1,177 matches
-
a dăruit-o mai târziu Mitropoliei Sucevei. În dorința de a-și unifica posesiunile funciare, în 1724, Mitropolia schimbă jumătatea sa din satul Rus, pentru o parte din moșia Tătărași, de lângă târgul Sucevei, aparținând marelui vornic Ion Balș41. În timp, stolnicului Vasile Balș i-a revenit drept moștenire de la familia Ursachi 1/6 din satul Plăvălar, ținutul Suceava. Pentru a întregi moștenirea primită, stolnicul, împreună cu soția s-a Ilinca au cumpărat ulterior întreaga moșie Plăvălar 42. Alături de moșiile Rus și Plăvălar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Rus, pentru o parte din moșia Tătărași, de lângă târgul Sucevei, aparținând marelui vornic Ion Balș41. În timp, stolnicului Vasile Balș i-a revenit drept moștenire de la familia Ursachi 1/6 din satul Plăvălar, ținutul Suceava. Pentru a întregi moștenirea primită, stolnicul, împreună cu soția s-a Ilinca au cumpărat ulterior întreaga moșie Plăvălar 42. Alături de moșiile Rus și Plăvălar, în rândul proprietăților funciare deținute de soții Vasile și Ilinca Balș s-au mai aflat și satele Poieni, Băzacii, Mănăstioara și Corni, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
un act de împărțeală din 181243. După 1774, din aceste proprietăți, moșiile Rus, Plăvălar, Băzacii, Mănăstioara și Poienile au rămas cuprinse în granițele Bucovinei. Printr-o serie de acte succesorale, precum cele din 1806 și 1812, celor patru fii ai stolnicului Vasile Balș și ai Ilincăi Bălșoaia, anume: Iordachi, Mihalache, Lupul și Vasile, le-au revenit câte o pătrime din toate moșiile părintești 44. Cauze necunoscute până la ora actuală au dus la moartea prematură a stolnicului, petrecută cândva înainte de 7 martie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
1812, celor patru fii ai stolnicului Vasile Balș și ai Ilincăi Bălșoaia, anume: Iordachi, Mihalache, Lupul și Vasile, le-au revenit câte o pătrime din toate moșiile părintești 44. Cauze necunoscute până la ora actuală au dus la moartea prematură a stolnicului, petrecută cândva înainte de 7 martie 1760, când este pomenită într-un document Ilinca, văduva răposatului Vasile Balș, fost mare stolnic 45. Grija administrării proprietăților familiei, ca și cea a creșterii și educării copiilor, a rămas pe umerii Ilincăi Balș. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
revenit câte o pătrime din toate moșiile părintești 44. Cauze necunoscute până la ora actuală au dus la moartea prematură a stolnicului, petrecută cândva înainte de 7 martie 1760, când este pomenită într-un document Ilinca, văduva răposatului Vasile Balș, fost mare stolnic 45. Grija administrării proprietăților familiei, ca și cea a creșterii și educării copiilor, a rămas pe umerii Ilincăi Balș. Din cele câteva documente ale timpului care au ajuns până azi, se poate vedea că aceasta s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
1806 de Divanul Moldovei, ce atesta faptul că fostul căpitan al Bucovinei, Vasile Balș și frații săi Iordachi, căminar și Lupul, vornic, împreună cu nepotul lor de frate, Iordachi, grămătic (fiul răposatului Mihalache), erau moștenitorii Ilincăi și ai lui Vasile Balș, stolnic, cu privire la satele bucovinene: Rus, Plavalar, Poienile și Mănăstioara 284. O nouă împărțire între frați a moștenirii rămase de la părinți, consemna, în anul 1812, că Vasile stăpânea câte o pătrime din moșiile din Bucovina și tot atâta din moșia Corni, ținutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
