2,691 matches
-
câteodată în culori. Elevări florale, din perimetrul mutabil al diafanului, însoțesc ceremonialul "recunoașterii", alături de inevitabilele cercuri tot mai cotropitoare, invocând abisul. Cumva în spiritul lui Emil Botta, (Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor,/ în haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor - "Domnul Amărăciune"), și în acest volum cele cinci ore poartă aura surprizei greu de pătruns: La ora cinci/ oricare gest e proaspăt/ dar și inexplicabil (Alergie la alb). În continuare, accentuate înfrigurări lirice dintr-un asumat bestiar. Iată
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
prin munți ca să-i prindă, a nimerit cu barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
de ți-ai pierdut apa? Bietul de tine! Parcă auzi niște suspine, ca un plânset cu sughițuri și niște șoapte nedeslușite, ca ale unui muribund, dar nu înțelese nimic. Se aplecă, făcu mâna pâlnie la ureche și auzi un glas stins: - Mor, voinice, mor!... Ulcioarele izvorului meu... sunt goale!... Aveam și noi un vânt care mâna prin cer norii cu ugere pline. Mulgea, neisprăvitul, toți norii, în ulcioarele izvoarelor... Aveam și noi apă... Atâta treabă avea el: dimineața mâna norii la
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
prin munți ca să-i prindă, a nimerit cu barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor înțelese și alergă în susul râului, spre izvoarele sale. Norocel, cu pana, după el: - Iar te călătorești aiurea, neică? - Taci, tu, Noroace, că avem treabă
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
fericire... Azi ne privim ca doi străini, Străini pentru iubire. Cândva altare-am ridicat Din dragoste și vise... Nici nu știu când le-am dărâmat, De parcă-au fost doar scrise. ÎNTRE DOUĂ INIMI Plouă între două inimi, Plouă între doruri stinse... Nu mai credem în iubire, N-a rămas nimic din vise. Nu mai suntem împreună, Plouă sufletul în mine, Nu mai suntem împreună... Plouă inima din tine. Plouă între două inimi Plouă cu singurătate. Plouă între doruri stinse Vorbele demult
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
de mulțumire, apoi, tot mai vizibil, cele ce au urmat păreau a fi strangulate. Nu a putut spune până la capăt ceea ce își pregătise ori ceea ce gândurile o îndemnau să vorbească în acel moment special pentru ea... Sunt umbra unui zâmbet stins, Sunt un apus fără culori, Sunt în clepsidră fir prelins Las ție timpul să-l măsori... ... Când a rostit „... și fiilor mei, Marius și Cristian, care poate mă vor citi când nu voi mai fi...”, lacrimile i-au rătăcit pe
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
câte o cracă scuturând zăpada, albi, din cap până-n picioare, îmi furai o sărutare și începea joaca. Alergai ca să mă prinzi, mijlocelul să-mi cuprinzi, te-mbrățișam îmbujorată și-ți dădeam și eu apoi, sărutarea înapoi. Ajungeam târziu acasă, focul stins, perdeaua trasă, dar o noapte așa frumoasă nu se uită niciodată... azi, am părul nins. Referință Bibliografică: Noapte de iarnă / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei
NOAPTE DE IARNĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369411_a_370740]
-
o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării. Mă întrebă brusc, cu un aer curios: - De unde sunteți? - Din Valea Jiului, i-am răspuns cu o voce stinsă. Dar dumneavoastră ? - București ... Pronunță cuvântul cu un aer de mândrie, parcă dorind prin asta să arate o anume doză de superioritate față de mine. Nu reușise. Continuă seria întrebărilor: - Și ce profesie aveți ? De data asta a fost rândul meu să
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
semănau cu niște străjeri ce păzeau de o eternitate acel loc. În fața Comandamentului, absolvenții promoției se adunaseră deja, alături de profesorii lor, azi pensionari. De aici, de la Comandament, se vedeau, unduioase, de jur împrejur, dealurile din Breaza, acum de un verde stins. Soarele săgeta din înalt și în lumina dimineții de început de septembrie, în aerul curat și binefăcător, totul arăta senin și natural. Frumusețea peisajului m-a ajutat să mă integrez repede. Am făcut cunoștință cu câțiva dintre cei prezenți și
