734 matches
-
crede că este secretara: Adu-mi, te rog, albumul cu fotografii vechi. Este în seif, pe raftul cel mai de sus. Are coperte maro din piele. Nu zăbovi prea mult. Femeile ies. Se așază. Deranjat de priveliște, împinge cu coatele stivele de dosare și corespondență către marginile biroului. În fața lui, rămâne, singură și tot mai ferfenițită, Okurina. O fixează cu privirea ca și cum ar dori să penetreze suprafața neagră de pergament și să citească, pe furiș, prin transparența ei. O împinge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
către scara de incendiu, trimiteți pe cineva acolo sus, nu cumva să-i vină vreunuia aflat cu musca pe căciulă ideea să și ia tălpășița pe unde nimeni nu se-așteaptă. Înșfăcă una din cutiile de carton care așteptau în stive să fie încărcate în gura depozitului, așa vă faceți voi datoria, începu să se stropșească la magazionerul care nu știe cum să-i explice, dom’ comisar, de unde aveți dumneavoastră informațiile astea? Noi aici nu ne vedem capul de treabă, totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că exact acolo era gura de metrou dinspre Teatrul Național, spune Tîrnăcop, în prima clipă mi-am închipuit că o poartă a Iadului vi s-a deschis înainte și că Satana v-a înhățat dintr-o mișcare. Din dosul unei stive de lăzi care stă sa-i cadă în cap, printre bubuituri și șuierat de gloanțe, se aude vocea gîtuită a lui Dendé, ce ar fi să nu mai faceți pe șeful, dom’ Petrică? Țineți-vă pliscul, gata cu ordinele, și-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acum. Dar atunci? Atunci? Atunci vedea profilul de buldog abulic al fostului său profesor de filosofic, fost lector la Academia Militară. Era ora 11. Cafeneaua gării era aproape pustie. Profesorul Își aștepta paharul cu coniac. Răsfoia ziarul local În spatele unei stive de cărți cumpărate pe sub mână de la Lola. Răspunse cu „Salve!” salutului politicos al fostului său elev, celebru pentru a fi urmat liceul minier când cel mai bun liceu al orașului Îi era accesibil fără nici o emoție, după care se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
căciula în câini, ies la agățat băcăniile cu trufandale de-ți lasă gura apă, se bat pe burtă cu tine magazinele de finețuri, cu corp de balet din fazani și mistreți, atârnați întregi la intrare, mormanele de dropii și potârnichii, stivele de iepuri, aranjamentele exotice ale neînțeleselor și perverselor delicatese marine. 165 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI El, personal, e foarte de acord. Dar cu cine? Nu cunoaște pe nimeni. Cu mama? Nu cu mama și nici cu zăltata nepoată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de câini. Urmări descărcarea scîn-durilor și fluieră vesel. Dacă mai soseau alții, însemna că o să-i crescă și lui deverul. Răcoarea serii cădea abia simțit. Căruțele goale își sunau roțile și osiile spre Grivița. Zări focurile țiganilor puși să păzească stivele. Flăcări vesele se aprinseseră și pe rampă. Se întorseseră gunoierii. La lumina lămpilor, Grigore le împărțea lopețile și măturile. Glasurile lor se auzeau înăbușit. Negustorul se gândi că 73 trecuse și iarna. Acum avea casă ca lumea, își făcuse prăvălie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picioare. Codoșul înjură, spunând că are amețeli când se urcă în drăcoveniile acelea. Și, pe urmă, în timpul ăsta, mai învîrtise câte ceva, să aibă de buzunar. Sub niște șopruri, alături, pocneau puștile și tinichelele. Poligonul de dat la semn avea câteva stive de cutii de conserve. Din trei lovituri trebuia să le dărâmi ca să capeți o cană și Sandu își încercă norocul. Puse o piesă de doi lei pe masă și căpătă trei mingi de cârpă, pe care le cântări în palmă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o îngrozea în noaptea aceea friguroasă de toamnă. Am fost nevoit să cedez. Lăsând deoparte propriile mele temeri, m-am lăsat dus spre cavernă, în ciuda dojenilor gărzilor și ochiadelor lor deșucheate. Văzând-o pe Hiba ridicol de împovărată cu o stivă înaltă de