772 matches
-
rămânea fără salariul din care își întreținea familia în creștere... Am simțit că-mi vine iar să vomit. Soția lui, Linda, tocmai născuse, în urmă cu trei luni, un al doilea băiețel, iar eu știam că Phil era deja destul de stresat din cauza banilor. Omul avea un CV impresionant, dar piața de muncă era destul de închisă. S-a auzit soneria intercomului. Era Netrebnicia Sa. — Claire, vreau să te văd la mine în birou. Imediat. Phil a schițat un zâmbet. — Ține-te tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
biroul său, Ignatius Gribb continua să sforăie. PATRUZECI ȘI CINCI Mai devreme, în Casa Fiului Răsare. Media a spus: — Madame Iocasta, n-ați fost oare prea dură cu Vultur-în-Zbor? Oamenii se mai zăpăcesc. Oamenii buni pot face prostii atunci când sunt stresați. Madame Iocasta a spus: — Nici măcar nu-l cunoști. Media a întors capul: — Eu nu fac altceva decât să-i acord prezumția de nevinovăție. Virgil îi încurajează tot timpul pe oameni să se-ndoiască. Iocasta a spus: — Vultur-în-Zbor nu este binevenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Mama e convinsă că nici o persoană care are grijă de copil și nici un bărbat nu pot egala viteza ei sau capacitatea ei de anticipare. Judith nu a obiectat când soțul ei, Nigel, i-a zis că, din cauză că era atât de stresat de serviciul lui de la bancă, ar avea nevoie de o vacanță la schi, lăsând-o pe Judith cu sarcina relaxantă de a sta acasă cu trei copii mai mici de patru ani. (Gemenii s-au născut la puțin timp după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
curate În comparație cu restul Londrei, iată răspunsul, i-am spus. —Aha, acum Înțeleg, a spus Candy cu un rânjet. În felul ăsta tot căcatul rămâne Înăuntru. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Ce mai faci TU? Eu am fost așa de stresată după 3 zile de vacanță, că am vrut să mă duc la mănăstire. Oare oferă programe de dezintoxicare de muncă pentru dependenți jalnici ca noi? Am fost la un hotel „primitor pentru copii“, În Somerset. Din cauză că Felix a ars siguranțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al familiei. —Membrii familiei nu-ți fură de obicei lucruri și apoi te consolează. Sunt șocată de tonul plat al vocii prietenei mele: nu mai are nici o urmă de tărie bătăioasă. M-am gândit la asta, Kate. Felix e destul de stresat de faptul că eu sunt tot timpul plecată. Eczema i s-a Înrăutățit... Și o iubește pe Anka, chiar o iubește. —Revino-ți, ea e o hoață, iar tu ești șefa ei. La serviciu, nu ai tolera o situație ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce mai am de făcut este să dau de urma tuturor celor treizeci și șapte de articole de pe listă. După ce am aruncat cu radioul În el azi-dimineață, Richard mi-a spus că, după părerea lui, Întreaga poveste cu petrecerea mă stresează un pic. Ce-ar fi să iau eu o pauză și se duce el la supermarket? Imposibil, i-am zis, ar cumpăra numai prostii. Dar există o listă, Kate, mi-a replicat el rațional, pe tonul omului În halat alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În locul ei! —Rich? —Hmmmmm? Ziarul Îi alunecă pe nas. —Trebuie s-o Înscriem pe Emily la Piper Place. —De ce? Pentru că-i oferă atâtea posibilități. Iar ai vorbit cu Angela Brunt. —Ăhă. —Katie, bietul copil al femeii ăleia e atât de stresat, că o să ajungă dealerul de droguri al cartierului. Dar știe să cânte la oboi. —Bine, bine, va fi dealerul de droguri al cartierului care știe să cânte la oboi. Fiica ta știe toate replicile din Mary Poppins pe de rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să spun... N-am idee cât timp a durat scena așteptării apăsătoare care Îmi șfichiuia nervii și Îmi amplifica neputința de a reacționa