784 matches
-
1/2 la Mitropolie, soldații au arestat pe sergent, au spart ușa bisericii și au fugit cu sicriul Sfântului Dumitru. S-au tras clopotele, mitropolitul a trimis să scoale pe Lupu Costache, pe C. Arion, pe Marghiloman. Dimineața, o fierbere strașnică în oraș, sute de femei au sosit în cârd la fața locului, plân gând și văitându-se. Doamnele de la Ortodoxie aler gau în toate părțile. Ceea ce nu se făcuse la intrarea germanilor era acum iminent. Mackensen, aflând de această agitație
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Negreșit, numai după pacea generală sau cel mai curând după armistițiul pe frontul occidental. Actul al doilea din război se încheiase cu o mare umilință și durere pentru noi, care nu aveam nici o vină, după o luptă glorioasă, o sforțare strașnică materială și morală pentru a reface din armata înfrântă din noiembrie 1916 pe cea victorioasă de la Mărășești și Oituz în vara lui 1917. Aliații, la început, și rușii, mai ales, ne duseseră la dezastrul care pusese o țară pe drumuri
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
uniforma germană face o astfel de meserie“. „Nu-l plânge, îl întrerupsei, este mult mai bine aici, la percheziții, decât pe frontul francez.“ Din stacojiu deveni violet, dar nu răspunse nimic.](Ibidem, p. 171.) Fu ultima percheziție și cea mai strașnică. Ea fusese provocată de guvern, prin instigația Mariei-Nicole Darvari, cu care avusesem o scenă violentă două zile înainte. Ne convocase Societatea Amicii Orbilor pentru a strânge ceva bani. Dânsa veni cu alte două doamne, câte trei neinvitate. A propus de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Eram în curent și cu cele ce se petreceau la Iași. Dinu ne spunea că la o percheziție făcută la Al. Constantinescu au găsit o copie după convenția subscrisă de Marghiloman, Burian, Kühlmann netrecută în tratatul de pace, atât de strașnică era pentru noi. Aceasta i-a turbat, au cerut să judece curtea marțială pe Al. Constantinescu ca trădător. Curtea a refuzat. Gl Hârjeu a insistat în zadar și a renunțat la sfârșit; Marghiloman însă, furios, a pus pe Stoianovici să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
se poate merge mai departe. Delegatul, ajungând la Coburg, dete în casă de patru ștrengăroaice cu părul încă pe spate, călare pe patru domni care fă ceau astfel curse prin salonul cel mare. Înmărmurirea cuconului Iancu trebuie să fi fost strașnică, protocolar și pedant cum era dânsul, dar pesemne că fetița cea de a doua, pentru care venise, știu să-l cucerească și să-i inspire un raport favorabil, căci tratativele începură, fură duse repede și, în iarna 1893, cu mare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nenorocul să întâlnească un om de valoare, pe baronul d’Aehrenthal 275, care cred că s-ar fi hotărât la orice pentru a-i reface o viață mai normală, dar atunci G. Philippescu era în vârstă, lovitura ar fi fost strașnică și femeia conștiincioasă și leală ce era Lydia nu s-ar fi împăcat cu ruperea legăturilor de recunoștință ce contractase cu acela care îi dăduse toate bunurile lumești în schimbul tinereții ei. Diplomatul plecă, peste câtva timp se uitaseră, G. Philippescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
regele Carol!“ Sări în sus: „Mă insulți, mă insulți, vii la mine ca să mă insulți!“ „Nu e vorba de insultă, dar e adevărul. Aceeași cenzură.“ „Cum eu care voiam să suprim cenzura!“ „N-aș bănui-o!“ De aici o discuție strașnică. El alergând prin casă, eu nemișcată pe scaun. „Tot astfel, d-le General, când luăm un ziar întoarcem paginile pline de isprăvile legionarilor, de portretele lor, fără a le citi, când deschidem radio[-ul] îl și închidem, auzindu-le laudele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în noaptea de 22/23 ian. și că, aflând de plecare joi-dimineață, a dat ordinul să se înapoieze la Sinaia. Când am întrebat cine s-a făcut răspunzător, mi-a spus: „Ça viendra“. 1 februarie 1941. S-au luat măsuri strașnice pentru dezarmarea publicului (alias legionarilor), poruncind executarea pe loc a infractorilor. Cu cât este mai drastică executarea, cu atât este mai subtilă frauda. Doctorul Drulă mi-a spus că a fost martor ocular la o percheziție pe stradă, când s-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
