2,070 matches
-
mâini ca un dansator pe sârmă. O mașină a frânat, evitându-mă în ultima clipă. Am simțit cum mi se freacă scurt portiera de mână. Șoferul s-a obosit să coboare geamul și mi-a trântit o înjurătură. Îl vedeam strâmbându-se, dar vorbele lui ajungeau la mine cu o ciudată încetineală pufoasă. În aceeași clipă, un gând m-a uimit prin simplitatea lui: „Uite ce-mi trebuie. Izbitura asta, ciocnirea asta cu metalul, dar mult mai violentă. Izbitura asta care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în spumegândul taur, Cum moartea tronă palid pe-un cap încins cu aur, Astfel pe Ștefan Vodă, pe sufletu-ți mă-ntron. Privește-n mine-o spaimă, o umbră, un demon. De ai visat vrodată, săpat în piatra rece, Un cap strâmbat de ură, de-o ură ce nu trece Căci e săpată-n piatră... privește-mă pe mine, Căci voi să-ngălbinească chiar sufletul din tine! Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor Seamănă cu privirea îngerului-omor. Moartea strecurată trist în vine. Să-ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tânără, frumoasă. Nu-i ea... nu poate să fie ea... Parcă era altfel... Era buzată și grasă când era mică... Asta e altfel...... Nu-i ea! Nu! (a lăsat notele să cadă pe piano și se uita cu lorgnionul; se strîmbă) SC[ENA X] E[MMA] (intrînd) Domnule!... A!... Domnu... (stă să se repadă la el... apoi își pleacă [ochii], s-apropie și-i întinde mîna) Nu mă mai cunoști, domnule! [ȘTEFAN] O, da, d[om]nișoară! Cum nu?. Dar... atâția
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
religia. Trebuie să aibă deci un suflet care e astfel făcut încît să se-ntoarcă după cum bate vântul și schimbăcioasele eventualități ale norocului; și să nu părăsească de câte ori i se prezintă ocazia calea dreaptă, dar să ia numaidecât calea cea strâmbă dacă trebuie. Un principe cată dar să se păzească ca să nu iasă nicicând o vorbă din gura lui care să nu fie o mărturisire a celor cinci virtuți pomenite mai sus. Tot ce iese din gura lui trebuie să respire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ruine tehnologice, căutând lucruri atât de mici sau de subtile încît să nu poată fi văzute de pe orbită și să fi scăpat atâtor generații de călugări. ― Mi se pare o investiție destul de mare pentru un scop învăluit în negura norocului, strâmbă din nas cu șiretenie Bella. ― Iar eu îți spun că e singura noastră șansă de a lupta cu arme egale acelora ale Abației. Dacă tot pornești războiul ăsta, trebuie să aflu cine a fost sfântul acela și de unde a luat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
despre etapele pe care clonele de pe Praxtor le depășiseră mult mai repede decât în procedurile standard ale Abației. Și totuși, refuzul Primului Beneficiu era un indiciu clar că acolo se petreceau lucruri care necesitau atenția imediată a Abației. Kalator își strâmbă gura într-un rictus dezaprobator când văzu zâmbetul care se lățise pe fața lui Radoslav. ― Niciodată nu m-ai plăcut prea mult, frate, continuă să zâmbească Abatele. ― Asta nu e drept, Sfinția Ta. Și nici adevărat. Vă respect și vă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care... - Nu la asta mă refeream, îl întrerupse Oksana brutal. Vreau să accesăm jurnalele mai vechi ale psiacului și să vedem care dintre operatori au fost agenți de legătură ai quinților. - Nu înțeleg, mărturisi soldatul. Dând ochii peste cap și strâmbând din nas într-un gest a cărui superficialitate feminină știa că va adormi parțial vigilența soldaților, Oksana luă un ton fals pedagogic. - Cine spuneai că a fost în navetă? - Persoana aceea s-a recomandat ca fiind. Maestrul Ordinului quinților. - Ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mișca atât de repede încît ceilalți nici nu îl vedeau și cu toate acestea creierul lui era liniștit, de parcă s-ar fi plimbat pe malul unei mări. Erau incapabili de orice sentiment, în sensul uman... - Seducător... - Nu și pentru mine, strâmbă din nas Alaana. Cel mai gingaș și deopotrivă mai spectaculos moment al minții umane este acela în care șovăie. Fruntea Oksanei se încreți. - Si Maestrul lor? - Nu era soldat, din câte știu eu. Singurul lui rol era acela de a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dragul meu, jocul nu face nici măcar de tine. Tu ești un lucru minunat, crede-mă, de ce să fii folosit la un spectacol atît de slab?" Inima i se rupea de milă și tristețe pentru el. Și concomitent gura i se strîmbă într-o grimasă de ironie batjocoritoare față de tirada ei nerostită. O, ce farsă! Se gîndi la Parnell și Katherine O'Shea. Parnell! În fond cine putea să ia în serios naționalizarea Irlandei? Cine ar putea lua în serios Irlanda politică
