1,031 matches
-
mișcare discretă, căci nu voia să bată la ochi. Se rușina Încă la gândul că paznicul firmei, un necunoscut oarecare, i-ar fi putut descoperi secretele căsniciei. Îl apăra pe el și pe ea Însăși. Antonio Îi ținu brațul, neslăbind strânsoarea. — Cum te simți? Arăți bine, Mina. Drăguț, curtenitor, aproape ceremonios. Capabil să deshumeze numele ei de alint. — Eu Însă nu te văd bine deloc, Îi răspunse Emma. Sigur ai renunțat la pastile? Amfetaminele Îți ard creierul. Putem vorbi ca doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și-i săruta părul și mâinile și gura care sângera și o implorase - Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, Emma, Întoarce-te la mine, Întoarce-te la mine, nu pot să trăiesc fără voi. Ea se eliberase din strânsoarea lui și se ridicase, iar dintr-un autobuz oprit la semafor, ochii pasagerilor Îi urmăreau și ea simțea În gură gustul sângelui ei și al salivei lui, iar Antonio Îi răsucea brațul și o strângea și o durea și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mănăstirii, pedepsit pentru moartea lui Pampu. Condamnat la moarte lentă. 11. Amintirea aceasta îi usucă mintea. A fost ca o pedeapsă care, chiar și acum când își aduce aminte, i se pare fără sfârșit. Tocmai lui, care a trecut peste strânsoarea timpului fără să se uite în urmă, perioada din ușă i-a mâncat sufletul, speranțele și simțea cum i se scurge viața fără să se fi folosit de ea. Deși nu stătuse mai mult de 50 de ani. Dar fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din trăsura conacului sprijinit de doi băieți palizi și buboși, care erau fiii lui. Apoi îngenunchease în fața icoanei și izbucnise într-un plâns greu, gâlgâit în fundul gâtului. Pe nas îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire albe în barbă, cu obrazul rozuliu, denivelat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se pare că așteaptă pe cineva... Dar, n-a mai apucat să-și mai ridice privirea de la ceasul argintiu, deoarece, cu o viteză supraomeneas că, am alergat spre ea. Speriată, a scos un țipăt înăbușit, încercând să se desprindă din strânsoarea mea, dar oricât de mult s-ar fi zbătut n-ar fi reușit să scape. I-am ridicat capul și imediat mi-am înfipt colții în gâtul ei. Simțeam cum viața fetei se scurge în corpul meu... iubeam aceasta senzație
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
refăcut. Vampirul stătea aplecat deasupra mea. L-am apucat cu ambele mâini de umeri și l-am împins în perete, ținându-l bine. Am scos țepușa din buzunar și m-am repezit să-l înjunghii. Vampirul s-a eliberat din strânsoarea mea și a venit în spatele meu. Era foarte aproape de mine, chiar lipit. Atunci m-am uitat la țepușa, și cu toată forța mea, m-am înjunghiat. Am împins din ce în ce mai tare, cu cât mai multă forța, până când i-am străpuns și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
n-am auzit ce anume, poate era o înjurătură, că în același timp a încercat să-l lovească cu picioarele și coatele pe nea Miki, dar se pare că bătrânul îl ținea bine, că nu putea să-i scape din strânsoare, a făcut un pas înainte, încercând să se-ntoarcă, cu tot cu acordeon, când în sfârșit s-a eliberat, nu s-a făcut liniște numaidecât, acordeonul a mai scâncit o vreme, dar am reușit să aud ce striga Prodan, îl înjura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ăsta era cumva modul lui de a spune că e mulțumit că se află acolo, cînd Christian li se alătură. Aruncînd o privire neglijentă spre cel care avea norocul s-o scoată pe soră-sa din amorțeală, Îi strînse mîna. Strînsoarea mîinii era sinceră și directă. Îi plăcu. Christian Îi Întinse un pahar lui Ryan și ciocni cu el. „Yec’hed mat!“ Apoi se Întoarse spre ceilalți care-i cereau cu zgomot să-și continue povestirea. - Unde rămăsesem?... A, da... cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o sugrumă pentru a o face să tacă. O tîrÎ spe scara mezaninului. - Am să-l termin, n-o să mă mai sîcÎie! Morineau În sus, Morineau În jos, idiotul! Marie Încerca să reziste În pofida durerii pe care i-o dădea strînsoarea lui Stéphane. Rămase Încremenită, cu ochii ațintiți cu groază asupra picăturilor de sînge care cădeau tot mai abundent de pe podeaua mezaninului. Stéphane dădu drumul unui rîs satisfăcut. - Complet ciuruit, lovit mortal! Renunțînd să mai urce, o Împinse pe Marie spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
