8,833 matches
-
pasager, livrările de ingre diente culinare fuseseră de mult oprite, iar traseul de croa zieră, cu desăvârșire uitat, când Thule a părăsit, prima oară, după mult timp, apele Nordului și s-a întors spre Sud. Era luna februa rie. Soarele strălucea nefiresc pe un cer cenușiu ca o blană lucioasă de focă. Dominique își petrecuse vara citind cronicile de călătorie ale lui Alexandre. Îl vedea mic, în fața ei, pe bicicletă, sco to cind în coșul plin cu prune și piersici și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
le descoasă și să afle informații care să-l ajute; avea să găsească drumul către părinții lui. Mînat de puterea speranței, Lupino purcese la drum. Pădurea răsuna veselă la freamătul trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să prevestească izbînda pentru încercările puiandrului. Și totuși... Întîi a dat peste un arici. Vietate cu ochi mici și vedere limitată, țeposul i-a remarcat prezența doar cînd, apropiindu-se, i-a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dar n-o întrebă nimic. Știa că poate avea încredere în instinctele ei materne. Și scîncetul durerii și-al fericirii răsună dintr-o dată distinct, consolidîndu-le amîndurora încremenirea. Le trebui cîteva secunde să-și recapete suflul. Ochii căprioarei, rotunzi și calzi, străluceau. Lacrimile uscate țîșniră din nou dar cîtă fericire duceau cu ele acum! Atenție, draga mea! Nu vreau să riscăm. Lasă-mă pe mine să mă apropii și să evaluez situația. Așteaptă-mă aici și încearcă să nu-ți trădezi prezența
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dispariția lui, toată forța mamei rămase singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur. Trebuia să înainteze după zgomotul perceput mai devreme. Ochii, umflați și înroșiți de plîns, străluceau cu puterea soarelui de iulie, ațintiți într-acolo. Se năpustise ca o vijelie în întîmpinarea copilului. Nimic și nimeni n-ar fi putut-o împiedica. Cînd i-a întîlnit, era prea tîrziu ca să mai poată da înapoi. Reuși să se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
1646, a fost bătut și apoi aruncat în fundul unei temnițe. Beiul de Alger era și mai crud: o dată, de exemplu, el a ordonat legarea consulului Franței (Lavacher) de gura unui tun. Puterile creștine erau mai "umane": Ludovic al XIV-lea strălucea prin rafinament, prin curtoazie. De pildă, în momentul în care urma să intre în război cu Provinciile Unite (adică Olanda n.tr.), el a ordonat ca în toate orașele prin care urma să treacă ambasadorul acestora, Pierre de Groote până la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nimic. Aceste priviri triste pentru care nu contează nimic altceva decât ce se întâmplă în lumea proprie, cea anterioară. Oameni care nu se bucură de viață, doar trec prin ea ca peștele prin apă. Mai sunt și acele priviri care strălucesc fără ca înaintea lor să existe un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înaintea lor să existe un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Există o polifonie a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Karina adormi cu cuțitul în mâini, ținându-l ca o bijuterie de preț. Un somn adânc, fără vise, odihnitor o cuprinse cu brațele sale nevăzute, dar atât de prezent. A doua zi dimineață, se trezi cu mult în urma soarelui care strălucea deja, împrumutând pământului căldura lui binefăcătoare. Nici cântecul cocoșilor, vestind o nouă zi, nu-l auzise. Ratase deșteptarea dată de natură, dar se trezi odihnită și chiar binedispusă. Se întinse pentru a-și dezmorți mușchii și atinse din nou, cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Chicoti amuzată. Dădu nas în nas cu oglinda, exact în momentul în care prin minte îi treceau aceste gânduri, nu tocmai ortodoxe, și-și surprinse strălucirea poznașă din privire. Se vedea și nu-i venea să creadă că cea care strălucește și radiază în fața ei e chiar ea. Era o schimbare radicală pe chipul ei mereu posomorât, trist, abătut. Se băgase în pat în seara