12 mai 1841, prin decret domnesc, purtând iscălitura lui Mihail Gr. Sturza, i s-a dat dumisale slugerului Gheorghe Eminovici rangul de căminar 1. Având în vedere că succesiunea rangurilor, în ordine crescândă, era: sătrar, pitar, sluger, clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic, sărdar, pahanic, căminar, comis, ban, spătar, agă, postelnic, hatman, vornic, vistier, logofăt, se poate trage concluzia că Eminovici a obținut boieria contra cost, întrucât a sărit peste alte șase ranguri pe care ar fi trebuit să le parcurgă în mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
râs, de nu-l mai puteam opri2. Gheorghe Eminovici n-a băut niciodată, dar se vede limpede că prinsese gust la boierie și voia să se poarte ca atare. Pe 20 iulie 1840 o luase în căsătorie pe Raluca, fiica stolnicului Iurașcu din Joldești (Botoșani), și n-ar fi vrut în ruptul capului să arate soției că el ar fi mai prejos ori mai puțin înstărit decât socrul său. În aceeași scrisoare, citată mai sus, Matei spune că Raluca avea pretenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de vânzător. Casele de lângă Uspenia rămân în continuare în proprietatea sa până în 1855, an în care le vinde fiindcă a avut numai necazuri de pe urma lor5. În aceste case a locuit, în intervalul 1848-1851, tânăra familie a căminarului, precum și (o vreme) stolnicul Vasile Iurașcu, socrul lui Eminovici. Imobilele era situate într-o grădină destul de mare, în plin centrul târgului, lângă biserica Uspenia 6. Aceste case erau ale Sultanei Cheșcu, pe loc domnesc, nu cu bezman; de aceea, prevăzând că în timp valoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lui Eminovici. Imobilele era situate într-o grădină destul de mare, în plin centrul târgului, lângă biserica Uspenia 6. Aceste case erau ale Sultanei Cheșcu, pe loc domnesc, nu cu bezman; de aceea, prevăzând că în timp valoarea le va crește, stolnicul Vasile Iurașcu, asesor la Judecătoria botoșăneană, a înlesnit cumpărarea lor, în 1842, pe numele fiicei sale, Ralu (Raluca) de la Epitropia casei răposatei Sultana Cheșcu 7 la un preț foarte avantajos: 450 galbeni. Stolnicul Iurașcu face toate aceste aranjamente și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că în timp valoarea le va crește, stolnicul Vasile Iurașcu, asesor la Judecătoria botoșăneană, a înlesnit cumpărarea lor, în 1842, pe numele fiicei sale, Ralu (Raluca) de la Epitropia casei răposatei Sultana Cheșcu 7 la un preț foarte avantajos: 450 galbeni. Stolnicul Iurașcu face toate aceste aranjamente și cu scopul de a asigura o parte din banii de zestre pentru care căminarul nu avea să dea nici un amanet 8. Epitropul Sultanei era fratele ei, Iordache Cheșcu. În actele de licitație se găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
În legătură cu aceasta, informații amănunțite și clare se găsesc în nota la scrisoarea lui Doxachi Hurmuzachi către postelnicul Manoil Manul datată 1817, aprilie 2, Cernăuca -, în care îi propune cumpărarea părților moșiei Ipotești, aflate la acea dată în posesia socrului său, stolnicul Iordache Murguleț 7. Din nota pomenită reiese că logofătul Anastasie Bașotă, proprietarul Pomârlei (de numele căreia va fi legat și Eminescu), cumpără în 1854, cu 18.300 galbeni, moșiile Cucorănii, Loieștii și a cincea parte din Ipotești, de la maiorul Săvel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
luptă cu vecinii. Ca rezultat al acestor neînțelegeri au rămas până astăzi numeroase informații, nici una de neglijat: nume ale proprietarilor, vânzări-cumpărări, date și ani. Se știe astfel că la Iordache Murguleț era casa documentelor Ipoteștilor; mai mult, că în 1835, stolnicul Mavrodin, geometrul ținutului, cumnatul de mai târziu al lui Gh. Eminovici, făcea harta locului 9. În urma adresei Divanului Apelativ din lași, Judecătoria ținutului Botoșani însărcinează, la 3 octombrie 1847, pe aga Dimitrie Ralet, președintele judecătoriei ținutale și pe căminarul Costache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o pătrime din Ipotești. Aici însă intervine