”. Mai rar întâlnite în paginile altor publicații, articolele și studiile de stilistică, incluse în rubrica „Limbă și stil”, se adresează celor atrași de lingvistică și în egală măsură celor ce studiază literatura. Antrenând în activitatea sa alături de specialiști profesori din învățământul mediu și studenți, revista păstrează constant o ținută academică, fiind preocupată
LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287815_a_289144]
-
filologie, limbă literară și stilistică. Începând cu numărul 4/1959 se publică bibliografia anuală a lucrărilor de lingvistică apărute în țara noastră (în prima fasciculă cu bibliografie au fost cuprinși anii 1944-1958). Pentru istoria literaturii sunt fundamentale articolele referitoare la stilistică, limba literară, filologie, editarea critică a textelor și tehnica edițiilor, problema începuturilor scrisului românesc, semnalări de texte vechi, chestiuni de natură textuală: filiație, localizare, datare, studiere a izvoarelor etc. Se cuvin amintite numerele dedicate lui Mihail Sadoveanu (5/1955, 4
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
de artă”. Abia prin Cică niște cronicari... (1970), rezultat al unei „campanii” de critică a criticii duse de-a lungul a aproape doi ani în revista „Tomis”, rolul jucat de R. își găsește replicile definitorii. Fără a se reduce la stilistica ei, particulară cu adevărat, critica lui e totuși identificabilă în primul rând ca spectacol literar: digresivă și colorată, ardelenească prin spiritul canonic al adevărului ce o animă și muntenească prin otrăvurile și malițiozitățile ce o compun, melanj de artificialitate și
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Scriitorilor), pagini adunându-i „zicerile”, dintre care, multe, au intrat în circuitul oral. O culegere, Întâlniri cu clasicii (1998 ; Premiul Uniunii Scriitorilor), rezumă activitatea de prefațator a criticului, și nu numai. „Întâlnirile” sunt fericite măcar prin spiritul dezinhibat și prin stilistica neconvențională care le organizează. Comentatorul de proză a îngrijit și două antologii care includ, într-o selecție greu de contestat, piese importante ale producției nuvelistice din perioada postbelică. Ca un spadasin încercat [...], Regman folosea cuvântul ca pe un mulinet care
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
1971 predă ca lector la Facultatea de Litere a Universității din Lyon și la sucursala acesteia din Saint-Étienne (Franța), iar după 1995 este profesor la instituții de învățământ particular: Universitatea „Spiru Haret”, Colegiul de Birotică, unde predă un curs de stilistică birotică, Institutul de Istorie a Diplomației „Emil Racoviță”, Academia pentru Studiul Comparat al Religiilor și Culturilor Universale ș.a. Debutează ca lingvist, cu un studiu referitor la depalatizarea labialelor în graiul din valea Bistriței moldovene, în „Cum vorbim” (1952), iar editorial
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
Societății de Științe Istorice din București. Ca scriitor, debutează editorial cu volumul de versuri 77 dedicații pentru statornica demnitate, apărut în 1977, semnat I. Saizu-Nora, ca și celelalte cărți de poezie. O exemplară linearitate a evoluției vocii lirice și o stilistică unitară se observă în primul rând la S., care cumulează, într-o manieră netrucată, deseori vetustă („Eu sunt o umbră din alt veac”), sub același semn al neliniștilor, candorii și dorurilor, versuri ce marchează vârstele poetului. Tristeți moldave, străbătute de
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
de „narațiune” și „personaj”. Aflată într-un moment de răscruce al existenței, protagonista încearcă să se regăsească prin filtrul întâmplărilor trăite și din perspectiva celor din jur, perspectivă la care o împinge profesia de jurnalist. Unitatea romanului e în special stilistică și de atmosferă, evenimentele și personajele fiind estompate, ambigue. Și mai aproape de formula antiromanului este Podul de vise (1989), care are în centru un personaj-simbol și o metaforă, aceea a podului de lemn mișcător, șubred și periculos, pe care eroina
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
su Sidonio Apollinare, Cisalpino, Varese, 1977; Idem, „Elegi acuti: il distico elegiaco in Sidonio Apollinare”, în La poesia cristiana latina in distici elegiaci, Actele Congresului internațional, Accad. Properziana del Subasio, Assisi, 1993, pp. 191-216; F.E. Consolino, „Codice retorico e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare”, în Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa, 4 (1974), pp. 423-460. V. SCRIITORI ITALICI Dacă Africa și Gallia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fiul cepei", "fiul lui chiflă") etc. Chiar dacă sursele acestor tipare expresive nu pot fi detectate cu certitudine (unele dintre cele citate par a evoca în cheie parodică forme de desemnare din basme), pentru a le fixa locul în seria mijoacelor stilistice ale oralității trebuie totuși invocate și formulele metaforice populare bazate pe nume de rudenie. Dintre ele, bine fixat e clișeul soră cu....: acesta circulă mai ales în forma soră cu moartea și în asociație tipică cu bătaia, pentru a cărei
Rudenii și vecinătăți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17163_a_18488]
-
și cu grafică din placheta în curs de apariție Figurile de ceară. Lui Marcel Iancu i se alătură cu „desenuri” Claudia Millian și Henry Weisselberg, cu toții susținând fericit, și în registrul plastic, un mesaj modern, cu o paletă elocventă a stilisticii de epocă. Editată la sfârșitul unui an de prag pentru evoluția mentalului și formelor literare, când, pe un fond de sămănătorism stagnant și sub ofensiva „literaturii noi”, presa culturală era dominată de problematica „direcțiilor”, „curentelor”, „crizei”, „derutei”, S. nu urmează
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
noi, o cotă ridicată de narcisism și autoreferință, nu încă explozivă. Firește, poezia e în revistă genul pilot și, cum ea deschide fiecare număr, rolul de „editorial” al textelor de pagina întâi trebuie avut în vedere. Bunăoară, ilustrativ pentru această stilistică este poemul liminar inclus în numărul 1, Templul iubirii, în care însuși robustul Al. T. Stamatiad versifică descripția parnasiană a unui edificiu visat, nepământesc, din aur și pietre nestemate, spre a deplânge în final mirajul năruit: „Și iată că deodată
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
artistic și concepția fundamentală a operei, Cluj-Napoca, 1978; Râpeanu, Cultură, I, 141-162; G. I. Tohăneanu, Arta evocării la Sadoveanu, Timișoara, 1979; Rodica Șuiu, Mihail Sadoveanu și toposul dacic, CRC, 1980, 8, 9; Ilie Dan, Confluențe, București, 1980, 52-79; Doina Iliasa-Frigură, Stilistica sinonimelor în opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1980; Manolescu, Arca, I, 197-223, III, 110-125; Sângeorzan, Conversații, 137-152; Const. Ciopraga, Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare, București, 1981; Ion Vlad, Cărțile lui Mihail Sadoveanu, Cluj-Napoca, 1981; Păcurariu, Scriitori, I, 173-186; Piru, Ist.