precedentă pregătită să renunțe la tot și se trezise binedispusă, chiar pusă pe șotii, iar evenimentele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care apăruse din senin, acoperi parțial soarele. „- Bine, nu te supăra că sunt suspicioasă, te cred. Nu te mai supăr cu neîncrederea mea, gata.” Și-i trimise un sărut ca să-l împace. Norul trecu repede prin fața soarelui lăsându-l să strălucească în toată splendoarea sa. Karina se încălzi puțin și căpătă o oarecare încredere după „discuția” cu soarele. Credea în semne, iar acum ele fuseseră destul de evidente. Se așeză pe o piatră mare, a cărei prezență nu și-o putea explica
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
le trăise atât de intens și care o bulversaseră atât de mult. Literele se transformau în cuvinte sub vârful pixului mânuit la început cu sfială, amintirile îngreunând relatarea evenimentelor, apoi cu destindere și îndrăzneală. Erau momente în care ochii Karinei străluceau parcurgând rândurile scrise, iar pe buze se oprea adesea câte un zâmbet rușinat, discret, care uita să se mai desprindă de ele. Deși suferise în urma plecării lui mai mult decât din cauza rănilor de la genunchi, era calmă, destinsă și nu-i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
chiar în momentul în care se întoarse pentru a cere informații unei angajate a magazinului despre prețul perdelei care îi plăcuse. Revenind cu fața la valul cu mătasea albă imprimată cu trandafiri grena, văzu cuplul ieșind din magazin. Părul negru și cârlionțat strălucind în lumina soarelui al bărbatului, îi produse o strângere de inimă. Se îndreptă și ea spre ieșire lăsând-o pe vânzătoare să vorbească singură. Prin ușa de sticlă văzu mașina albă îndepărtându-se de magazin. Nu se putea ca acel
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-i îngheață sângele în vene, iar palmele transpirară abundent. Întoarse capul să-l vadă, dar în acel moment ușa se deschise și silueta unui bărbat brunet, înalt, îmbrăcat într-un costum negru impecabil, coborî din autobuz. Același păr negru, ondulat, strălucea la atingerea razelor de soare în timp ce se îndepărta, iar ușile se închiseră în urma lui. Nu reușise să-i vadă chipul nici de această dată, și cât de aproape fusese. Dacă ar fi fost atentă la ce se întâmpla în jurul ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nimic. Aceste priviri triste pentru care nu contează nimic altceva decât ce se întâmplă în lumea proprie, cea interioară. Oameni care nu se bucură de viață, doar trec prin ea ca peștele prin apă. Mai sunt și acele priviri care strălucesc fără ca înaintea lor să existe un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înaintea lor să existe un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Pentru ei am o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Cu mâna stângă prinse jumătate din păr într-o coadă și-l tăie la nivelul bărbiei. Repetă acțiunea și cu cealaltă jumătate. Acesta se răsfiră în jurul capului în unduiri diafane încadrându-i frumos chipul obosit, serios și rece. Ochii îi străluceau veseli. Efectul fusese cel scontat, îi aduse strălucire în privire și zâmbetul pe buze. Și cât de puțin avusese nevoie... Schimbare. Prima schimbare fusese făcută, iar efectul nu întârziase să apară. Un semnal de alarmă însă se declanșă în mintea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și luat în condiții bune de unul din cei pentru care scotocitul prin gunoaie era singura sursă de supraviețuire, și se întoarse, eliberată de povară, acasă. - E o nouă modă? Auzi ca prin vis vocea bărbatului înalt, cu părul negru strălucind în lumina puternică a zilei, care îi bloca drumul. - Ce vreți să spuneți? întrebă Karina surprinsă și nedumerită de afirmația persoanei care apăruse brusc, de nicăieri, în fața ei, neînțelegând la ce se referă. Bărbatul își coborî privirea pe corpul ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