O ADOLESCENȚĂ ÎN HAINE MILITARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369529_a_370858]
-
moarte și galaxiile pierdute căci oamenii sânt prea departe cerința ta să o asculte Un frig de moarte te-a cuprins sub taina steleor de gheață căci ai căzut ai fost învins și e pierdută a ta viață Cu ochii stinși arareori pierdut te uiți spre naltul cer dar nu mai simți acei fiori ce viață-ți dete până ieri În taina vie a deznădejdii atât de mult te-ai scufundat sorbind amaru-ntreg al legii în moarte scris și în păcat
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
pe termen lung, creează starea de nemulțumire, de neîncredere, reduc vitalitatea, vigoarea, armonia, otrăvesc viața. Ele dau naștere stărilor de nervozitate, de depresie. Lor se datorează chipul întunecat, vocea răstită sau batjocoritoare. Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse. Gândurile pozitive dau oamenilor optimism, încredere în ei asigurându-le succese. Optimiștii sunt oameni luminoși care îți zâmbesc, sunt gata să ierte, să înțeleagă și să ajute semenii. Gândul bun susține atitudinea pozitivă, dezvoltă personalitatea, asigura o sănătate iradiantă, schimbă
PUTEREA MAGICĂ A GÂNDULUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369546_a_370875]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > N I N G E.... Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ninge, cu fulgi pufoși, suavă licărire Ce prin ecoul stins al soarelui de vară Transplant de energie se strecoară, Să dea sublimului gest de strălucire. Transplant de energie din înalte ceruri Prin fulgi pufoși în orga iernii plânge, Acoperind cu alburi și petele de sânge A toamnei frunză prinsă-n
N I N G E…. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369677_a_371006]
-
a privit medicul, apoi pe Dragoș, închizând ochii rugători într-un gest de așteptare, de îndurare. Apoi a luat cu o mână sticla cu apă de la Dragoș și, mângâind femeia pe cap cu blândețe, o distanță puțin și cu glasul stins, dar liniștitor, îi spuse: - Mai luați puțină apă..., vă rog! Bătrâna, cu ochii închiși, acceptă câteva guri de apă. Bău cu înghițituri mici. Deschise ochii și observă cei doi bărbați, care o priveau îngrijorați, încurcați. Bătrâna tresări. O presimțire sumbră
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
pretextul de a-I arăta din noile mele lucrări. Deseori imi spunea; nu-mi pot da seama de ce ești atât de lașă cu tine ! Îl întrebam de ce-mi spune acest lucru. Cum de ce, răspundea el uneori parcă cu vocea stinsă: - Ți-am sugerat de atâtea ori să-ți faci dosar să intri și tu în U. A. P. cât mai am posibilitatea de-a te ajuta. Mai târziu, vei vedea ce greutăți o să întâmpini. Doar știi atât de bine prin câte
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
-n neguri unduioase sânziene, Care dansează-n vals de orhidee, Prin picăturile ce cad alene. ȘIPOT Sunt zile-ntregi de toamnă, nopți de-a rândul, Când glasul ploii nu mai contenește, Prin ceața grea, abia se mai ivește Un licăr stins al soarelui, el, blândul. Coboară noaptea tainică și crește Și dorul vechi în inimă chemându-l, Mai greu se face sufletul, și gândul, Chiar luna, tristă, nu se mai zărește. La șipot vocea apei se aude, Lângă aleea cea cu
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
cer amănunte despre crima comisă cu unchiul meu căruia chiar îi slujise la înmormântare și îi preluase o jumătate din eparhia desființată, s-a albit atât de tare la întrebarea mea și mi-a răspuns tot cu întrebare de glas stins că: „De ce mai e nevoie să răscolim acel trecut? Ce relevanță ar avea aceasta de vreme ce tot am ajuns la libertatea credinței?”... Și doar când a simțit indignarea din glasul meu spunând că mormântul martirului are nevoie de o candelă care
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