pături, un felinar, un burduf cu lapte de cămilă și un șirag lung de curmale, îmi simțeam respectabilitatea cam pusă la încercare. Adăpostul nostru se dovedi strâmt, mai curând o cavitate în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Maggie, dând ochii peste cap. Și soarta noastră e în mâinile tipului ăstuia? — Da, domnule Rosen. Dumneavoastră m-ați sunat. Mi-ați spus că ați primit o scrisoare de la tatăl meu. Da, ai dreptate. Începu să bată în birou, atingând stivele care se adunaseră acolo. —A scris-o de mână, săptămâna trecută, se pare. Se opri brusc și se ridică de tot în picioare. Uri, îmi pare rău. Nu știu la ce mă gândeam. Vino încoace, te rog. Uri se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vagoanelor și a locomotivelor căpăta o nouă și stranie semnificație. Sentimentul emoționant de rodina, „patrie“, se Împletea pentru prima dată În mod organic cu zăpada scârțâind plăcut, cu urmele adânci lăsate pe ea, cu luciul roșu al coșului locomotivei, cu stiva Înaltă de bușteni de mesteacăn acoperită și ea cu zăpada transportabilă de pe tenderul roșu. Nu Împlinisem Încă șase ani, dar În anul acela petrecut În străinătate, un an de decizii dificile și de speranțe liberale, un băiețel rus fusese expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cameră de copii În colțul căreia se afla un boiler ca o coloană, vopsit Într-un maro-arămiu, și o cadă cu picioare palmate, acoperită feciorelnic pentru această ocazie. Perdelele bine trase de la fereastră ne Împiedicau să vedem curtea de dedesubt, stivele de buturugi de mesteacăn și zidurile galbene ale mohorâtei anexe unde se aflau grajdurile (o parte din care fusese transformată Într-un garaj pentru două mașini). Deși fuseseră expulzate un vechi șifonier și două cufere, această odaie dosnică, deprimantă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și liniștite, surogatele mitologice la care nimeni nu se uita, gravurile, medaliile, exponate paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca acestea. Cea mai grozavă descoperire a noastră a fost - cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile și scările; dar o stivă de rame goale care a Început brusc să alunece și să se prăvălească În Întuneric a atras un iubitor de artă curios și am luat-o la fugă. Ermitajul, Luvrul St. Petersburg-ului, ne oferea cotloane plăcute, mai ales Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
când plecam, pe înserat, de la Bibliotecă - să trec prin șantier. Era o potecă printre bălării și tufe de nu știu ce fel de vițe, scaieți, flori sălbatice și câțiva prunișori. Îmi plăcea să mă strecor printre schele, mormane de moloz, de pietriș, stive de scânduri, de fierărie, sârmăraie, lăzi și cutii cu felurite piese, o mașinărie și câteva bancuri la care se tăia fier-beton și multe altele. Treceam și pe lângă o cabină metalică, un W.C. de șantier. Mirosea teribil căci, nu știu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stingheriți din cap și s-au holbat la Lauren, fără Îndoială și ei la fel de inspirați ca și Thack de tipul ei special de glamour. —Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o eu, ridicându-mă de la birou. Era acoperit cu o stivă de acte și aveam nevoie de o pauză. —O să comand ceai pentru toată lumea, am spus, formând numărul magazinului de la parter. — Nu a venit, spuse Lauren slăbită. Se aruncă pe singura sofa din atelier, care era plină cu mostre de materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
