2,056 matches
-
au interes la buzunar vor face!” ... Etc ... etc ... Replicile pot fi diferite, mai decente sau mai vulgare, mai egoiste sau mai explicative, dar consemnând aceeași psihologie a totalei neîncrederi, a repulsiei față de cel care știi că te înșeală și te stoarce și, cel mult, a resemnării. Neîncrederea și resemnarea duc la pasivitate, la rupere a comunicării ca între dușmani; sau, ca față de un dușman de care încerci să te izolezi cufundându-te în tristețea neajunsurilor tale. „Dă-i în puii mei
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (3) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340873_a_342202]
-
să iasă mai întâi un fir timid de must, ca după aceea să-și facă apariția un adevărat șuvoi, pe măsură ce presai mai tare. Treverele erau date mai apoi la animale, să se bucure și ele de gustul mărului, chiar așa stors de sevă, plin însă de aromă. Mai ieșeam uneori la cules de prune pentru țuică. Ne învățasem să culegem pruna de jos, dar nu pe cea “înflorită”, căci amăra țuica. Totul făcea parte dintr-un tabiet, o rețetă de trai
LA SĂLIŞTE (POVESTIRI DIN VOLUMUL „DEPARTE DE ŢARA CU DOR”) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340916_a_342245]
-
interpretare cum nu a mai fost care să-l facă să regrete că nu a crezut în evenimentele petrecute la Maglavit. Crede cine poate, în ceva, iar evenimentele petrecute atunci au fost întoarse pe toate fețele și nu mai puteai stoarce vreo ideie ca să mai poți scrie ceva nou. Trebuia să știu: în universul în care trăim nimic nu poate fi epuizat. Pentru că, iată, pe data de 05.06.2016, când au avut loc alegerile locale, s-a repetat momentul când
MAGLAVIT de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341025_a_342354]
-
nufăr Și trupul de borangic. Nu credeam că vreodată Voi fi și eu mai bătrîn, Prins în trupul tău de fată Ca-ntr-o căpiță de fîn. Dar deodat ă universul Mi-a deschis o altă cale Mai bătrîn, mai stors de visuri, Prăvălit din deal în vale... 2 Vers animat de o conștiință seacă Ce n-a lăsat consoanele să treacă De azi într-un Edenic altădată Și-n care chiar și cerul se înneacă Consoanele-s ca sînii tăi
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
În care imperiile se sfarmă Ca vapoarele într-o stîncă erectă La limita visurilor mele Nu mai erau nici rîndunele Cu zborul retezat sub aripă 2 Coșmaruri ermetice-n care Potecile cad înspre soare Ș i chiar de ard frunzele stoarse De seva eternă din oase Nimicul ce încă rămîne E urma tîrîtă de rîme În brazda țesută cu șoapte În miezul extatic din noapte fin Referință Bibliografică: POEME IN IUNIE 2011 FRANCE / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
nimic cu atingere la onoarea ei. De aceea am și venit la ea acum. Anul trăit departe de ea a fost searbăd. Ce vești pentru bârfitoare. Nici n-au trecut câteva ore că Ion, socrul, a primit mușterii la uleiurile stoarse de făbricuța lui și toți îi lăudau fata. Marga a aflat la serviciu de aureola care se țesea pe capul ei. A invitat la nuntă toate colegele, deși înainte nici nu-i trecea prin cap să o facă. De fapt
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
un vers Crucifică speranța și frumusețea ei, Nu-i nicio vină-n toana ce naște-n univers Atâtea stele moarte pe cer și-n ochii mei. Eu mă-ntomnez și astăzi și mâine-n zbor ucis Pe-un colț de lună stoarsă de vârcolaci și zei; Tu prinde-mă în vară cu maci pe care-ai scris, Nebunul meu de verde, nebunul meu de tei! Referință Bibliografică: Nebunul meu de tei / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III
NEBUNUL MEU DE TEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341287_a_342616]
-
avem optimism putem spera ca Mihaela Mihai să ne fie confidentă, pe albia amintirilor, coborând și urcând pe valuri, plecând de la fântânița izvorului, până în largul zilelor de azi! Nu are timp de lăsat să treacă pe lângă ea, fără a-i stoarce secundele și de aceea, nu-i este oricui dată ocazia de a se întâlni cu artista și nu poate nimeni să lungească frazele sărace de duh, cu ea. Am întâlnit-o la Biblioteca Națională a României, în anul 2013 și
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