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
susține că totul se creează singur. Dar aceasta se poate realiza numai dacă este «viuă. Astfel ajungi Înapoi la mister și poți la fel de bine mărturisi, În ignoranța și capacitatea ta limitată, că universul este inexplicabil”. * „Ca să Îndrepți lemnul strîmb, Îl strîmbi invers.” (Michel Montaigne) Așa se Întîmplă și În actul educativ: recurgem la o măsură educativă, pentru ca să Îndreptăm un defect sufletesc. Numai că cel care o suportă nu-i Înțelege, de la Început, rostul și atunci, după un timp, revine la condiția
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
metoda ironică, teatralizarea ludică și alte opțiuni dragi filosofilor din triunghiul subversiv, dar nu este indiferent faptul că în această istorioară e vorba de miros, de nas și de registrul asociat în mod obișnuit cu această parte a corpului: a strâmba din nas când e vorba de cineva, a nu putea să-i suferi nici măcar mirosul și alte asemenea expresii din vorbirea curentă. Pentru că nesocotirea sau uitarea nasului în istoria filosofiei merită să li se consacre un studiu în exclusivitate! Zadarnic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că tot atât de compromis îmi pare și unul care fiindcă îl admiră (sau crede că îl admiră) pe Joyce se socotește obligat să disprețuiască Cei trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sigur.Ă Câteva nume Îi veniră simultan În cap lui Martins, mici nume ascuțite ca acela al lui Stern, pietricele rotunde ca Woolf. Un tânăr austriac, cu o bandă neagră lipită pe frunte [...] strigă „Daphne du Maurier”. Dl Crabbin se strâmbă și Îi aruncă o privire lui Martins, spunându-i: Încercați să-i Înțelegeți.Ă Această poziție de autoritate este un element esențial printre cele care privesc schimburile de opinii legate de cărți, iar asta pentru că simpla amintire a unui text
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
stăpânitorul piast Bolesław I cel Viteaz (principe între anii 992-1125 și rege în ultimul an al domniei), implicit față de poloni. Gallus Anonymus, la rândul său, a glorificat victoriile repurtate de Bolesław I cel Viteaz și Bolesław al III-lea Gură Strâmbă (1102-1138) asupra germanilor, dar, în general, a făcut aprecieri mult mai echilibrate referitoare la germani decât la cehi, pe ultimii numindu-i jefuitori, infideli și îngâmfați. Din a doua jumătate a secolului XII, când animozitățile dintre cele două popoare slave
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 2. • G. Kristo, op. cit., p. 129-133. oponenți drept străini și intruși. Cel mai de seamă monument al istoriografiei poloneze medievale, Chronica Poloniae Maioris din secolul XIV, narează că Vladislav al II-lea, fiul lui Bolesław al III-lea Gură Strâmbă, și-a nedreptățit frații din cauza soției sale, o germană - Agnes, fiica margrafului Leopold al III-lea de Babenberg (1094-1136), sora regelui german Conrad al III-lea (1138-1152) și mătușa viitorului împărat Friedrich I Barbarossa (1152-1190) -, care lua în derâdere hainele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
afli că am Încheiat afacerea. Nici măcar nu avem nevoie să așteptăm pînă dimineață. Peste mai puțin de două ore, ne aflăm În mașină, În drum spre mama, cînd lui Luke Îi sună mobilul. — Da? zice În cască. Da. Serios? Mă strîmb la el ca toate alea, Încercînd să-l fac să-mi spună și mie despre ce e vorba - Însă el stă cu privirea fixată asupra drumului din față, ceea ce e cît se poate de enervant. În cele din urmă, Închide
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Încrețește subit. — Adevărul e că sînt un pic Îngrijorată. Retractez tot ce-am spus. Tarquin a rămas același ciudat. Îmi scot rimelul cel nou și Încep să mă dau cu el pe gene, trăgînd cu ochiul la Suze, care se strîmbă la Clementine și Îi sărută obrajii bucălați. E absolut adorabilă cînd o vezi cu copiii ei. Crezi că o să fiu o mamă bună, Suze? mă trezesc spunînd Înainte de a-mi da seama că gîndesc. — Sigur că da! Suze mă fixează
