1,359 matches
-
noapte, cu speranța că și zădărnicia este o cale a devenirii. Să devii, ce? Și poetul se vede un punct insignifiant, în imensitatea văzduhului, bântuit de teama revenirii în același ”cerc istovitor”. Concretul, în poeziile lui Ioan Gheorghiță, capătă nuanțe străvezii, eterate, compunându-se din nostalgia unei lumi abia tangibile, dincolo de grosierul materiei, de realitatea imediată, căutând, cu ardoare, o viață a sunetelor, a culorilor,fiecare gând fiind ” despărțit de umbre transmisibile,/ împărțit de lumini lacome,/ ... Iată câteva expresii reverberante: ”o
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
îndepărtat al mirificului,/ cel care se naște/ din propriul gând,/ din propria imaterie,/ din mirosul plutitor/ al dezrădăcinării,/ vino în brațele/ nemaiîntâlnite cândva,/ brațele semicercului,/ solidificate în gusturi/ nepieritoare,/ vino în această chemare/ ce nu se va pierde/ printre embrionii/ străvezii/ ai sorții...”( Vino). La”marginea nopții” poetul își vede iubirea crescând, deschizându-se asemenea florilor de nufăr: ”și îți număram visele/ îngrămădite/ pe pieptul ascuțit/ ca o lance/ a arcuitei dorinți,/ doar îți vedeam iubirea,/ pașii îmi clătinau/ sfioșenia/ ca
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
mere nici de rai. Deschide-o cu tot trupul nefiresc, Amirosind a nechezat de cai. Vreau să încerc senzații nefirești. Și experiențe noi, ucigătoare. Strivește-mi perla-n unghii tu, ce ești, Un lup de mare pe-o năucitoare maree străvezie și flămândă de trupuri crude, frăgezite-n lapte. Să te îneci în seva-mi ca-ntr-o undă, Ce-ți susură-n timpan, Te vreau la noapte! Referință Bibliografică: SIMPLE FANTEZII / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059
SIMPLE FANTEZII de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379283_a_380612]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > INCANTAȚII PĂGÂNE Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Aș omorî o mie de fluturi ca să te pot îmbrăca pe tine la noapte într-o mie de aripi străvezii într-o rochie de mireasă cum nu s-a mai văzut pe Pământ dacă ai ținut vreodată în palmă un fluture poți înțelege cât de greu fac asta și cât te iubesc vai mă tem însă că tu vezi doar
INCANTAȚII PĂGÂNE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379292_a_380621]
-
În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic,la confluența Levantului cu anticile civilizației,pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie.In versul lui simți gustul esențelor tari,a formelor imateriale rămase străvezii în văzdu, așa cum ne închipuim tipologic grădina biblică a edenului.Religia și experiența trăită devine la el o rațiune a vieții.Acest fapt îl vedem în poemul său Itaca unde insula lui Ulise capătă valoarea edenului,altfel decât în mitul
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
al tău!" Era doar un vis, știam numai noi foarte bine. Cu sete-mi jurai veșnicii de argint împreună, Iar în carul cu stele-aurii, numai noi, tu și eu, Din patima palmelor calde, sub clarul de lună Îți curgeai fiori străvezii, către sufletul meu. Mă scăldai în privirile-ți mult prea încinse De pofte-ascunse adânc, printre tainele tale, Mă torturai lăsându-mi dorințele-aprinse Și plecai! Ce dor îmi lăsai iubite și ce jale! Îngenunchiată în lacrimi te rugam să rămâi, Dar
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
am vrut să pun faptele unui personaj în cârca altuia : două femei la fel de frumoase și de fatale. Prima, aparținând aproape în totalitate timpului trecut, să zicem, perfectului simplu și pur, iar cealaltă scăldându-și frumusețea mortală în apele mult prea străvezii ale prezentului. Două fatalități la fel de apetisante. Așa că, Dio, imparțial ca tot românul, își împărțea aventurile și timpul, exact pe din două.Prima, pur și simplu, își urla sub mângâieri, prezența , în vreme ce a doua nu avea curajul necesar să-și dea
FRUMUSEŢI CONCENTRICE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374233_a_375562]
-
nu am școli înalte, Oricine ajunge la mine atât de ușor! Nu am averi pentru furi și nici alte Bogății ascunse de ochii lor; Nu mă simt robul niciunei erezii, Nu-s complicate nici gândurile mele, Toate cuvintele îmi sunt străvezii Încât se vede veșnicia prin ele! Mi-e martor în ceruri Dumnezeu Și-aici pe pământ Carpații, Mi-a plăcut să fiu elevul meu, Din ce-am învățat le-am spus și la alții... Nu mă simt nimănuia datornic, Sunt
SUNT UN OM SIMPLU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378799_a_380128]
-
