4,708 matches
-
blestemată ridică cea mai sordidă realitate contemporană - Albania sub jugul comunist, interogatoriile sângeroase, execuțiile - la nivelul mitului. Tonul lui Kadare trece natural de cruzimea plină de răceală la poezia pură, pe măsură ce acesta leagă firele povestirii de cele ale legendelor balcanice străvechi.“ Le Figaro „În această istorie dramatică, pe care Kadare ne-o spune într-o poveste cu un nimb fantastic, în manieră balcanică, sunt amintite atrocitățile comise în timpul epurărilor staliniste, când Albania a fost marioneta jalnică a unei ideologii criminale. Totul
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
ale navigației atestate din sud-estul Europei până în Irlanda. În Irlanda, spune Diodorus Siculus în Bibl. hist., IV, 56, 4, „celții, care locuiesc pe malurile Oceanului, slăvesc - dintre zei - mai ales pe Dioscuri (Cabiri)”, cei care „au ajuns acolo din vremuri străvechi, străbătând Oceanul”. Aceste zeități gemelare au generat în arealul tracic cultul „cavalerilor danubieni”, cult relaționat de cercetători zeilor Cabiri, Marii Zei (Theoi Megaloi) din Samothrace, divinități în același timp agrare și protectoare ale navigației. Despre cultul lor misteric vorbea plin
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Ulterior, în Evul Mediu, ’la’eard a fost contaminat omofonic de scoțianul laird, ‘stăpân al unei proprietăți, al unei moșii’, rezultând eng. lord, ‘domn’. Ajungem astfel la substratul celtic și la scoțianul laird, glosem care ascunde după o dentală protetică străvechiul lair al legendelor celtice. Prin transfer semantic, lair, ar însemna, în opinia noastră, nu doar ’domn, stăpân al locului’, ci și ’stăpân suprem, zeu’, ca în cazul lat. domine sau daco-rom. doamne. Revenind la colinde și la sintagma lerui ler
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
ațâță cuvintele, de pântec mi se agață, De suflu, de domesticita față Ce intră în multiplele clădiri ale florii. Voi arde până a mă face un vis Avut de frumusețe în durerile-i Chiar cele abia ființă, Până ce voi deveni străvechea punte Unde pașii ei sfârșesc în aer, unica ei locuință. Ea mi-e înveliș, eu îi sunt armă, Dar nu ucigașă. Din mâna ei scap, Și mă fac esență de lacrimi Ce-n Verbul cărnii mă sfarmă. Aud venind al
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
șagă! Azi nu-i de șagă! Ninge hotărât, Instaurând hermine colilii; Deci nu cu fluturi pasageri, încât M-am dumurit că ninge cu felii. Nu câte-un fulg planează năpristan, Cu irul său, pe tâmple să mă ung; Din isihii străvechi, de Canaan, Golâmbi salubri se pogoară-n șvung. Deocamdată neaua-i pân' la stern (Pân' la mustăți, mai va cinci-șase țoli!). Și limpede-i ca sufletul matern, Cel zugrăvit în ochii săi domoli. Or, lopătând omătul magistral, Se-ntreabă, dăulat
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
alăturea vâslind Cu áripi înmuiate în cețuri de argint, Ar îngheța văzduhul și golul mi-ar trimite În peșteră să-mi crească din lacrimi stalactite... 2005 Odă transilvană Viața literară transilvană - Litere de sânge și de foc, Mângâieri pe o străveche rană De prea mult noroc și nenoroc. Răstignit în lemn și plumb - Cuvântul E și lance, dar e și colind... Mă trezesc în noapte legănându-l Când iluzii iarăși se aprind... Zorii reci mă cheamă la trezie Și mă prind
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
pe pâine: odată și-odată va trebui să pun în ramă și experiența aceasta - nu iubito noi suntem de mult soți în pașnica noastră provincie lucrurile s-au așezat asemenea cuvintelor încrucișate: călăreții cu mâinile goale vijeliile negre orient-expresul comorile străvechi din Balcani încornorații atâția dracula cu mustață căprească și șchiopul șchiopul ni se adună în sânge precum într-un mozaic - tu să crezi în poezie în frecventele mele plecări nicicând mai aproape niciodată mai gingași noi copii în jurul piciorului tău
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
și supuse, lângă mormântul balerine ruse, numită după țara de unde a sosit, cu pasul de silfidă. Vezi piatra ortodocșilor din neamul românesc , al Isopescului, de care, mulți își amintesc? Gregory se-nvârtea,viu, printr-un vicolo popolare, printr-n cartier străvechi, rotindu-se, neastâmpărat, un burghiu, ce dă de fundamentul latin, împroșcând așchii de cărămidă. Acum are și el paloarea poetului Dario Belezza, mort de tânăr, seropozitiv, discipolul și feblețea celui aflat în zori, gol,ucis de-un june, pe o
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