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Mă opresc din rupt plasticul. Aici are dreptate. — O să am grijă să joc uimirea! zic În cele din urmă. SÎnt destul de bună actriță. Uite, zic, luîndu-mi cea mai mirată expresie de care sînt capabilă. Ia uite... e băiat! Suze se strîmbă. — Bex, ai fost groaznică! Nu eram gata, spun grăbită. Hai să mai Încercăm o dată. Mă concentrez o clipă, apoi zic gîfÎind: — E fată! Suze clatină din cap și se schimonosește. — Ai fost de o falsitate de ți se strepezesc dinții
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Iisuse. Danny mestecă bine chifla, procesînd informațiile. — Și de ce-ai crezut că te Înșală? — Au fost niște chestii cu o tipă. Care, din Întîmplare, e chiar obstetriciana mea. Și a fost iubita lui Luke, pe vremuri. — O-o, se strîmbă Danny. Fosta iubită. Auci. Și cum e tipa? Îmi vine fără să vreau În minte ziua În care Venetia m-a făcut să-mi pun ciorapii ăia oribili medicinali, cu un licăr de triumf În ochi. — E o oafă roșcată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cea drăguță care mi-a adus micul dejun Îmi zîmbește. — Aveți un vizitator. Instantaneu, gîndul Îmi zboară fericit Înapoi la Luke. A venit Înapoi, Îi pare rău, a fost o greșeală. — Cine e? Îmi iau repede pudriera de pe măsuță, mă strîmb la imaginea mea din oglindă și Încerc să-mi netezesc un pic părul ciufulit. — O doamnă Sherman? Mai-mai să scap pudriera din cauza șocului. Elinor? Elinor e aici? Parcă mi-a zis Luke că i-a spus să mă lase În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dusă cu pluta. Ca și cum ar fi luat tranchilizante sau ceva de genul ăsta. — Uau! se luminează Martha la față instantaneu. Uite că e totuși cineva acasă! Ce noroc pe noi! Cine e doamna? — Fabia. Ea e... chiriașa noastră. — Chiriașa? Fabia strîmbă din nas. — Chiriașă și foarte bună prietenă, mă corectez iute, Înconjurînd-o cu brațul. SÎntem foarte apropiate... Slavă Domnului, În spatele Mini-ului a oprit o mașină, care claxonează de zor. — Ho, că plec acum! zice Martha. Becky, noi ne ducem să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e ulei de iasomie, aud În ureche glasul suav al Louisei. O să te dau cu el pe tîmple... — Becky? zice mama Îngrijorată. Mă auzi? — Poate are o contracție! exclamă Suze, luîndu-mi mîna. Bex, respiră... — Poți s-o faci, scumpo! se strîmbă mama tot mai tare, de parcă ar naște ea Însăși. — Concentrează-te asupra copilului, mă fixează intens Paula. Concentrează-te asupra minunatului tău copil, care iese În lume. — Uite ce e, Îmi regăsesc, Într-un final, vocea. Eu... ideea e că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
scrisoare. — Cineva Își face treaba cu brio, spune Luke surprins. N-am dat adresa asta decît cîtorva persoane. Se uită la antetul firmei, printat pe spatele plicului. — A, e de la Kenneth Prendergast. — Super! fac eu plină de entuziasm și mă strîmb ușor la Minnie. Luke rupe plicul și citește rapid textul. După o secundă, Îl citește și mai atent. — Nu-mi vine să cred, spune fără grabă. Într-un final, ridică capul și se holbează la mine uimit. — E despre tine
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
desființată oficial în 1949, G. este, ca și ceilalți membri, hărțuit de Securitate. În 1959 este arestat, anchetat și condamnat la doisprezece ani de temniță grea pentru activitate religioasă interzisă și subversiune anticomunistă. După Malmaison și Jilava, internat în lagărul Strâmba din Deltă, face muncă forțată la stuf, în bălțile Dunării. În 1962, beneficiind de amnistie, este eliberat și vreme de șapte ani lucrează pe diverse șantiere și în fabrică. În 1969 obține un pașaport turistic și împreună cu soția sa (autoare
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
se zice și „mănăstirea lui Pană vistiernicul”; cronicarul lui Mihai Viteazul, marele logofăt Teodosie Rudeanu, a fost îngropat la Mănăstirea Flămânda (la 28 mai 1621), ctitoria sa; marele vistier Stoichiță, apropiat al lui Radu Șerban, a ridicat o mănăstire la Strâmba, satul său, și a fost înmormântat acolo; Ștefan din Cioroiași, mare ban al Craiovei (rang dat de Alexandru al II-lea Mircea), își are mormântul la Mănăstirea Bucovăț - Coșuna, zidită de el; Udrea din Băbeni, fost hatman al Moldovei, a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]