Este bine că a procedat așa, că nu mai avea timp. A scos copilul de la fundul apei, iar acesta a supraviețuit. În opinia mea, polițistul este un erou."(BZI) “Anonimous 1” s-a retras în desimea pădurii, unde și-a stors hainele de apă, le-a îmbrăcat din nou, apoi împreună cu colegul, după ce s-au mai asigurat odată că nu sunt probleme în legătură cu starea copilului, îndrumând părinții să meargă, totuși, la o unitate spitalicească de urgență și să aibă grijă mai
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
român cinstit, harnic și trebuitor pentru armătura ei, ca fierul pentru cimentul din care se clădesc cetățile de azi. Comunei Itești, de la o depărtare de numai câțiva kilometri de Bacău, cerul îi revarsă pe frunte balsam de azur și-i stoarce lacrimi de rouă din bumbacul norilor. Mantaua de codri de stejari și fagi îi acoperă spinarea dealului sfârtecat de râpi, care are la subsuori pâlcuri de cătini, de măcieși măcriș și salcâmi. Talazurile albastre ale Bistriței îi răcoresc gleznele de
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului A fost cândva un cuplu comic de scenă, cum rare erau și n-au să mai fie: Jean Constantin și Oltița Chirilă! Comedia, cândva nu storcea surâsuri, comedia scotea hohote chiar și din tragismul vieții, ca pe un fir de apă din piatră. Din tot ce are imperfect viața, din tot ce este alterat în ea, din toate tarele umane, comedia de altădată făurea o pricină
OLTIŢA CHIRILĂ. SĂRIM ÎNTR-O EPOCĂ FĂRĂ ARTA SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342097_a_343426]
-
de iepuri, prea mulți Zei Sifilitici purulenți, cocoșați și șchiopi; și prea multe vulpi care se plâng ca strugurii sunt acri. Să ne pregătim mai întâi Securea-Dublă cu care vom doborî Copacul abundenței și apoi Teascul în care să-i stoarcem și să-i presăm la rece până ce li se usucă de tot intelectul activ. Și abia după aceea să organizăm această Călătorie selenară privată, cosmico-atemporală, cu vehicule biologice sănătoase și netehnologizate. Zise Președinta femeilor cu pălărie mov-deschis, deschizând campuri cuantice
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
a crescut, pe fondul trăirilor sale intense de etern neînțeles... „ Nimeni nu mă-nțelege, tată. Pentru asta mi-e teamă că odată / Am să plec din sat, de n-o să mai mă-ntorc / Și din inimă toate durerile o să-mi storc.” („Scrisoare tatii”) Din păcate, multe dintre creațiile lui Nichita Tomescu au rămas necunoscute, pentru că se află risipite prin diverse publicații din țară și străinătate și nu știu dacă vreodată, cineva le va aduna într-un volum. În necrologul apărut în
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
să vezi că fusul e întreg. Nu știu de ce se scarpină copilul tău la ochi mereu. Pentru ca peste numai câteva săptămâni unul din verii mei mai mari, m-a luat în brațe, a văzut cum stau lucrurile, a strâns, a stors, am icnit, dar și vârful rupt al fusului care făcuse puroi, a țâșnit afară ca un intrus mizerabil și de neluat în seamă. Școala, biserica, primăria, jandarmeria, două prăvălii în locul cărora a apărut mai târziu cooperativa, două hanuri, brutărie, două
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
spre disperarea mea, mă freca pe față, pe mâini, pe picioare... Acțiunea asta îmi diminua din somn. Urma stingerea, stingerea lămpii cu petrol, iar eu mai stăteam treaz cel puțin o jumătate de oră. In intervalul acesta de timp, îmi storceam creierii să găsesc răspuns la o droaie de întrebări: Dacă tot suntem ființe omenești, de ce eu și Ionel cel mic, având aproape aceeași vârstă, nu gândeam pe atunci la fel? Cum el avea alte idei față de mine și de ce?.De ce
CEL MAI DEŞTEPT... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342002_a_343331]
-
numai lâna va fi acoperită de rouă, și tot pământul va rămâne uscat, voi cunoaște că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus". Și așa s-a întâmplat. În ziua următoare, el s-a sculat dis-de-dimineață, a stors lâna, și a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă. Ghedeon a zis lui Dumnezeu: "Să nu Te aprinzi de mânie împotriva mea, și nu voi mai vorbi decât de data aceasta. Aș vrea numai
DOMNUL ESTE CU TINE, VITEAZULE GHEDEON! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 27 din 27 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342474_a_343803]
-
mai pronunțat ca pătimirea! Nimic nu reînnoiește gândurile celor mai mulți dintre locuitorii lui decât amintirea neîncetat proaspătă. Așezământul acesta de la capătul de nord al județului Bacău are drumurile istoriei bătucite de către oamenii lui statornici, ceilalți l-au răscolit și l-au stors ca pe o ființă căreia i s-a scos sufletul și i s-au smuls ochii din cap. Să fie, să nu fie o absurditate faptul că, mic după cum este orașul acesta, cuprindea cândva un imens spirit și un perimetru