Într-o manieră corespunzătoare, habar n-am care ar fi fost maniera aia, iar lucrul acesta mă stresa și mai tare. Încet-Încet, profesorul a prins să se reanime În uralele mele lăuntrice de satisfacție ușurată. Ochii, cei dintâi, i-au redevenit mobili și funcționali, i-a rotit prin Încăpere ca și când s-ar fi aflat pentru prima oară acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în preajmă. Cum taie metodic, statornic, cadențat, zi după zi, viața mea. Aproape că-i aud satârul cum îmi retează zilele. Dormeam astfel în studenție când veneam acasă în vacanțe, după sesiunile de examene. Nu eram cine știe ce obosit. Nu mă stresau examenele. Era doar reîntâlnirea cu aerul pur, amețitor al satului. Dormeam câte trei--patru zile, cu pauze rare de mâncat câte ceva, spre disperarea părinților. Credeau că mă întorc bolnav. Eram doar iarăși curat, mă limpezeau aerul satului meu, pădurea și balta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din nou. —Dar... —Iubito, ajunge, spuse Hunter cu asprime. Nu ai decât să mă crezi sau să nu mă crezi, treaba ta. Eu Îți spun adevărul. „Poate că exagerasem eu“, m-am gândit, enervată pe mine Însămi. Eram obosită și stresată din cauza serviciului, ceea ce uneori mă transforma, din când În când, Într-un mic butoi cu pulbere. Și când m-am gandit mai mult la explicația lui Hunter, mi-a părut cât se poate de plauzibilă: el chiar călătorea mult În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a plăcut la nebunie colierul pe care-l purta aseară, așa că am Întrebat-o de unde Îl are. Ea zise doar: „El mi l-a dăruit.“ Parcă așa zise, cred... da... sau... — Da’ spune odată! o muștrului Lauren. Nu mă mai stresa atâta. Încerc să redau exact, replică Marci neliniștită. Am tras adânc aer În piept și mi-am ținut respirația, Înspăimântată la culme. —Așa, i-am spus Sophiei că „El i-a dăruit și soției lui același colier“, la care Sophia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
s-au întrebat (și au întrebat), suspicioși, jurnaliștii. Dacă în Europa Occidentală predomină tipul bărbatului modern, relaxat, care reușește să îmbine cu succes toate aspectele vieții (carieră, familie, prieteni, hobby-uri), în România, majoritatea, 72%, este reprezentată de bărbatul tradiționalist, stresat de obligațiile pe care i le impune societatea modernă. Românii cred că este important să aducă bani în casă și să aibă o imagine perfectă, casă, mașină și o soție frumoasă. Dacă în Suedia 57%, iar în Franța 42% dintre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trebuie aerisite cât mai des. Dialogul real țâșnește numai din diferențe. E bine ca artistul să aibă apucături de furnică. Dar și de albină. Înving cei care își gestionează corect limitele. Orientalii s-au împrietenit cu sărăcia. Și nu se stresează reciproc. Libertatea este o fereastră spre frumusețe. Murim toți. Câți o fac însă pentru un ideal? Există încă o relație cosmică între om și mister. Dar e pe cale să se dizolve. Jurnalul cinstit este un important act de identitate. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
al comparației ? Imbecilii au răspunsuri la toate. Omul de pe stradă continuă să-l fluiere pe polițist și să-l laude pe infractor. Mulți scriitori resping tradiția numai pentru că e semnată de alții. Prostul trage concluzii, nu învățăminte. Unii sunt foarte stresați de teama că nu vor mai veni barbarii. Imbecilii consideră ospitalitatea semenilor drept un semn al inferiorității. Prostul burdușește lumea la dimensiunile alveolei lui. Stăm unii pe la ușile altora, urlăm și ne vânăm de parcă am reprezenta specii diferite. Față de abuzurile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