Tu m-ai privit și prin vălul necunoașterii ce s-a ivit, O inimă caldă mă-nvăluie iarăși Prin ceasurilor noastre răzbate atâta mister, În zorile zilei iarăși ai pornit la praznicul din cer, Unde dorurile pier. ÎNGERUL TOAMNEI Îngerul toamnei străveziu din cer coboară, Din umărul său drept răspândește o aromată boare, Acum roadele pământului se îmbracă-n sărbătoare. Miroase a viață țesută din vinul ce se pune pe masă, O roată de pâine aburindă aduce-n suflet lumină, Când toamna
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
se anunță ca suspendare a continuității hermeneutice a subiectului cu sine însuși și cu istoria"42: "Pământ nesimțitor și rece / De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm. / Un vas de lut, un sac de viermi?" Iar fața ta e străvezie). Observația lui G. Vattimo trimite către doctrina "tetradei" lumii (descompusă de Heidegger în pământ cer, muritori divini) dar și către o terestritate a Dasein-ului înțeles ca o "temporalitate trăită": "pe pământ locuiesc muritori ca muritorii" și "din pământ suntem trimiși
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Când omul risipitu-i un lut fără suflare Sufletul în afară rămâne surd și orb..." (Povestea magului...) Fără "scânteia divină" lutul e "inert" (Ce suflet trist...) și devine doar un "vas de lut, un sac de viermi" Iar fața ta e străvezie), căci partea adamică e rău alcătuită dintru început, ea conține germenii perisabilului, a prafului: "Fiindcă tina5 lumii e rea, fiindcă tină Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu) Ultima imagine a țărânii are la Eminescu conotație de cortină "grea" care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
inteligenți, special dresați ca să scoată de la ei diferite informații de care au nevoie. Tov. Groza: Am trimis tovarășului Borilă un plic strict confidențial și dânsul mi-a telefonat că, deși n-a desfăcut plicul, știe ce conține, pentru că plicul era străveziu și se putea citi. Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru educarea deputaților trebuie făcut un curs special despre conspirație, despre apărarea secretului de stat și cum trebuie să lucreze pentru a nu pune dușmanului arma în mână. Cine citește buletinele de presă și
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
în Asia. Delegații Porții au răspuns însă că împuternicirile lor se limitează la confirmarea Convenției de la Akerman. Ambele părți porneau de la nivelul maxim al pretențiilor, tocmai pentru a avea de unde ceda. În această privință rușii au operat o manevră destul de străvezie. Deși au invocat principiul conservării stăpânirilor teritoriale otomane în Europa, ei își aveau deja ochii țintiți asupra gurilor Dunării. Manevra a constat în minimalizarea voită a importanței lor pentru a adormi vigilența Porții. Orlov declarase chiar delegației otomane că insulele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
zăpezile-ți. Stai tremurînd. Nu ești încătușat. De ce să zăbovești, josnice demon rece al durerii, În chinuri ale gerului cumplit? Acum un Lac de ape-adînci unduitor 75 Se-ntinde pe deasupră-ți înghețînd tare; și totuși, șezi închis În acea stana străvezie, de parcă ai fi bucuros de luminoasa-ți închisoare, Pîn' ce, împovărata sub greimea să, afară trasă prin nemărginire, Spărgîndu-se c-un bubuit de-a curmezișul, îngrozitoarea grămădire tunînd Se prăvălește, și grindina și-nghețat fier ce din Stihie se abate-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pizma și-n zadar în jurul chipului de stana înota. Acum nemaistînd Drept, Regele Luminii întins cu furie 435 Din coadă să plesnește prin aprigul adînc; pleoapele-i, ca Soarele Care răsare în mîndria-i, toate adîncurile Groaznice le luminează, Solzii săi străvezii răspîndesc lumină precum ferestre ale dimineții, Gîtul sau flăcări scoate cu mînie și cu măreție, el biciuiește Hăul, Lovind pustiele și stîncile; pustiele puterea să o simt, 440 Se scútură din somnuri, fac semn cu groază Chemînd Leul, Tigrul, calul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
folosit de Blake. 289 Sfera spiritual-psihică, în care se poate intra în timpul somnului (lucru relatat pe larg de R. Steiner), despre care Blake spune: "fiecare [Fiica a Albionului]/ Are trei Porți înspre cele Trei Ceruri ale lui Beula, care strălucesc/ Străvezii în Frunțile și Sinurile și Pîntecele lor/ Înconjurate de focuri de care (nimeni) să se apropie nu poate" (Milton, 5, 6-9). Blake se referă la centrele psihice-cakre din filosofia hindusa [Ajna (frunte), Anahata (inima), Manipura (pîntece-buric)] ale căror porți arată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Armați cu tîrnăcoape și cazmale,/ Cînd taberei regale îi premerg,/ Să sape-un șanț, să-nalțe-o-ntăritură./ Mammon e-n fruntea lor, prin înzestrare,/ Cel mai prejos dintre căzuții Îngeri;/ El chiar în Ceruri gîndul și privirea/ Și le țintea spre vatra străvezie,/ Vrăjit de-atîta aur la tot pasul/ Și nu de tot ce-i sacru și divin/ În viziunea-naltelor sfințenii." 68 (ÎI, 118) metalul cel topit trecu-n canale: Vezi Milton, Paradisul pierdut, Cartea I, p. 28: "Pe cîmp, aproape, s-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