scop de regenerare a neamului românesc! Era o suflare puternică de reînviere care trecea peste țară și căreia nici un obstacol din lume n-ar fi putut să-i puie stăvili. Și totuși biruința nu era deloc sigură, căci aveam dușmani strașnici atât în afară cât și înlăuntru, care ne stăteau în cale. În afară erau trei mari împărății vecine, Austria, Rusia și Turcia cari nu vedeau cu ochi buni curentul unionist de la noi. Apoi se mai împotrivea și Anglia, care, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noștri, intonară în aplauzele frenetice ale publicului întreg Hora Unirei, vestita horă a lui Alecsandri, care era cântecul înălțător, hrana noastră sufletească de toate zilele. Atunci toată lumea, care se afla în fața dărâmăturilor transparentului, se prinse de mână într-o horă strașnică, uriașă, cum nu se mai văzuse în orașul nostru, în care oameni de toate vârstele, de toate treptele sociale, jucau cu o furie ne bună și în acelaș timp cântau în cor: Hai să dăm mână cu mână Cei cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
N-au făcut-o numai din considerațiune cătră bătrânul meu tată, care le inspira oarecare respect. Văzând așa, m-am simțit îmboldit de ambițiunea de a dovedi că merit situațiunea ce mi s-a dat. M-am pus cu hărnicie strașnică pe lucru, am cetit și răscetit din scoarță în scoarță codul Calimah, Regulamentul Organic, Cap. VIII și Sobornicescul Hrisov și, în câteva luni, având memoria proaspătă, neobosită, ajutat și de practica de toate zilele, am ajuns să fiu un factor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la răcoare, nebăut, nemâncat și nedormit, pănă la răsăritul soarelui, și a doua zi a trebuit să vin eu să mă rog de neamț, ca să-i deie drumul. Iar neamțul, când l-a văzut în ochi, i-a făcut o strașnică lecție, dându-i cu degetul pe la nas și amenințându-l că, în caz de a se mai obrăznici cu noi, va fi și mai aspru pedepsit! Ei! Doamne! Bine a zis cine a zis: frica e din rai. Să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
entuziasmul fără seamăn cu care a fost primit Principele Carol, când, acoperit de colb, a sosit în careta lui de călătorie, alături cu Ioan Brătianu, în mijlocul imensei mulțimi. A fost o mare ușurare, o piatră rădicată de pe pieptul țărei, o strașnică, nemaipomenită explozie de bucurie ieșită din adâncul sufletului unui popor care vedea prin intuișiune în Vodă Carol pe marele cârmaci ce-l va duce la liman. Și, Doamne! presimțirea poporului n-a fost înșălată, căci steaua bună a țărei a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prinde frunze și încep păsările a ciripi. Ne-am dus într-o dumbravă să culegem viorele și deodată am auzit cucul, vestitorul primăverei, cântându-ne în față. Cuprinși de bucurie și superstițioși ca toți înamorații, am încins îndată o horă strașnică pe iarba verde, siguri că o să ne meargă de astă dată după dorul inimei. Dar șiretul de cuc ne-a amăgit, căci dorul inimei a rămas neîmplinit și s-a topit încet, în oftări și lacrimi puse în versuri. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înfricoșatul urs, văzui o veveriță mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În același moment sosiră și haitașii și goana se isprăvi. Mulțămit că am scăpat de cei trei urși care în timp de vreo trei oare au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe gât și cu un aer mânios răspunsei: Pentru Dumnezeu! Ce vreți, domnilor?... Să vă spun numaidecât că vulpea a fost bearcă 137, asta n-o pot face nici în ruptul capului, măcar de m-ați duce la spânzurătoare. Un strașnic hohot de râs peste care domnea, se înțelege, râsul lui Codreanu, întâmpină vorbele mele. Dânșii habar n-aveau că eu îi trăgeam pe sfoară cu povestea lui Odobescu. Dar culmea nu-i aici. Catrințaș, care ședea în picioare și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dinaintea ușei salonului am stat un moment de m-am răsuflat, apoi intrând triumfător înăuntru am spus doamnei ce vroia să plece că trăsura e la dispoziția ei. Maică Precistă!... Multă vreme m-a urmărit spaima acestor câteva momente de strașnică emoțiune în care am fost așa de aproape de desperare, de fugă, de sinucidere chiar. Așa-i când te iè gura pe dinainte și te gurguți 173 mai sus decât te rădică călcăile. Atunci am văzut eu că e mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