să nu se oprească. Picioarele i se mișcau la fel de îndărătnic, ca la început. Oboseala femeii începu să i se instaleze în mușchii imobilizați ai gambelor neatinse de soare. - Costel, fie-ți milă de mine!, îl imploră ea, cu o voce stinsă. - Mi-a fost până acum. De-acum, gata! Ieși! - Dar nu pot să ies dragă! Dacă nu pot, nu pot și gata!, țipă ea brusc isterizată, cramponându-se cu degetele firave de nichelul roților cauciucate. - Ba poți, ba poți!, nu
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
Se strivesc în depărtărări Și se joacă între inimi Beat de-atâtea înserărări Caut urmele dorite Între cer și trei cărări Căutarea-mi arde trupul Nu te-arăți de nicăieri Iarba verde nu așteaptă Bruma seamănă tăceri Pe pământul nimănui Stins, la lună, urlă lupul. LACRIMI MIGRATOARE Vântul rece rupe mirări Din malul surpat al gândului Clipa își duce pruncii spre alte jertfe Tot mai alb mi-e vestmântul de spaime Mă-mbăt cu lacrimi migratoare Ochii- mi tot mai sticloși
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării. Mă întrebă brusc, cu un aer curios: - De unde sunteți? - Din Valea Jiului, i-am răspuns cu o voce stinsă. Dar dumneavoastră ? - București ... Pronunță cuvântul cu un aer de mândrie, parcă dorind prin asta să arate o anume doză de superioritate față de mine. Nu reușise. Continuă seria întrebărilor: - Și ce profesie aveți ? De data asta a fost rândul meu să
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
Marcu Ascetul - O suferință nu și-a atins scopul ,,terapeutic" daca n-ai ieșit cu un folos duhovnicesc din ea. Părintele Arsenie Papacioc - Virtuțile rămân, izbânzile sunt trecătoare. Isidor Pelusiotul - Necazurile ne vin pe urma greșelilor noastre. Noi suntem candele stinse, inimi de iască. Nu vă jucați cu focul, câlți fiind. Întoarceți-vă de către trup către Dumnezeu, ca să aibă milă de voi să nu vă lepede celui viclean. Sfântul Arsenie Boca - Nu stareții lipsesc, ci ascultătorii. Arhim. Sofronie Referință Bibliografică: Citate
CITATE MEMORABILE (58) de ION UNTARU în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353347_a_354676]
-
08 august 2016 Toate Articolele Autorului Tabloul unei amintiri Iubirea ce a rămas pe șevalet Nu poate fi pictată, decât în doi, În palida culoare, fără suflet, Se stinge-ncet în nuanțele ei moi. Ce tristă e! Culoarea-i este stinsă. Să o pictezi, de vrei, nu are viață, Deși de dor i-e inima aprinsă Cu amintirile-nșirate-n ață. Și gândul dezgolit de sentimente L-așezi pe șevalet să dai culoare, Dar în tablou observi ca sunt absente Culorile ce îți
TABLOUL UNEI AMINTIRI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353396_a_354725]
-
raza ei abia acum Luci vederii noastre. Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie Era pe când nu s-a zărit Azi o vedem și nu e! Tot astfel când al nostru dor Pieri în noaptea adâncă Lumina stinsului amor Ne urmărește încă”. Așadar, fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers și nu doar în direcția dorită, ci în toate direcțiile. Energia emisă de gândurile noastre își caută apoi, în drumul ei, o
EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353365_a_354694]
-
o, albele armure! - Ca niștea vâsle triste alături atârnând. Cel călător de ceruri, el, nu de mult, stăpânul Superb al înălțimii, sta umilit și-nvins...! C-o pipa peste pliscu-i îl necăjește unul Maimuțărindu-l, altul, pe cel cu mersul stins. Poetul e asemeni acestui prinț de noruri, De-o seamă cu furtuna, sfidându-i pe arcași; Dar surghiunit pe țărmuri, hulit și fără zboruri, Cu aripile-i vaste se-mpiedica în pași." (o poezie de Charles Baudelaire - "Florile Raului") Mulți
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
realizat pictura a opt biserici. Cu multă amabilitate ne vorbește și despre pictura bizantină în frescă. Cuvântul frescă provine din limba italiană unde înseamnă „umed” și este, de fapt, pictura bizantină murală în biserici. O frescă se obține din var stins (pastă) de cel puțin un an care este bună de lucru în momentul când pusă pe limbă nu înțeapă, adică este moartă. Se amestecă cu câlți tocați, de un centimentru lungime și se întinde pe peretele umezit în prealabil. Se
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]