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
cu datări și localizări (casa din strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată” (Adânc să credem în durată). Lirismul e
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
pe sensul de adâncime al liricii contemporane” (Petru Poantă). Și prima carte, Maluri înalte, îi apare târziu, în 1974. Poezia de acum transgresează realitatea în planul sensibilului, dominată fiind de o senzualitate oarecum rafinată, într-un registru ce decurge din stilistica manieristă. Ulterior lirica lui S. evoluează spre un discurs încărcat metaforic, unde cotidianul capătă rezonanță și fior, într-o stare de contemplație cumva dramatică, mereu întoarsă spre trăiri latente. Astfel, „sensul lucrurilor lăcrimează/ Ca o corabie ce se depărtează/ Cu
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
în Transilvania (în contextul ceremonialului nupțial românesc) depășește stadiul literaturii anterioare de specialitate, care a abordat doar unele secvențe ale folclorului nupțial și s-a limitat, cu excepțiile de rigoare, la descrierea lor. Ș. este interesat deopotrivă de poetica și stilistica textelor nupțiale, convingerea sa fiind că în această perspectivă tematică „există o poezie de puternice și adânci rezonanțe, care se cere analizată cu toată atenția”, ca și semnificațiile arhaice ale ceremonialului, nunta concentrând „atitudini existențiale și convingeri fundamentale ale poporului
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
este făcută cu spirit critic și gust literar. De altfel, istoricul literar dovedește o bună pătrundere a literaturii române, de la literatura religioasă și cronici până la Mihai Eminescu și Ion Creangă. În Încercare asupra semasiologiei limbii române (1885), făcând pionierat în stilistica românească, autorul definea metafora ca „elementul de viață și de mișcare a limbii”, poezia „adeseori latentă” a ei, în expresiile metaforice aflându-se originalitatea și geniul unei limbi. În formarea metaforelor, el studia fantezia, cu „combinațiunile ei multiple”, imaginația creatoare
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
subiectivă; să urmărească particularitățile de realizare a viziunii subiective a protagoniștilor; să identifice trăsături ale personajelor feminine; să identifice modalitățile de caracterizare a personajelor; să sublinieze evoluția inversă a celor două tipuri de percepție; să extragă/ să interpreteze elemente de stilistica a textului; b) AFECTIVE ¾ Să dovedească receptivitate față de interpretarea unui text literar; ¾ Să fie dispuși să integreze noile cunoștințe în sistemul propriu de valori estetice ; ¾ Să-și dezvolte gândirea creatoare și gustul pentru literatură. Strategia didactica: 1. Metode și procedee
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
scrise; b. în funcție de natura faptelor de limbă care se aplică în exerciții, distingem: exerciții fonetice, de vocabular, morfologice și sintactice; c. în funcție de natura priceperilor și deprinderilor pe care le formăm elevilor, pot fi: exerciții ortografice, ortoepice, de punctuație, lexicale, gramaticale, stilistice; d. după gradul de interdependență pe care-l pretinde rezolvare lor, distingem două mari categorii de exerciții: de recunoaștere și cu caracter creator. (1) Exercițiile, indiferent de tipul abordat trebuie să îndeplinească un rol educativ, să ducă la exersarea și
Fixarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor ortografice la lecţia de limba română. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Bacal Victoria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1135]
-
ș.a. Traducători sunt I. Pop-Reteganul, D. Karnabatt, Margareta Moldovan, I. E. Prodan, Elena din Ardeal, Elena Pop Bota, Iulian Devale (pseudonim al lui Ion Băilă), Simion Henegariu. Dintre articolele, studiile și alte contribuții dedicate literaturii române sunt de reținut Manual de stilistică de I. F. Negruțiu, Discursul lui Al. Lahovari cu ocazia înmormântării lui Alecsandri, apoi Prima societate teatrală ambulantă de Vasile Podoabă, Alexandru Odobescu și activitatea sa de P. Dimiu, Alecsandri - improvizator de N. G. Rădulescu-Niger, precum și Heliade-Rădulescu, Ultima rază din
TRIBUNA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290254_a_291583]