văzu atunci o tînără femeie Încercînd să se aburce afară din deschizătură, fără să-i dea drumul lui PM, care era Înspăimîntat de moarte. În mod vizibil ea Îl implora, dar Pierre-Marie, Îngrozit, nu căuta decît să se elibereze din strînsoare cu lovituri puternice de picior. Copilul Îl văzu ridicînd o piatră grea și izbind, izbind În capul tinerei femei pînă ce ea Îi dădu drumul, iar el putu s-o ia la rîndul lui la goană. Era cu neputință pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sărută, trăgându-mă sub scări, loc care am descoperit că e numai bun de ascunzătoare. Mmm. Mi-a fost dor de tine. — Nathaniel... protestez, însă brațele lui mă strâng și mai tare. După câteva clipe, reușesc să-i scap din strânsoare. — Nathaniel, am niște pateuri de făcut. Deja sunt în urmă și se pare că trebuie să servesc niște oameni cu băuturi... — Stai. Nathaniel mă trage înapoi, aruncând o privire către ceas. Încă un minut. După care te las. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cum stau așa și mă uit la priveliștea din fața mea, Londra mi se pare că e pe o altă planetă. Și, brusc, Arnold și Carter Spink și toți ceilalți par să aparțină unei alte vieți. Nu am scăpat doar din strânsoare, ci am scăpat de această viață, cu tot ce înseamnă ea. Însă cum stau așa și privirea îmi zăbovește asupra peisajului liniștit de țară, simt că eu sunt cea care trebuie să îi pună punct final cumva. Nu pot încheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu mă sprijină. — Măcar eu am încercat și altceva ! Odată ce am început, nu mă mai pot opri. Măcar eu am plecat în lume și am încercat o vreme și altceva ! — Ce vrei să spui cu asta ? Îl simt cum slăbește strânsoarea sub imperiul șocului. — Tu ce ai încercat, Nathaniel ? Asta vreau să spun. Știu că par isterică și agresivă, dar nu mă pot opri. Ești atât de rigid ! Trăiești în același sat în care te-ai născut, te ocupi de afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
urmează abia dacă ajung la mine. Ce anume înțelege ? spun îngrozită. Ce i-ai zis ? — Samantha ! Hilary mă întrerupe cu un surâs dulce și ușor dement. Te așteptăm cu toții ! O groază de oameni ocupați ! Mă apucă de mână cu o strânsoare de fier și mă trage cu o forță surprinzătoare după ea pe iarbă. Baftă ! Mult succes ! Îmi dă un ghiont puternic în spate și se retrage. OK. Nu au fost de ajuns treizeci de secunde. Am fost aruncată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mari și uși mai late. Să nu-ți fie niciodată rușine cu corpul tău. Bucură-te de el ! Mama natură ți l-a dat ! Dacă vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sîmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strînsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mîna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu gros. Of, of, eram un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede, după care l-am văzut cum cască ochii, Înțepenind. Strânsoarea lui se slăbi și atunci, mi-am Înfipt dinții În beregata lui, mușcând precum pisicile cele mari pe care le zărisem pe tărâmul Dogonilor. Mușcam și-mi răsuceam capul dintr-o parte În alta, smulgând bucăți din carne, fărâmând oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când trebuise să mă bat cu băieții mai mari care se luau de mine pentru că eram mut. Mi-am repezit degetele groase În subsuorile lui Scept, sus Între coaste, și l-am Împuns cu putere, brusc, făcându-l să Înmoaie strânsoarea. Se Îndreptă de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aude până și muzica prin vițele acelea prelinse din degete, e tocmai partea finală, „Visul unei