niciodată să o supuie, ci totdeauna au fost în cele din urmă bătuți și alungați peste hotar. Că cetatea a servit odată de adăpost voinicilor oșteni care s-au luptat pentru apărarea țărei, că împrejurul ei s-au dat cândva strașnice bătălii care i-au însângerat zidurile, nu încape îndoială, dovadă știrbiturile, rupturile ce se văd în multe părți ale ei, care n-au putut să fie pricinuite numai de vânturi și ploi. Pacat că aceste ziduri, ramase încă în picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-mi-se am adormit și eu. Lucru ciudat însă, deși cu ochii închiși vedeam prin pleoape, simțeam, auzeam tot ce se petrece și deodată mă pomenii că munții cei posomorâți, amenințători, desprinși parcă de pe temeliile lor, au încins o horă strașnică de brâu și tot atunci băgai de samă că culmile lor luară înfățoșarea unor capete de urieși cu ochii mari ca craterele de vulcan, cu păduri pe titve 188 în loc de plete, cu prăpăstii în loc de guri, cu stânci în loc de dinți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de această învinuire să-mi arunce piatra. Așa îmi aduc aminte că la niște Paști, pe când aveam abia vro șase ani și mă jucam în odaia tatălui meu ci niște soldați de plumb înșirându-i pe podele și pregătind o strașnică bătălie între nemți și ruși, deodată ușa se deschide cu zgomot și năprasnic se înfățoșază soții Alecu și Smaranda Lazu, cu care părintele meu era în relațiuni de prietenie. Dânșii erau numarați între așa-numiții aristocrați ai județului nostru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vițel În poalele mamii din pricina Elenei care mă trăda, mizerabila, cu Gică. Elena era fata cuminte a unui cusător de dosare la minister și a unei bucătărese din casa generalului Lahovary, copilă cres cută, la fel ca frații ei, cu strașnică rigoare părintească, din pri cină că locuiau lipit de hotelul Duca, plin numai cu femei și cu perdelele mereu lăsate, din inima mahalalei noastre cu lume amestecată; crescuți apoi cu ifose mari de tot, fiindcă taică-său, cusătorul de dosare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oarecare. Mai ales că, după ce asistasem la profeția domnului Toma de anul trecut, la defilarea de 23 August, eu și prietenii mei cei mai de încredere, Mircea și Biță, dezbătuserăm în repetate rânduri, cu maximă înflăcărare și păstrând cel mai strașnic secret, chestiunea profeției în sine: e posibil să vadă cineva, adică domnul Toma în cazul nostru, ceea ce spusese el că vede? Adică lupta din cer, dusă între armata îngerilor și cea a demonilor. Poate un om să vadă ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
reușești să te adîncești În spiritul locului; pentru asta, trebuie să stai pe loc cîteva zile bune. Am ajuns, pînă la urmă, pe țărmul de nord al lacului Nahuel Huapí și am dormit pe malul lui, sătui și mulțumiți după strașnicul grătar pe care Îl Îngurgitaserăm. Dar, cînd ne-am așternut iarăși drumului, am observat că era lăsat cauciucul din spate, iar de atunci a Început o luptă obositoare cu camera de aer. De fiecare dată cînd lipeam o parte, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lui mici, sfredelitori și inteligenți, de parcă mi-ar fi cerut socoteală de îndrăzneala de care dădeam dovadă, nevenindu-i să creadă ce i se întâmplase și comunicându-le în același timp confraților din galerii tragedia din exterior. Încă o lovitură strașnică de lopată și tata i-a luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Murdoch, Israelul lui Amos Oz sau alta? A.R. Nu cunosc decât o patrie, dar nu mă dau în vânt după cuvântul ca atare. A fost demonetizat, vulgarizat, becalizat. R.P. Ba chiar imbecalizat, vorba lui Octavian Paler. A.R. Da, strașnică vorbă. Oricum, n-aș putea trăi în America. Să ne înțelegem. America este extra ordinară, megaextraordinară, dacă acceptați cuvântul. Cele mai impresionante muzee din lume, în afară de Luvru și de Prado, le-am văzut în America. Până și cea mai bogată
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]