1,184 matches
-
și-a legat numele de edificarea multor lăcașuri: schitul Bascovele din Argeș, biserica Sfinții Apostoli din Roșiori, Mănăstirea Cozia - pictura bisericii mari -, biserica Șelari din București, bolnița Mănăstirii Bistrița, unde a fost pictat împreună cu soția). în Moldova, alți Cantacuzini, marele stolnic Toma (socrul lui Velicico Costin) și fratele său, Iordache (mentorul lui Miron Costin), și-au legat numele de numeroase construcții ecleziastice și civile. La fel, hatmanului Gheorghe Coci (frate cu Vasile Lupu) i se pomenește numele la schitul Hangu, la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Danovici, paharnic al lui Matei Basarab (casele lui erau la Sâmburești, în Olt, unde a ridicat și o biserică); marele vornic Dragomir, neam cu Matei Basarab (ctitor al Mănăstirilor Plăviceni - el era din Plăviceni - și Lipov); Radu din Fărcașa, mare stolnic, ucis și el, în 1659, de Mihnea al III-lea Radu (casele și biserica ridicate de el erau Fărcășele, în Olt); marele stolnic Dumitrașcu Filipescu a ctitorit, în 1642, împreună cu marele postelnic Constantin Cantacuzino, biserica din Filipeștii-de-Târg; marele vistier Bunea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Matei Basarab (ctitor al Mănăstirilor Plăviceni - el era din Plăviceni - și Lipov); Radu din Fărcașa, mare stolnic, ucis și el, în 1659, de Mihnea al III-lea Radu (casele și biserica ridicate de el erau Fărcășele, în Olt); marele stolnic Dumitrașcu Filipescu a ctitorit, în 1642, împreună cu marele postelnic Constantin Cantacuzino, biserica din Filipeștii-de-Târg; marele vistier Bunea Grădeșteanu (ctitor, în 1657, al bisericii din Grădiștea, Vlașca, unde își avea curțile; mai înainte - în 1654 - ctitorise schitul Bunea); Tudor Greceanu și-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la Solomon [ = Glodeni]. Io Alexandru Voevod sin Mihnii Voevod: înnoi hrisoavele. Io Mihai Voevod, cel Viteaz 61. în mai toate aceste pomelnice, unele „personalizate” - cum sunt cele identificate de Nicolae Iorga la Mănăstirea Mărgineni: al Saftei Stolniceasa (prima nevastă a stolnicului Constantin Cantacuzino), al Margăi Spătărescu (soția spătarului Mihai Cantacuzino), al Păunei Spătăreasa, al Maricăi Logofeteasa Cantacuzino (amândouă cumnatele Saftei)62 - (cu o circulație destul de liberă; ele trec uneori de la un lăcaș la altul; din fragmentele transcrise de Nicolae Iorga se
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
utilizarea unor clișee) - a celor două inscripții ne poate îndruma presupunerile și către Doamna Elena... „uitat, adică fără piatră a rămas pentru o vreme mormântul lui Ieremia Movilă, cel lovit de apoplexie la 30 iunie 1607 (abia mai târziu un stolnic Gavriil Movilă, pe care Miron Barnovschi îl scotea văr, s-a îngrijit de locul de veci al întemeietorului „dinastiei”) și, la fel, groapa lui Simion Movilă, aflată tot la Sucevița, a trebuit să aștepte urcarea pe tronul țării Românești a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
celor dispăruți. Ici și colo, pe măsură ce timpul trecea și textele incizate sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile biografii și cutează chiar spre „literatură”. Editorii n-au observat (sau nu i-a interesat) că pisania funerară a lui Răducanu Cantacuzino, fiul Stolnicului, de la mănăstirea Cotroceni - text pătruns de un fior modern -, este așezată în „versuri”: „Fev(ruarie) 25, 7223 [1715]. Radul Spătarul, părăsind lumea cea trecătoare în floarea vârstii, ș-au ales partea veciuitoare; pre stolnecu cel lăudat având firesc părinte, pre
