1,841 matches
-
nesomn. Sora lor Desfrânarea, picură în ureche propuneri promiscue și tentante. Te înconjoară cu voci dulci, dansează lasciv pentru tine. Aproape goale, te măngaie dornice în ritmul muzicii languroase. Urci scările printre ele. Un fior rece te cuprinde. Femeia în straie cernite îți taie calea. Îi cauți privirea. În locul ochilor, două orificii negre încearcă să-ți absoarbă Energia. Simți, că Viața se scurge ca un firicel de apă. O ocolești și se spulberă în fumul înecăcios al nopții. Spiritul casei îți
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
în mod permanent ea va locui în salonul dimineților albastre, căluții de mare și berzele o vor însoți. Din coșul lui cu rufe purtate va scoate cântecul de patefon pe care îl ascultau împreună, apoi meticuloasă îl va înveli în straie de duminică. După amiaza va pregăti cina pentru timpul șchiop 6-Telefonul La capătul firului sunt secunde pe care timpul le înrămează spaima de a nu pierde zâmbetul bogat al toamnei desprinde silabe din carnea cuvintelor se naște strigătul de iarnă
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]
-
într-un văl de sentimente, pentru cavaleri și fete! E a dragostei răscoală ce-și ia arme din cuvinte, pentru suflet, dăruite! E a minții născoceală care-i dă însuflețire, să o ducă-n nemurire! E-a privirii primeneală în straie nobiliare, pentru fast de sărbătoare! E lumina siderală în candela sufletului și-n dragostea poetului! E-a dorului tânguială în sufletul singuratic, pentru cititor romantic! E-nmiresmată petală din floare nemuritoare, ce din carte-i grăitoare! E rază sentimentală scăldată
CE-I POEZIA? de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353125_a_354454]
-
Un legământ între acei ce-am fost, Petarde de lumină și culoare Și dezmierdări de șoapte fără rost Apar la geam în nopțile cu lună, Când sufletul trăiește înc-un vis Și stelele în taină ne cunună Peste tăcerea timpului promis. STRAI DE LUMINĂ Trecutul din umbră vulcanii i-a stins Sădind în cenușă reci boabe de rouă, Și-n arca iubirii cuvintele-au nins Ducându-și trecutul spre lumea cea nouă. Se-aude un scâncet, ori poate-i un plâns, Tristețea
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
din umbră vulcanii i-a stins Sădind în cenușă reci boabe de rouă, Și-n arca iubirii cuvintele-au nins Ducându-și trecutul spre lumea cea nouă. Se-aude un scâncet, ori poate-i un plâns, Tristețea-i ascunsă în strai de lumină Și-n suflet iubire, și doruri au strâns Pescari fără vise - copii fără vină. Arena cu lei rămasă-i pustie, Se nasc galaxii din ochiuri de apă, Dar rostul durerii nici Iov nu îl știe, Nici gândul ce
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
durerii nici Iov nu îl știe, Nici gândul ce tace la margini de groapă. Se naște o zi ca alta să piară Și arde în noi scânteia divină, Cu smirnă, cu rug și lacrimi de ceară, Ne țese tăcerea alt strai de lumină. PETALE DE GÂNDURI Spre lumi nevăzute ai dus nemurirea Și gândul, și visul, și viața de-apoi, Iar formei de lut i-ai dat mărginirea, Doi poli, o durere și-un drum de noroi. Bolnav de tristețe, prea
O LUME DEGHIZATĂ (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353107_a_354436]
-
deșert, cât și cu călugării. Când nu se aflau în vreun conflict armat cavalerii nu purtau armurile decât la ceremonii, când porneau către orașelemari sau castele, ca oaspeți ai unor persoane de seamă. Dupătrecerea porților cetății era obiceiul ca acele straie metalice săfie scoase, pentru căînsăși gazda îi invita pe oaspeți săfacăacest gest, rostind cuvintele sacramentale: Scoateți-văarmura, nobile domn, căci ați venit la prieteni!(Henryk Sienkiewicz, Cavalerii teutoni, 1962:45 ). În nordul Franței, în Italia,dar cu precădere în Germania, cavalerul
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului CE VREMURI... Pogoară lumina-n grădină Pe aripi frânte de vânt, Albinele dau zor în stupină, Cu florile făcând legământ. Livada bătrână se-nclină Ca baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine anină De ram și rodu-și revarsă. Cântă-n tufiș o turturică; În sat din frunza de fag O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră
CE VREMURI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352674_a_354003]
-