teme de eventualități nedorite se dovedește, la prima încercare severă, un discurs fals, găunos, înțesat de complexe Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care le-am suportat în "epoca aia de aur coclit" (expresie din Cavou bar) sînt străvezii, după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
prima vedere. Textul privitor la excesiva preocupare a personajului față de „făptura din afară” este lipsit de orice echivoc: „Această culoare Îi era Îndeosebi dragă noului meu prieten, el o purta În Însăși făptura lui, În ochii și sub pielița foarte străvezie a mâinilor, În cari, când la una, când la cealaltă, sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte safire de Ceylon. Cu brățara și cu parfumul, acea de neuitat mireasmă de garoafă roșie, inelele erau singurele lucruri cărora le rămânea credincios - Încolo
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
une tête de chérubin sans ailes” așezat „sur le buste déformé d’un démon” sau tipul unei voluptăți Îmbătătoare, dar infernale. Răsfrângerea În afară a acestei trăiri echivoce se materializează În mască, În coloratura afectivă ce se vădește În grația străvezie ori În tușa violentă a machiajului. Deformarea vieții provine din oroarea de tot ce este natural; „la peinture du visage”, remarcă Baudelaire, nu imită natura, ci o depășește prin stilizare, prin unitatea abstractă a detaliilor, subliniate de fard. Masca dă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
angelice și revolta metaforică), Moartea citește ziarul (1990, după ce apăruse în Olanda, în vara lui 1989) promovează decisiv ceea ce s-a numit „poezia refuzului”. Tristețile din cărțile anterioare se dezbracă de melancolie, reverie funebră și patos justițiar și cultivă parabola străvezie, cu un Ceaușescu pe post de hulpav demolator: „Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică / și-apoi o seceră cu limba mecanică.” De aici înainte s-ar zice că „misia poetică” s-
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
ideal” dislocă inerția și rutina, predicând o întoarcere la iubire și la idealismul adolescentin. Mai complex tematic și tehnic, romanul Varvarienii (1998) - scris înainte de primul, dar respins de cenzură - combină ingenios registrul realist cu cel fantastic și parabolic. Varvaria (trimitere străvezie la „Barbaria”) e un ținut al abjecției instituționalizate, proliferând în final asemenea rinoceritei din piesa ionesciană. C. s-a impus însă ca eminescolog, fiind apreciat dintru început de Edgar Papu și George Munteanu. Eminescu - Dialectica stilului (1984), carte erudită și
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
pe seama originalității yankee, membrii coloniei grecești se întrec în a-l potopi cu măguliri și favoruri, jucând, pe coarda ipocriziei, o comedie impudică, în râvna lor de a se arăta vrednici de „milioanele” care îi fascinează. Se pun la cale străvezii tertipuri, încolțesc resentimente, înflorește zâzania. Soția lui Stamati, trufașa Penelopa, apelpisită până la nevroză de viața searbădă pe care o duce, bovarizează. Lâncezeala, insuportabilă pentru o fire pasională, o face disponibilă aventurii. Încât, prezența seducătorului Angelo Deliu dezlănțuie frenezia erotică a
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
crudă cu o vagă stânjeneală. Aveam impresia că o încolțim pe femeia singură din fața noastră. Cu toate acestea, nici nu părea să observe prezența noastră încordată. Mâinile îi rămâneau mai departe nemișcate pe genunchi, privirea i se topea pe cerul străveziu. Licărirea unui surâs îi lumina chipul... Puțin câte puțin, ne-am lăsat în voia acelei liniști. Aplecați peste balustradă, cu ochii larg deschiși, încercam să vedem cât mai mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Am să usuc, totuși, câteva mănunchiuri de ierburi, a spus Albertine, reușind, în sfârșit, să-și dezlipească privirea de la toată comoara aceea. Nu se știe niciodată... Doi ani după aceea a murit. Era într-o seară de august, liniștită și străvezie. Charlotte se întorcea de la bibliotecă, unde o însărcinaseră cu explorarea munților de cărți adunate de pe moșiile nobiliare distruse... Mama ei era așezată pe o băncuță lipită de peretele izbei, cu capul sprijinit de lemnul neted al bârnelor. Ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]