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Sfânta Treime pe soră-sa, Smaranda, care se va mărita cu postelnicul Constantin, fiul marelui logofăt Grigorie Băleanu, căruia Ilinca îi era nașă de botez). Văduvia (despre care nu știm cât a durat, oricum, nunta cu Șerban Greceanu, mare stolnic, serbată cu mai puțin fast - cum era obiceiul cu „a doua nuntă”153 -, a avut loc înainte de 15 septembrie 1704, când, ieșit la plimbare pe la moșii și prin sate, după cum îi era obiceiul, Constantin Brâncoveanu s-a oprit și la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
obiceiul cu „a doua nuntă”153 -, a avut loc înainte de 15 septembrie 1704, când, ieșit la plimbare pe la moșii și prin sate, după cum îi era obiceiul, Constantin Brâncoveanu s-a oprit și la Tătărani, „la ginerile mării sale, Șerban vel stolnic Greceanu”) avea rigorile ei. Ilinca intra în „grupul în negru” și trebuia să renunțe (aș fi putut lua foarte bine exemplul Stancă, a cărei foaie de zestre era compusă dintr-un număr impresionant de bijuterii - cunună, lefturi, cercei, brățări, inele
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au sfătuit și au ridicatu domn pe Joldea și i-au datu pre Ruxandra, să-i fie Doamnă, fata lui Petru vodă, sora lui Ștefăniță vodă”) și acceptată de viitoarea soacră. Numai că planul a fost zădărnicit de celălalt pretendent, stolnicul Petre, alesul exilaților, venit în țară cu oaste poloneză. Drumul lui Joldea - cel atât de grăbit să se însoare cu Ruxandra - către altar și tron a fost întrerupt brusc, pretendentul a fost însemnat la nas și călugărit. Soacra ostilă va
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe vodă în pribegie, întâi la Hotin și apoi în Polonia, a mai încercat încă o dată, la începutul anului 1630, să redobândească tronul pentru Miron Barnovschi, dar a fost învins din nou de același Vasile Lupu, vornic acum, și de stolnicul Grama la Toporăuți. Hatmanul Nicoriță a murit în pribegie (mai fusese pribeag prin 1609, ca „hiclean” lui Constantin Movilă 239), prin 1630, poate din pricina unei răni primite în bătălia de la Toporăuți. După o căsătorie de aproape cincisprezece ani, Todosia a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu marele spătar Darie Corobăț - Ștefan, făcut serdar de Vodă în 1653 (Domnul i-a dat pe mână armata), devenise rudă cu frații Ciogolea, căci Dumitru Buhuș, primul soț al Dafinei, era văr primar cu Sofronia, mama lui Pătrașco Ciogolea stolnicul 255. I-a fost lesne serdarului Ștefan să li se alăture Ciogoleștilor în uneltirea pusă la cale de Gheorghe Ștefan (cu care marele stolnic Pătrașcu Ciogolea era cumnat, căci o ținea pe Todosia, fiica vistierului Toader Boul 256) împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căci Dumitru Buhuș, primul soț al Dafinei, era văr primar cu Sofronia, mama lui Pătrașco Ciogolea stolnicul 255. I-a fost lesne serdarului Ștefan să li se alăture Ciogoleștilor în uneltirea pusă la cale de Gheorghe Ștefan (cu care marele stolnic Pătrașcu Ciogolea era cumnat, căci o ținea pe Todosia, fiica vistierului Toader Boul 256) împotriva lui Vasile Lupu și să devină un personaj important al „istoriei din culise” a acelui timp. Un destin potrivnic îl pune chiar la dispoziția prezumtivei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