îndărăt, devenise pe neobservate istețul de aproximativ șase-șapte ani, cu patinele din picioare de sobă de fabricație proprie cu care, cât îi ziulica de lungă, se dădea pe gheață și pe care le ascundea cu multă precauție undeva, după o stivă de lemne. Părinții îl certau de mama focului că distrugea prea repede afurisiții de bocanci, întotdeauna cu două numere mai mari, care îl încurcau la fixatul fiarelor îmbârligate denumite eufemistic patine, însă mirajul gheții, fiind prea ademenitor, nu putea fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Grünlich văzu În ochii ei cum afecțiunea se transformă În dezgust, iar dezgustul În furie. — M-a ademenit, spuse ea Încet. În tot acest interval, Josef rămase conștient de geanta lui, care era pe biroul din spatele lui Herr Kolber, de stiva de cărți și de seiful expus. Totuși neliniștea nu-l paraliză. Mai devreme sau mai târziu, Herr Kolber va descoperi ce-l adusese În apartament și deja observase aproape de mâna șefului de gară o sonerie care probabil că suna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tăcut În urma lui. Afară tot mai ningea și zăpada Înăbușea zgomotul roților de mașină și al pașilor trecătorilor, dar tăcerea din casa scărilor părea să se lase mai repede și mai groasă, acoperind semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul se Înălță brusc deasupra ei ca un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla un ziar Împăturit. Ea smulse o pagină și-o răsuci, făcând o făclie, ca să aibă destulă lumină până-l trăgea spre celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
e doctor. Trebuie că știe el mai bine. Ce pot face pentru dumneavoastră? Îl Întrebă ea. El dădu din cap și Închise ochii. Nu mai sângera și ea se gândi că se simte mai bine. Trase jos câțiva saci din stivă și făcu un fel de grotă destul de largă cât să-i adăpostească pe amândoi, Înălțând saci la gura acesteia În așa fel Încât să nu-i poată vedea nimeni de la ușă. Sacii erau grei, plini cu grăunțe, și ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
când Încolo. Trebuia să fii foarte viu, foarte flexibil, să profiți de orice. Zăpada de pe buze i se topise și efectul ei trecea. Înainte ca făclia să pâlpâie și să se stingă, privirea i se Încețoșă, iar magazia uriașă, cu stivele ei de saci, se depărtă de el În Întuneric. Nu avea senzația că se află Înăuntru. Se gândi că fusese lăsat În urmă, să o privească dispărând. Mintea i se Încețoșă și curând Începu să cadă, cu respirația tăiată, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de-a se vedea acceptat, de-a se vedea În cele mai bune hoteluri, vorbind de pe picior de egalitate cu oameni despre care considerase cândva că nu-i va Întâlni decât din cealaltă parte a baloților de mătase și a stivelor de hârtie igienică. Marile doamne care-l invitau la seratele lor literare erau Încântate de expresiile lui colorate. Ce farmec avea să etalezi un romancier care se trăgea dintr-o familie de prăvăliași dacă acesta nu aducea cu sine vagile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și fără reproșuri, ca o jertfă inutilă pentru Ionel Datcu. Obsesia lui Gheorghe Gheorghe Șelaru se apropia de șapte decenii. Locuia într-o casă bătrînească, intrată pe jumătate în pămînt, rătăcită prin pădurea de blocuri din Tătărași. În curte sînt stive de cărămizi, camuflate de buruieni înalte, semn că prin tinerețe pe Gheorghe îl bătea gîndul spre o casă nouă. Pînă la urmă, s-a mulțumit cu ceea ce a moștenit și cu peticirea acoperișului cu un carton vetust, de pe vremea împușcatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités de se presenter aux...“ La auzul vocii agitația se liniștește, mișcarea se disciplinează, corpurile se regrupează, formează alte desene ca Într-un caleidoscop, tinerii aceia risipiți În toate direcțiile revin lîngă stiva de instrumente Îmbrăcate În huse de pînză, de piele sau vinilin - o caracatiță care-și strînge tentaculele - și deodată acel obiect, contras În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
E ceva ce ține de liniște, poate. — Și ce facem, acum că suntem aici? — Găsim H-urile. — Cărțile care încep cu H? — Romanele. Romanele autorilor care încep cu H. Cred că sunt acolo. Ne-am croit drum printre rafturi și stive tăcute, până când am ajuns la rafturile pe care erau depozitate romanele scriitorilor ale căror nume începeau cu litera H. — Doar rândurile astea patru de jos, zise Scout. Trebuie să le scoatem și să le punem deoparte. Am făcut-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]