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
-o, are, cu siguranță, și destulă tristețe. Dar starea asta, ca un sunet de vioară, cântat pe struna „re”, continuă odată cu intrarea mea în viață. Mama mea, după lagărul de exterminare, după toate suferințele prin care a trecut, a venit stoarsă de puteri și foarte bolnavă. Fusese o floare, și iată ce-au făcut din ea! Era atât de bolnavă, de plămâni, că eu am fost dată, timp de un an la o familie de unguri. Apoi, când a venit de la
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
o coti pe drumul de întoarcere. Ocolea cât mai larg, ca să cuprindă cât mai mult pământ. Nu-și mai simțea picioarele, dar nu renunța la luptă. Curând ajunsese într-o zonă de munte. Urcușurile deveniră, dintr-odată, cumplit de grele, storcându-i sufletul de vlagă. Căzu la trecerea peste un pârâiaș de munte cu apă răcoritoare. Zăcu fără vlagă câteva clipe. Când își reveni, bău apă pe săturate, își spală și obrajii cu apă rece de munte. Apoi reluă, în mare
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
se îndrepta spre asfințit. Dacă nu se va întoarce până la apusul soarelui în tabăra unde-l aștepta voievodul, va pierde tot ce câștigase în ziua aceea cu atâta trudă. O mare neliniște îl cuprinsese. Se rătăci. Alerga bezmetic. Spaima îl storcea și de ultima fărâmă de vlagă din trupul său. Simți că i se întunecă mintea, că nu mai e în stare să alerge. Nici nu știa încotro să alerge. Căzu în genunchi. Acum recunoscu că greșise. A fost prea lacom
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
mai aducea foloasele de dinainte. Pentru omul nostru sosiră vremuri grele. Dacă romanii nu-l mai băgau în seamă, ai noștri își băteau joc de el aducându-și aminte cât de neîndurător se purtase acesta cândva cu cei ai lui, storcându-le impozite și taxe mai mari decât ar fi făcut chiar romanii. Ajunsese batjocura tuturor și până și femeia lui, care era de alt neam îi vându casa și tot ce avea și plecă, lăsându-l fără nimic pentru că nici
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
aduci în noaptea nunții toana nesfârșitei rugi Să-ți mai dau răgaz o clipă, nu știu ce să mai îndrugi; Dar îți spun că, dintre stele ce-au adus mărturisiri Numai una dintre ele are-n colțuri trandafiri... Niciun spin ce-a stors din viață picătură de pelin Nu a înțepat când seva ce-i curgea n-avea venin; Răul-rău va fi ma aprig și mai greu de îndurat Doar atunci când dinspre bine bate vânt nevinovat... Și nu-i ziuă fără noapte și
LĂCRIMEAZĂ CINE RÂDE (PARADOXURI) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341258_a_342587]
-
scrutat de oriziont în continuare. Îl menționez pentru că va deveni important mai târziu în povestea noastră. - Agent „Hemanuche Piperas”, actele dumneavostră. Știți deja de ce v-am oprit. - Știu, spun și înghit în sec. Rămân instantaneu fără salivă. N-aș fi stors o picătură nici dacă viața mi-ar fi depins de asta. Uscat zadă. - Vorbitul la telefon (în care cel cu care discutam încă vorbea) se pedepsește cu tortură. Neacordarea de prioritate pentru pietoni se pedepsește cu muncă silnică pe viață
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
Nu știu alții cum sunt, dar pe mine filmele și emisiunile TV nu mă emoționează peste poate. N-am plâns la Titanic, după cum nu plânsesem nici la Legendele toamnei și nici la Braveheart. Pacientul englez nu mi-a stors nici el vreo lacrimă. Într-un registru diferit și la ani buni depărtre, Coșmarul lui Darwin m-a indignat, dar nu m-a făcut să dau apă la șoareci. Cărțile, ca să nu mai zic nimic de oameni, s-au dovedit
Cum m-a făcut să plâng Jeremy Clarkson () [Corola-blog/BlogPost/338021_a_339350]
-
-i fi plesnit un vas de sânge la ochi. S-a auzit ca o pânză de vas spintecată de un cuțit de pirați de sus și până jos, iar la sfârșit, a fandat puțin genunchii într-un zvâc final să stoarcă tot. Un bărbat în vârstă japonez e pe atât de politicos, pe cât e de rasist un afro-american în vârstă. O spune Chris Rock: „Nu e nimic mai rasist decât un negru bătrân și știi de ce? Pentru că bătrânul ăla negru a
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]