sus/ lăcrimos și nesigur" (Dincolo) sau ,incredibile forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu poate surprinde/ nimic nu se lasă înșelătoarelor simțuri deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu mânere de aur străvechi/ poarta hăului lumii" (Poarta). Simplitatea și esențializarea conlucrează, în poezia Marianei Filimon, cu precizia detaliilor, cu tăietura fină și sigură a versului, ce proclamă fără ascunzișuri vraja miniaturalului: ,Mici animale și păsări/ alcătuiesc lumea/ sarea cu diamantele-i reci/ aminte
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
Constantin Țoiu Se dedică profesorului doctor Nicolae Noica La Theodor Burghele, clădire zdravănă, zidită de nemți în 1941, căreia lumea îi mai zice și , ca șoselei, unde se și află faimosul spital - calea bucureșteană străveche pe care se scurgeau la vale odinioară cetele de voinici mustăcioși cu iatagane la brâu, adevărată legiune străină a epocii, - recitesc, lungit în pat, A avea și a nu avea... Niciodată nu am înțeles mai bine, ca în salonul 2
Panduri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11163_a_12488]
-
în continuitate directă cu Doina eminesciană. Nimeni, după 1941, nu a mai putut face abstracție de fraza lui G. Călinescu, rămasă un epitaf pentru eternitate: "Și Eminescu și Goga cântă un inefabil de origine metafizică, o jale nemotivată, de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual, transmis fără explicarea sensului". Din "poetul pătimirii noastre", poetul Ardealului de până la 1918, Octavian Goga devine poetul unei pătimiri generice, poetul suferinței înscrise iremediabil în condiția umană. Dar în primele
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
-lea, și formează un standard comun, pot să spun banal, pentru toate limbile romanice, cuprinzând și limba română. Al doilea strat cuprinde vocabularul moștenit direct din latina vorbită. Acest vocabular formează, împreună cu niște trăsături specifice ale gramaticii, fondul esențial și străvechi al limbii române. Ca urmare, fondul lexical principal românesc păstrează niște serii semantice omogene ale latinismelor de origine rustică, arhaică și locală - latinisme care sunt atestate încă în comediile lui Plautus și Terentius sau numai în inscripții din provincii dunărene
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
care trecură Danubiul legiunile lui bădica Traian: VIADUCTUL VIR... Dar altceva mi s-a întâmplat mie în acest loc. Să vedeți... înainte de a fi înghițită de ape, în vederea lărgirii lacului de acumulare, în insulița turistică Ada Kaleh cu farmecul ei străvechi otoman, de pe mijlocul fluviului, în ziua aceea fusesem invitat, împreună cu alții, s-o vedem pentru ultima oară, înainte de a fi inundată. Toți se retrăseseră, pe gânduri. Numai eu zăboveam... Și atunci s-a apropiat de mine o fată, o turcoaică
Darul turcoaicei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10723_a_12048]
-
al Divinului. Orice viteză a vreunei mașini pălește față de a sa. Omul imită. Omul fie că păstrează dominanta caracterologică a primatelor/maimuțelor, ca un dat ancestral, ca o relicvă genetică, probabil după una sau mai multe corecțiuni genetice pe omul străvechi. Aceasta în ipoteza unei creații prin corecțiuni, în viziunea cumva catastrofică, prezentă și în teoriile despre planetă. Dar în inspirația Divinului, mai degrabă credem în creația directă a omului, ca specie și în cenzurarea repetată (motivul Pomului Vieții, al Babilonului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
doar bătrâne și inițiatice. Deși-i încălțat cu cizme mari, coloniale, suntem siliți, pe sub sprâncene, să-l vedem în pantofi de tenis albi, inofensivi, chiar de are spatele atât de lat și masiv. Atât de masiv. Semizeul merge pe ziduri străvechi, numără totul și tace, pe când în pământ cineva scrâșnind se întoarce. Schimbări magice Secvențele pe sticla translucidă cădeau una câte una pe albul perete al memoriei mele mereu circumspecte. Atunci, fără să bat istoric în ușă intram ca o furtună
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în privința studiilor făcute cu privire la apartenența noastră la gruparea valahă. Extraordinar de bine documentat, pe parcursul a 197 de pagini, ni se prezintă o valoroasă cer cetare în domeniul glotologiei evolutive. Abordarea de către autor a unui mod diferit de citire a termenilor străvechi „VALAH” și a variantelor sale, relevă un adevăr fundamental: originea comună a popoarelor tracice de limbă română cu cea a popoarelor semitice. Autorul ne mai atenționează în prefața cărții că: „Sfera lingvistică atotcuprinzătoare a acestor elemente lexicale nu ne mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
copios în presa germană. în răstimpul a doar cîteva luni de la debut, Eginald Schlattner devenise un personaj interesant al scenei literare din Germania, eroul unor documentare televizate, iar parohia din Roșia (Rothberg) s-a transformat și ea, la fel ca străvechea ei bisericuță, într-un loc de pelerinaj frecventat, mai ales după apariția celui de-al doilea roman, Mănușile roșii, și de unii reprezentanți mai mult sau mai puțin iluștri ai scenei literare și ai clasei politice din Germania și din