ca tine, pământ ce poartă-n sine izvorul unui munte și-un ciob albit de stea, mă doare iar durutul uitărilor din mine și iarna care urcă argint pe fruntea mea Mă plec cu gândul către lumina ce pogoară în strai de sărbătoarea de mână să mă ia și îmbătat de pura și alba ei candoare iar plec către tărâmul de vise ce mă vrea Și trec apoi în firul de iarbă ce s-apleacă și-n floarea ce-și șoptește
CIOB ALBIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353612_a_354941]
-
în univers/ păstrează vie, încă, mirabila-i candoare/ locul în care doruri se unduiesc în vers.// [ ... ] Căsuța mea,/ comoară de vis și nestemate/ ea, dulce sărutare la pragul nemuririi/ un leagăn fermecat, parfum de bunătate/ ființa mi-o îmbracă în straiele iubirii.” („Căsuța mea”) Chiar dacă, plecată să-și desăvârșească studiile, copila cu sufletul-floare se-ntoarce mereu „la pragul de legendă” al casei părintești, de-acolo răzbătând spre sufletul ei o „Chemare tainică”: „O tainică chemare - ca focul arzătoare/ Îmi poartă pașii-agale
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SĂ NU MAI VII! Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului Nu-ți sunt datoare-o veșnicie, Cu strai de fluturi și de flori. Mi-ai fost izvor de apă vie, Ți-am fost doar vis purtat de nori. Îți sunt datoare doar o vară Răstălmăcită-n lan de gând. N-am vrut...n-ai vrut atât să doară
SĂ NU MAI VII! de AURA POPA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353667_a_354996]
-
nr. 1529 din 09 martie 2015 Toate Articolele Autorului primăvară dimineață lucidă, lucidă, cu muguri în pârgă și cerul nud, în albia zânelor curge lumină din razele soarelui de la sud. munții cu frunți de cezari s-au trezit îmbrăcați în strai înflorit, privesc feciorind tainic izvoare, venind din balade și rit. se-aude un fluier pe dulcele plai, se vede ieșind firul ierbii, sub umbrele-adânci de stejari se-adapă-n izvoare reci cerbii. fetele culeg floarea-reginei, având în ochi azururi alpestre se-ntorc
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353684_a_355013]
-
port cu mine oriunde în lume ajung. Poveștile de dor ce le trăiesc, in graiul tău când altora le spun, Îmi par mai dulci, mai pline de-nțeles. Prin tine cânt iubirea de glie, de neam. Prin tine limbă străbună, strai strămoșesc purtat cu mandrie, De-a lungul anilor prin care pășesc. Mai dârză din orice-ncercare-ai ieșit, Comoară de preț a neamului nostru vestit, tenace ai fost... Mă simt împlinită când vorba-ți rostesc. Referință Bibliografică: Limba Română / Ana
LIMBA ROMÂNĂ de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353725_a_355054]
-
prea erau condițiile vitrege. Nici credincioșii din cetate nu-l căutară, neștiind ce se întâmplă cu el. Teodosie stătea posomorât și se ruga întruna. Ca o minune, într-o zi, să nu-i vină a crede! Văzu pe cineva în straie alese, albastre ca cerul, apropiindu-se de chilia sa. Se uită mai bine - iată, era un băiat. Copilul, în bunătatea lui, îi zâmbi. Răspunse și el cu zâmbet acestui copil. Îl chemă mai aproape. Copilul veni supus. Îl rugă să
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353686_a_355015]
-
jucau, tălpile lor nu atingeau pământul, atâta măiestrie aveau. Își sincronizau astfel mișcările, încât păreau că zboară, păreau cocori în zbor planat. Cămășile și ițarii le erau albe ca zăpada și se păstrau așa până la dezlegarea Călușului. Care era secretul straielor? Erau țesute și cusute de fecioare, apoi înălbite la ger. Traseul călușarilor era stabilit dinainte. Și, în fiecare localitate, călușarii primeau câte un costum nou-nouț, alb ca neaua. Nimeni însă nu știa cu ce se hrăneau, dar aveau atâta energie
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
de cărturari sau pur și simplu călători străini) menționează deopotrivă râurile, munții, văile afluenților, așezările și bogățiile acestui areal geografic al Cheilor Dâmboviței. Români sau străini, toate sursele ortografiază și au etimologii de sorginte latinească, chiar dacă denominațiunile sunt îmbrăcate în straie străine, slavonă, chirilică veche, anglo-saxonă, greacă, etc. Ele denotă elocvent originea latină a poporului și limbii noastre, iar limba română literară își are nucleul de obârșie (și) în acest spațiu ... Aproape nimic nu a scăpat ochiului scrutător al cercetătorului, pentru
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
o cergă moale pe ea, îi dădu să mânânce fân și ovăz, o adăpă cu apă curată. El însuși intră în casă să se spele cu apă rece pe mâini și pe obraji, apoi puse pe el cele mai frumoase straie huțule, încălecă pe iapă și ieși pe poartă în drum spre biserică. Gospodina Costaneha închise porțile în urma omului ei, rosti un gând bun de drum în noaptea neagră, apoi intră în casă liniștită că moșul ei se va descurca în