precum jupâneasa Slavna, văduva banului Hamza, care, în 1535, dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele de țigani care îi dădeau dreptul să-l îngroape în mănăstire pe soțul ei; la fel, Mara și Draga, văduve ale popii Stan și stolnicului Sbărâu, dăruiau - împreună cu nepoții lor - Mănăstirii Tismana trei ocine, „cum au lăsat ei cu al lor cuvânt”), să achite debitele rămase neacoperite de aceștia (vom vorbi despre această „datorie” ceva mai jos) și, frecvent, să răspundă (dramatic, tragic uneori) pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la 16 mai 1704. Cu câțiva ani înainte, în 1701, se refugiase în țara Românească de frica lui Constantin Duca. Tot așa cum, cu câțiva ani înainte, în 1698, își redactase diata faimosul și aventurosul (răscoale, pribegii, trădări spectaculoase) serdar și apoi stolnic Mihalcea Hâncu. Beneficiari ai dispozițiilor testamentare trebuie să fi fost cea de-a doua sa soție, Nastasia (măritată înainte cu vornicul Potlog) și copiii rămași în viață, căci un fiu - Donie - fusese omorât de Gheorghe Duca. „Avem coconi cu trei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și împreună cu cinstite și mari obraze o au trimis anume cu cinstită, cea cu de toată creștinătatea împodobită, jupâneasa Stanca, maica Mării sale lui Costandin vodă și cu cinstitul și blagorodnicul unchiul Mării sale Costandin Cantacuzino, carele au fost vel stolnic, i Diicul Rudeanul vel logofăt, i Cornea Brăiloiu vel păharnic, i Mihalcea vel stolnic, i Matei Filipescul stolnic, i Radul Golescul vel agă i Bunea vel armaș și cu alți mulți boiari și cu jupânése și cu multă gloată s-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de toată creștinătatea împodobită, jupâneasa Stanca, maica Mării sale lui Costandin vodă și cu cinstitul și blagorodnicul unchiul Mării sale Costandin Cantacuzino, carele au fost vel stolnic, i Diicul Rudeanul vel logofăt, i Cornea Brăiloiu vel păharnic, i Mihalcea vel stolnic, i Matei Filipescul stolnic, i Radul Golescul vel agă i Bunea vel armaș și cu alți mulți boiari și cu jupânése și cu multă gloată s-au dus la Iași. Și acolo priimire cu cinste și cu pompe mari făcându
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
jupâneasa Stanca, maica Mării sale lui Costandin vodă și cu cinstitul și blagorodnicul unchiul Mării sale Costandin Cantacuzino, carele au fost vel stolnic, i Diicul Rudeanul vel logofăt, i Cornea Brăiloiu vel păharnic, i Mihalcea vel stolnic, i Matei Filipescul stolnic, i Radul Golescul vel agă i Bunea vel armaș și cu alți mulți boiari și cu jupânése și cu multă gloată s-au dus la Iași. Și acolo priimire cu cinste și cu pompe mari făcându-li-se, făcut-au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
copii Constantin Brâncoveanu le-a găsit soți și soții între odraslele marilor boieri din țara Românească și Moldova. Constantin (1683-1714) s-a însurat, pe 7 ianuarie 1707 (sau în 1706), cu Anița, fiica lui Ionașcu Balș (care atunci era fost mare stolnic, dar va mai ocupa dregătorii importante în Divanul Moldovei). Nun i-a fost stolnicul Constantin Cantacuzino, unchiul tatălui său. Tot Constantin Cantacuzino l-a cununat - prin februarie 1709 - și pe Ștefan, al doilea fiu al Voievodului (1685-1714), care a luat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țara Românească și Moldova. Constantin (1683-1714) s-a însurat, pe 7 ianuarie 1707 (sau în 1706), cu Anița, fiica lui Ionașcu Balș (care atunci era fost mare stolnic, dar va mai ocupa dregătorii importante în Divanul Moldovei). Nun i-a fost stolnicul Constantin Cantacuzino, unchiul tatălui său. Tot Constantin Cantacuzino l-a cununat - prin februarie 1709 - și pe Ștefan, al doilea fiu al Voievodului (1685-1714), care a luat-o pe Bălașa, fiica lui Ilie Cantacuzino (cel însurat cu Maria, fiica lui Miron