avansuri tuturor femeilor. Așa fac toți oamenii veseli? O numești calitate? - Erau doar niște glume nevinovate, Karina. Ești imposibilă! - Glume nevinovate pentru tine, cuțite înfipte în inimă pentru alții. - Geloasă mică. Îmi place când ești geloasă și nervoasă. Ochii îți strălucesc într-un fel anume care mă atrag și mă îndeamnă să-i sărut. Ești ca o felină gata de atac. Ești adorabilă, iubita mea! - Nu sunt iubita ta. Cine știe cu cine mă confunzi. - Ba ești iubita și muza mea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să pun biciul pe tine ca să te miști puțin în direcția evoluției tale. - Să înțeleg că cea care sunt acum îți displace total. - Poți mai mult de atât. De ce să te mulțumești cu nimic când tu ai toate calitățile să strălucești? - Parcă spuneai că te inspiră felul meu de a fi. Începi să te contrazici. - Puterea ta de a ierta răutățile, jignirile, ura celor din jurul tău e colosală. Foarte puțini oameni mai sunt ca tine în ziua de azi. Bunătatea ta
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de inimă. Printre revistele publicitare și două facturi nu mai găsi nici un plic alb. De ce mai aștepta un semn din partea lui dacă nu ar fi acceptat niciodată să aibă o relație cu un bărbat ca el? Un afemeiat căruia îi străluceau ochii și-și rupea gâtul după o fustă scurtă și un decolteu generos. Ochii aceia negri care o pândeau din umbră... Ce anume o făcuse să-și imagineze că ochii lui erau negri? Îi asemănase cu întunericul, misterul în care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-l în ochi, nu prin scrisori. Ar fi putut să o mintă cu ușurință și în acest mod, dar ar fi simțit. Instinctul nu ar fi înșelat-o, nu în privința lui. Vara trecuse fără să-i simtă căldura adorată. Soarele strălucise, luminase în împărăția lui nesfârșită, dar nu și pentru ea. Se ștersese cu buretele bucuria de a trăi fiecare clipă așa cum era, cum vene cu tot ce-i oferea. Unde dispăruse tot ce o încânta cândva? Le luase în tăcerea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Așa crezi că vei ajunge la inima mea? - Da. Și aceasta e o cale, oricât ai încerca să negi. Trecu cu limba pe buzele ei pentru a o împiedica să mai spună ceva. - Cât aș vrea să văd cum îți strălucesc ochii acum... - Lașule! - Îmi vei mulțumi pentru asta. Nu acum, dar mai târziu cu siguranță. Continua să se joace cu buzele ei fără să o sărute. Luă o gură din vinul roșu din paharul de pe măsuța de lângă pat și-i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o prăjitură, la o cofetărie cât mai aproape de locuinței Karinei. Ana plecă mai devreme deoarece avea de rezolvat câte ceva, urmând să se întâlnească acolo la o oră stabilită. Era o zi călduță de toamnă. Plouase de dimineață, iar picăturile încă străluceau în lumina razelor. Parfumul ploii se împrăștia în jur, în aerul umed și curat. Karina ocolea bălțile în încercarea nereușită de a nu se stropi pe pantalonii deschiși la culoare. Nu fusese deloc inspirată când îi alesese, de parcă nu urmărise
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ușa, s-a oprit la intrarea în ... sanctuar. Asta era un fapt rău, dar... Don Fulgencio, era el? Cu un braț ținea robusta talie a doñei Edelmira, iar cu cealaltă mână îi mângâia bărbia. Maturitatea venerabilei matroane respira tinerețe; îi strălucea peruca. Tu, doar tu ai crezut în geniul meu, Mira, și o trăgea spre sine. Da, un geniu atât de bun, atât de blând, atât de amabil... Dar ce păr de aur... Și îi trece mâna prin perucă. Nu fi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
palma (cum numai mie mi-o mângâia odinioară). Ascultă, Îi zic, peste zece minute te ridici și spui că vrei să faci pipi. Te duci la toaletă și mă aștepți acolo. — Ești nebun? Ochii ei, ca niște oglinzi marine cândva, străluciră acum mai vulgar, s-ar putea spune ca niște faruri, dar străluciră. — Ascultă, faci așa cum ți-am spus, mi-ai lipsit mult, visele mele au dispărut odată cu tine, poveștile mele s-au prăbușit În jalnice bârfe de mahala, nu mă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]