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
acum pe cale de dispariție. Au rămas ici colo doar scheleții ideilor, insectar de fluturi uscați și veștezi care încearcă să-și ia zborul din vitrinele de muzeu, să-și scuture aripile de praful vetust al istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă să își piardă contactul cu frumusețea de vis a voalului care împodobea cândva fața ascunsă a zeiței Isis. Voalul care ascunde dar și revelează
DESPRE VOALUL LUI ISIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354219_a_355548]
-
Și pentru noi în slavă- a înviat, Dând tuturor o viață fără moarte! Veniți voi, frații mei, să luăm Lumină, Și din Lumină să ne facem Rai! Din Raiul Sfânt Iisus la toți să vină, Din mântuire să ne facem strai. El s-a făcut din Om, murind, Lumină Și pentru toți El Raiu-a descuiat, Să mergem frate, să luăm Lumină! Căci pentru noi, Hristos a înviat! Referință Bibliografică: HRISTOS A ÎNVIAT! / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2297
HRISTOS A ÎNVIAT! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354239_a_355568]
-
toți copacii, pornind de la șes și mergând până în vârf de munte, lăsându-se „chemată de frumos”, pentru a explica: „Din haina toamnei aurie/ O altă haină va să fie,/ Cu verde crud ce va să-mbrace/ Același ram de sub cojoace” - Strai de toamnă. Mergând în timp, fără grabă, dar sensibilă și atentă la miracolul vieții pe care natura-l dezvăluie cu dărnicie la tot pasul, Vera Crăciun descoperă armonia adusă cu blândețe de cel mai rece anotimp: „Împodobit e ramul cu
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
luat esențe parfumate Stropindu-ne florile toate. Ești zâna din povești frumoasă Ce-alungă iarna somnoroasă Ești adierea cea mai lină Ești zumzetul de prin grădină. Ești raza caldă ce trezește Bătrânul codru ce-nverzește Azi ești narcisă zâmbitoare În straiul alb de sărbătoare. Ești în văzduh o simfonie Ești a naturii armonie Ești revărsat multicolor Ești zbor geometric de cocor. Referință Bibliografică: Primăvara / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 430, Anul II, 05 martie 2012. Drepturi de Autor
PRIMĂVARA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354756_a_356085]
-
albine. Se dezvelesc statui din piatră fină De voaluri preasfințite-n puritate Pe fruntea lui se scaldă o lumină Când dragostea timid la poartă-i bate ... A ÎNGHEȚAT O LACRIMĂ SUB GENE A înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Se ascunde-n șoapta florilor perene Un vis înzăpezit și-un chip de fată În tihnă-și cântă doru-n versuri line Și-atâtea taine-n nopți de catifea Când prin omăt, luciri diamantine Se sting în dansul fulgilor
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
nou instalat în țara noastră: „Cei care doresc să cotizeze sunt așteptați și cu idei pentru că deja avem un Plan de perspectivă pentru perioada viitorul imediat și cel de perspectivă”. Lectura cărții îți lasă impresia că te primenești. Cuvintele capătă straie noi prin condeiul învârtit în spiritul ludic al autorului. E neîndoios că ceea ce îl definește pe autor este un acut simț al limbii. E fascinat de forța expresivă a cuvintelor pe care le folosește ca armă în scrierile sale. Când
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
remușcării; Azi m-a ucis amurgul și-un vis a mai apus Și mușcă fericirea din buzele răbdării... M-aș dezbrăca de mine, să-mi dai din tine-un pic Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire; Sunt eu cu strai de tine, sau nu mai sunt nimic Și-n coajă de tristețe te plămădesc, iubire... Și lasă-mă să caut de dincolo de noi Cum mai suspină dorul și ploile cum mor! Am adunat în mine un pas din doi în
DIN FLORI DE GÂND TE-ADUN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347064_a_348393]
-
Tu ești Sya, mie să-mi spui Ynn. Te aștept mâine în poienița cu flori, lângă cascadă. Dimineața, când s-a trezit, Sya s-a dichisit privindu-se în luciul apei dintr-un vas de lut, apoi a îmbrăcat frumoasele straie primite în dar de ziua ei. La sfârșit, și-a frecat palmele cu frunzele unei plante frumos mirositoare. S-a mai uitat odată în oglinda apei și a ieșit grăbită pe ușă. A mers cu pași mici și repezi ca să
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]