o donație: Alexandru, la 17 iulie 1843, făcuse un testament, prin care dăruise partea sa din Ipotești schitului Gorovei, din ținutul Dorohoiului. La vremea respectivă, erau obișnuite aceste danii. În 1840, de exemplu, stolnicul Mihalachi Mavrodin, căsătorit cu Maria, sora Ralucăi Eminovici, a dăruit și el aceluiași schit pe tot anul câte 5 dimirlii popușoi cât va trăi12. Numai că donația lui Alexandru a produs și ea încurcături, căci Gh. Eminovici ia în arendă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sume consistente din vânzarea altei moșii, Orășeni, numai că acești bani erau blocați din porunca Divanului Domnesc de același Hurmuzache pentru încurcături ce nu interesează strict subiectul. Cert este că soții Eminovici încearcă să iasă din impas, sfătuindu-se cu stolnicul Iurașcu, tatăl Ralucăi, născocind tertipuri judecătorești retrospective, dar care n-au avut susținere pentru că Eminovici nu poseda o foaie dotală legalizată în momentul efectuării căsătoriei; drept care Hurmuzache, cu împuternicirea Isprăvniciei ținutale a sechestrat mai multe capete de vite de la Ipotești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în gazetele străine. Nicolae Iorga a adunat cu grijă, în Istoria presei românești, numeroase și prețioase știri care atestă atenția cu care era urmărită presa străină în țările românești. Sunt citați aici cronicarii: Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce și Stolnicul Constantin, Cantacuzino. Începând cu Constantin Brâncoveanu, care citea "calendare politice" italienești, continuând cu Nicolae și Constantin Mavrocordat, care se referă într-o scrisoare din 25 noiembrie 1740, la știrile "date de gazetele din Olanda, Colonia, Lipsca, Viena și din Mantova
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
1-274 (vol. I), 5-223 (vol. II). CII.~1705 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică. Ed.: D. Cantemir, Opere complete, IV, Istoria ieroglifică, ed. S. Toma, București: Editura Academiei, 1974, 51-289. CIst.1700-50 Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Românești. Ed.: Istoria Țărâi Rumânești atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino, ed. O. Dragomir, București: Editura Academiei Române, 2006, 145-202. CL.1570 Coresi, Liturghier. Ed. Al. Mareș, București: Editura Academiei, 1969, 127-148. CLM.1700-50 Miron Costin, Letopisețul Țărâi Moldovei. Ed.: M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, București: Editura de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Vlădești 13. Godeni 2. JUDECĂTORIA COSTEȘTI cu sediul în ora��ul Costești ORAȘE 1. Costești COMUNE 1. Bîrla 10. Popești 2. Buzoiesti 11. Recea 3. Căldăraru 12. Rociu 4. Hîrsești 13. Săpata �� 5. Izvoru 14. Slobozia 6. Lunca Corbului 15. Stolnici 7. Miroși 16. Suseni 8. Mozăceni 17. Ștefan cel Mare 9. Negrași 18. Ungheni 3. JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ cu sediul în orașul Curtea de Argeș ORAȘE 1. Curtea de Argeș COMUNE 1. Albeștii de Argeș 11. Mălureni 2. Arefu 12. Mușătești 3. Băiculești
HOTĂRÂRE nr. 337 din 9 iulie 1993 (*actualizată*) pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109526_a_110855]
-
183 128 1.056 Lacului 40. C.S.V. Popești Popești 28.184 150 2.250 41. C.S.V. Recea Recea 28.185 135 865 42. C.S.V. Sălătrucu Sălătrucu 28.189 90 262 43. C.S.V. Slobozia Slobozia 28.196 160 400 44. C.S.V. Stolnici Stolnici 28.188 200 50 45. C.S.V. Schitu Schitu Golești 28.195 170 553 Golești 46. C.S.V. Stoenești Stoenești 28.194 54 346 47. C.S.V. Șuici Șuici 28.191 100 1.600 48. C.S.V. Stâlpeni Stâlpeni 28.193 120 485
HOTĂRÂRE nr. 446 din 3 iunie 1999 (*actualizată*) privind aprobarea concesionarii unor activităţi sanitare veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietate publică a statului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124475_a_125804]