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
a augustinilor, devenită loc sfânt pentru musulmani după ce, spune legenda, califul Omar a petrecut o noapte acolo. Cronicile vorbesc și de moaștele Sfântului Ioan de Montfort. Vechile biserici, cu icoane minunate, în săptămâna mare sunt pline de flori - după tradiții străvechi, poate de la Osiris. Numai într-o veche biserică pot asculta slujba de Paști. Se află acolo toată lumea - bărbatul cu profil grecesc, romanii, doamnele lusitane cu plase în păr, sarazinii, copții, nestorienii, Marcus Diaconus, tânăra în negru, teologul demodat, toți uluiți
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
Ioan Lăcustă Multă vreme am crezut în singura putere a scrisului cu străvechile instrumente -creion, toc, stilou (pix). Ordonarea gândurilor în șire după ritmul lent al înaintării creionului pe coala de hârtie îmi părea a fi desăvârșită, truda scriitoricească însemnând și nesfârșite reveniri asupra a ceea ce încercai să-i dai un chip de
Mircea, computerul și dorul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10876_a_12201]
-
sînt admise, ci orgoliile opace ale adversarilor sau interesele obscure ale politicienilor. Dar uneori se întîmplă ca pionierii unor astfel de născociri voodoo să nu fie defel niște diletanți care confundă arena disputelor științifice cu altarul de oficiere a unor străvechi superstiții magice, ci adevărați oameni de știință, niște inteligențe redutabile cărora însă credința de acasă, lăsată neîngrădită, le joacă feste, impregnîndu-le gîndirea chiar și atunci cînd ar trebui să facă numai știință. În acest caz, avem de-a face cu
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
SERGIU GĂBUREAC Fără îndoială, subiectul numărul unu, pe care îl vom toca, zi de zi, în acest an este: Pe cine alegem președinte? Nici nu au trecut sărbătorile de iarnă și tembelviziunile știriste lucrează la manipularea boborului. Cu aceleași metode străvechi de tembelizare și ademenire a alegătorului. Predicții, horoscoape, profeții, Baba Vanga, Nostradamus... Non stop. Ruperea USL-ului, dorită de șobolani încă înainte de a se închega oficial, e permanent pusă pe tapet. Picătura chinezească! Nu este gest, vorbă, care să nu
DESPĂRŢIREA DE REPUBLICA a III-a. In: Editura Destine Literare by SERGIU GÃBUREAC () [Corola-journal/Journalistic/101_a_251]
-
Plânsu-mau iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” O atmosferă de arhaicitate, realizată printr-un lexic străvechi creează o atmosferă cețoasă de Ev Mediu, care se va perpetua până la ultimul text, cu o identică vigoare dantescă, ca în Sonetul CCCLXVI: „Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ceam rămas? Cuvintele-albine
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
1 Iconosonete, cu ilustrații din CESARE RIPA „DELLA NOVISSIMA ICONOLOGIA” (Padova, 1625), creatorul împătimit de poezia cu formă fixă, Poetul care-i dăruie Cuvântului inefabilul simțirii și al trăirii unice. Sonul este însoțit de imagini adecvate, aduse dintr-un timp străvechi (secolul al XVII-lea), în deplină consonanță cu versurile, acum mai proaspete ca oricând, prin sensibilitatea imaginilor, prin ineditul stilistic, prin profunzimea mesajului, dincolo de rigorile tehnice impuse de această specie lirică, Sonetul - „Prințul Poeziei”! Este o carte unică între cărțile
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
reflecțiile sale): „În universul meu de humă / mă dor cuvintele stelare, / ce cad ca stropii grei de ploaie / topiți în ochiul viu de soare...” Cât de plăcut este să te simți parte din acest univers „ocrotit de lună / ca o străveche stea din sfânta ei poveste...” (Nu știu de unde glasul), să nu-ți dorești decât să cânți, versuind, într-o dimineață de cuvinte..., un alt superb poem, Ca un semn al mirării, extras din volumul Joc alb (1990): „Nu vreau să
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
Monahul era un călugăr de soi, în timp ce călugărul era un monah scăpătat, ceea ce însemna că orice vlăstar aparținînd unei familii princiare, dacă vroia să se înscrie în tradiția venerabilă a castei cenobitice, nu putea năzui decît spre rangul respectabil și străvechi al monahului. În schimb, călugăr nu devenea decît omul de rînd, cel pentru care legămîntul întreit al supușeniei, smereniei și castității devenea sursa unei vieți de privațiuni adevărate, spre deosebire de traiul mai blînd și mai comod al regimului monahal. Iar în virtutea
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]