nopți de Sabat“, o încolăcesc vițele și pe bătrână, ea țipă speriată, „vai de madam Mavrodini, săraca“, gândește îngrozită, simțind cum bătrâna horcăie în strânsoarea degetelor, „ce-i cu mine, doamne, ce mă pui să fac“, întoarce cu vițele ei câteva file de album, poze cu Tomnea și profesoara, tineri, ea în costum de baie, undeva pe un deal, printre niște gropi, Cetatea Nouă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din greșeală, l-am apucat pe Ben de ceafă, ca pe un câine, și l-am săltat înainte să-și poată veni în fire. Probabil că se ridicase sprijinidu-se pe piciorul întreg, pentru că sări ca din pușcă, eliberându-se din strânsoare. Acul nu era de găsit. Violet se smiorcăia ca o banshee 1. Doi polițiști se năpustiră pe ușă, oprindu-se paralizați în fața acestui haos. — Faceți ceva! țipa Violet la ei, arătând cu gesturi disperate către Hugo, întins pe podea. Moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
umplură ochii și i se prelinseră pe față În jos. — Mike, Mike, șopti ea și se Întoarse cu spatele la cadavru. Brunetti clătină din cap spre Îngrijitor și acesta trase pânza Înapoi peste fața tânărului. Brunetti simți mâna ei pe brațul său, strânsoarea ei fiind surprinzător de puternică. — Ce l-a omorât? El păși În spate, vrând să se Întoarcă și s-o conducă afară din cameră, dar strânsoarea ei se Întări și repetă pe-o voce insistentă: Ce l-a omorât? Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acesta trase pânza Înapoi peste fața tânărului. Brunetti simți mâna ei pe brațul său, strânsoarea ei fiind surprinzător de puternică. — Ce l-a omorât? El păși În spate, vrând să se Întoarcă și s-o conducă afară din cameră, dar strânsoarea ei se Întări și repetă pe-o voce insistentă: Ce l-a omorât? Brunetti Își așeză mâna peste a ei și spuse: — Veniți afară. Înainte ca el să aibă habar ce făcea, femeia trecu pe lângă el și apucă de pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
masa de lucru. — Avem doi oameni acolo. O să-i sun să-i anunț de venirea dumneavoastră. — Mulțumesc, domnule maior, spuse Brunetti, Îndreptându-se de spate și Întinzând mâna. — Pentru nimic. Mă bucur că pot fi de ajutor În problema asta. Strânsoarea lui Butterworth era puternică, plină de forță. Dar, observă Brunetti când Își strânseră mâinile, americanul nu ceru să-i comunice ceea ce ar fi putut descoperit despre decedat. Blonda nu mai era la masa ei de scris În biroul de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ne-ar plăcea mult să vedem că-l prindeți pe cel care a făcut asta. — Da. Bineînțeles, zise Brunetti, Întinzând mâna. Nu vreau să vă rețin de la muncă, sergent. Americanul se ridică În picioare să-i strângă lui Brunetti mâna. Strânsoarea lui era fermă, Încrezătoare. — Mă bucur c-am fost de ajutor, domnule. Dacă mai aveți Întrebări, vă rog să veniți să mă Întrebați. — Mulțumesc, sergent. S-ar putea s-o fac. Când ieși din nou pe coridor, Își croi drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ambrogiani. — Mda. Cu ce vă pot fi de folos? E-un pic cam devreme, nu-i așa? Brunetti păși În față și Întinse mâna. — Bună dimineața, sergent. Sunt Guido Brunetti de la poliția din Veneția. Americanul Îi strânse mâna; avea o strânsoare fermă și puternică. — Sunteți departe de casă, nu-i așa, domnule Brunetti? Întrebă el, transformând ultimele două consoane În „d“-uri. Aceasta se voise a fi o remarcă afabilă, așa că Brunetti Îi zâmbi. — Așa cred. Dar vreau să vă Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să rezolve situația delicată. Privi cu jind sticla de J&B, era o dorință fierbinte în el, se plimba prin sufragerie, iar dorința stătea agățată de gâtul lui ca o femeie, ca o iederă cu ramuri din carne. Îl încolăcea, strânsoarea devenea din ce în ce mai supărătoare, dacă nu iei o decizie rapidă o să te sufoci. Nu dorea decât să bea, să bea, să bea până avea să uite de toate, de furtuna de afară, de Omul cu Tatuaj care fusese introdus într-o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]