-
128 1.056 Lacului 40. C.S.V. Popești Popești 28.184 150 2.250 41. C.S.V. Recea Recea 28.185 135 865 42. C.S.V. Sălătrucu Sălătrucu 28.189 90 262 43. C.S.V. Slobozia Slobozia 28.196 160 400 44. C.S.V. Stolnici Stolnici 28.188 200 50 45. C.S.V. Schitu Schitu Golești 28.195 170 553 Golești 46. C.S.V. Stoenești Stoenești 28.194 54 346 47. C.S.V. Șuici Șuici 28.191 100 1.600 48. C.S.V. Stâlpeni Stâlpeni 28.193 120 485 49
HOTĂRÂRE nr. 446 din 3 iunie 1999 (*actualizată*) privind aprobarea concesionarii unor activităţi sanitare veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietate publică a statului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124475_a_125804]
-
Articolul 1 Se aprobă transmiterea unui imobil, proprietate a statului, compus din construcție și terenul aferent, situat în municipiul București, str. Vasile Stolnicul nr. 15, bloc 13, sectorul 2, identificat potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din administrarea Consiliului General al Municipiului București în administrarea Ministerului de Interne, pentru Oficiul pentru refugiați din cadrul Direcției generale a poliției de frontieră, străini
HOTĂRÂRE nr. 791 din 10 noiembrie 1998 privind transmiterea unui imobil, situat în municipiul Bucureşti, în administrarea Ministerului de Interne. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122147_a_123476]
-
legate în unghi drept și judecă sufletele morților, la fel ca și în tainele Abydossului. 62 Ravindra Kumar și Jytte Kumar Larsen, Kundalini, DAO PSI, 2006. 63 Edmond S. Bordeaux, L'evangile essenien, ed. Soleil, Geneva, 1988. 64 Constantin Bălăceanu Stolnici, Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, Editura Harisma, 1995. 65 Solomon Marcus, Semiotica matematică a artelor vizuale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982. 66 după Flinders Petrie și Stukeley. 67 Dumitru Daba, Adevărul Brâncuși. 68 Selecție din prelegerile susținute
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
supremă, cât de bine este să privești cu mai multă înțelepciune vorba ceea de duh : „ Ciocul mic! Parcă mă lasă inima să încep cu mine ? Și, totuși, nu-i greu; închizi o supapă. Uitați-vă la Mona, la boierul Bălăceanu Stolnici și nu uitați să proptiți și guvernul, ca nu cumva, Doamne ferește, să cadă taman în brațele Președintelui, cum zice Antonescu Crin. „Anticipate, anticipate”, la o boală cronicizată deja, zice „Geoană-n gândul lui ...” 12 februarie 2008 Destine sub vremi : Emil Bodnăraș
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
gândiseră și alții, au vrut și ei s-o pună pe hartă, dar vremurile le-au fost potrivnice. De la Mihai Viteazul până la Alexandru Ioan Cuza, conștiința de neam s-a transformat în conștiință națională la care au migălit cronicarii și Stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir și Școala Ardeleană și toți pașoptiștii. Când îi vezi pe Simioni Dascălii și Misaili Călugării contemporani cum își împroașcă neamul, poți fi sigur că sunt plătiți de cercuri interesate din străinătate. Adică, zic ei fără
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
bine. De la Șerban Cantacuzino, domn în Țara Românească între 1678-1688, ne-a rămas un monument de limbă și cultură românească, Biblia lui Șerban, Biblia de la București (1688). Din familia imperială bizantină a făcut parte au alt ilustru învățat: Constantin Cantacuzino, Stolnicul. Amatorii de genealogii ar trebui să compare Cantacuzinii cu Hohenzollernii. Cine au fost unii și cine au fost ceilalți. Și totuși, nici un Cantacuzino nu-i prinț de România. Duda este. Îl știți pe prințul Sturza, cel care ă zice Ilie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]