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Manolache Lambrino, grec (se trăgea dintr-o ramură a familiei Rangabé din Istanbul și venise la București din Moldova, căci era nepot al lui Antonie Vodă Ruset), cununată fiind (nunta a ținut de la 26 până la 31 octombrie 1708) tot de stolnicul Constantin Cantacuzino. Pe ea, împreună cu soțul ei, a trimis-o Constantin Brâncoveanu la Stanbul să obțină permisiunea de a-l însura pe Răducanu cu fata lui Antioh Cantemir. în fine, Smaranda (sau Smaragda - 1696-1712) a fost soția postelnicului Constantin Băleanu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a scăpat-o pe Comana, văduva logofătului Băicuș, alegând, din bunurile rămase, zestrea femeii, banii cheltuiți cu înmormântarea și câteva dobitoace), ajutate alteori de persoane milostive („în zilele lui Radu Mihnea voievod și Alexandru Iliaș voievod, Sima Stolniceasa [era văduva stolnicului Stroe], trăgând multă nevoie și urgie dinspre acești domni, Isar negustor și Ghine, fratele lui Pepano, au ajutat-o cu atâta trudă și osteneală și cu bani și alte lucruri și i-au scos capul de la pieire și din rea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rea hiclenie” l-a omorât (înainte de 8 martie 1616) pe marele spătar Luca (cel însurat cu Grăjdana, fiica marelui clucer Radu Băleanu) și i-a luat averea, după cum la fel îi făcuse în urmă cu câțiva ani (în 1611), marelui stolnic Bârcan din Merișani, un adversar al Mihneștilor (îl susținuse pe Mihai Cămărașul). Tot pentru „rea hiclenie” a fost confiscată și averea grecului Necula, mare vistier, care îl combătuse pe Matei Basarab, la 25 octombrie 1632, în acea „bătălie cu spectatori
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
neertat” uneltea pentru aducerea pe tron a lui Gheorghe Ștefan; nici Ion Neculce, pribeag cu Cantemir în Rusia, n-a scăpat de o asemenea pedeapsă) ori de descoperirea unor periculoase „visuri de domnie” (Despot Vodă l-a omorât pe marele stolnic Andreica, fiindcă „se arăta că umblă după domnie”) li se adăuga lăcomia de nepotolit a unor Domni. Dumitrașcu Vodă Cantacuzino, decrepitul care nu-și ascundea pulsiunile erotice (și nu disprețuia caznele aducătoare de bani: l-a spânzurat de mâini pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiindcă „se arăta că umblă după domnie”) li se adăuga lăcomia de nepotolit a unor Domni. Dumitrașcu Vodă Cantacuzino, decrepitul care nu-și ascundea pulsiunile erotice (și nu disprețuia caznele aducătoare de bani: l-a spânzurat de mâini pe marele stolnic Gavril Brăescu - cel însurat cu Sultana, fiica lui Pavel Albotă - ca să-i ia banii) nu putea fi un competitor pentru Gheorghe Duca (cel ce nu-și uita inamicii politici, de vreme ce pe Gheorghe Ursu - sau Ursachi -, un grec ajuns mare vistier
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soția marelui vornic Ion Prăjescu, căruia Vodă îi luase și averea, bănuind că este simpatizant al lui Constantin Șerban). Cronicarul ne spune că hrăpărețul Voievod inventase chiar o boală - „supărul Ducăi Vodă”, „maladie” de care au murit, în 1682, marele stolnic Ifrim Contăș (care a lăsat în urmă o văduvă, căci a avut copii) și marele paharnic Chiriac Sturza, cel însurat întâi cu Alexandra, fiica lui Grigore Ureche, mare vornic (a fost, deci, ginerele cronicarului) și apoi cu Anița, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]