două enigme. Începi să îmbătrânești când oglinda are alte impresii decât ale tale. Longevitatea poate fi și pedeapsă. Fiecare zi e un dar de care uităm să ne bucurăm. Spațiul îmi prisosește. Cu timpul stau ceva mai rău. Trei dromaderi stresează omul : trecutul ,prezentul și viitorul. Viitorul va fi al celor care vor intui la timp ieșirea. Indiferent de vârstă, inima rămâne colivia copilăriei. În timp, unele cărți suferă un proces de descărnare precum cadavrele uitate prin dulapuri. Dacă nu ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne-au împins spre progres. Iar el, spre alte obsesii. Ne strecurăm tot mai încruntați printre cacofoniile vieții. Suntem foarte agitați. Nu am avut închidere de lună, ci de mileniu. Stresul - adică senzația că locuim unul în marsupiul celuilalt. Suntem stresați pentru că toți vor să facă ordine în viața celorlalți. Lumea actuală pare un film făcut de Mefisto pe un scenariu de Kafka. Epoca noastră tinde să devină un soi de bazin cu pești piranha. Jurnalul. 11 septembrie 2001. Au căzut
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a scos-o în cale un spermatozoid rătăcit. Spune-mi, nu-ți este uneori dor să visezi, să ai parte, măcar în somn, de proiecte? Îți aduci aminte de ciudații aceia din Macondo ținutul aiurea zămislit de Marquez care erau stresați nu din cauza faptului că nu mai puteau dormi, ci urlau către lună deranjați doar de imposibilitatea de a visa? Spune-mi, nu-ți este dor să visezi? De când n-ai mai visat ca un om? Ca un om, nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Mi-a zis că o interesează profesia. Și altceva? am întrebat. Altceva, nimic. Cum, chiar nimic? Chiar nimic altceva?... Ea a ridicat din umeri. Nu e destul? De ce să ceri de la viață ceva ce nu poți obține sau să te stresezi luptînd pentru cine știe ce? a fost replica ei. “E asta înțelepciune, sau resemnare, sau rezervă?” m-am întrebat, fără să găsesc cu certitudine răspunsul. Dar poate nu are importanță... Dacă ne simțim bine împreună, mai contează altceva? mi-am zis. Apoi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
le știm chiar dinainte de a învăța cum se numesc, au luat-o razna și au devenit aproape niște otrăvuri. Păi spune și dumneata vecine, ce să mai crezi când citești zilnic în presă, că ouăle pașnicelor găini și bibilici sunt stresate, laptele sărmanul e complet deprimat, plin de azotați, nitrați și vai, chiar de antibiotice, făina nici nu mai e făină, ci un fel de praf, plin de pesticide și hormoni notați cu E, cireșele sunt și ele cu psihicul la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încă viu". Eu aș propune, ca să fie dotat guvernul României și Parlamentul cu asemenea motociclete. I-ar mai rări și ne-am mai veseli și noi puțin, ce naiba! Eu cu cine fac banking? De vreo două zile mă simt foarte stresat de o întrebare la ordinea zilei, o întrebare firească aș putea spune, existențială chiar, pentru mine și familia mea. întrebarea este simplă: eu cu cine fac banking? Nu serios, vă spun, deci eu cu cine fac banking? De unde iau eu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
chestia pe îndelete, așa gospodărește, a vândut toată flota de pescuit oceanic, la ora ceea a șaptea din lume, apoi întreaga flotă de transport, (a patra din lume), ca nici o coadă de pește oceanic să nu mai ajungă să ne streseze, chiar zi de zi. Ca urmare, reclama care ne violentase atât privirile, a dispărut pe veci, odată cu fabricile de prelucrare a peștelui oceanic de la Tulcea. Și de atunci, nu pot să zic eu că am fost chiar salvați de la un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Au copiat rețeta brevetată (???) de Banca Marmorosch Blank, care a avut în 1931 o cădere ce a zguduit economia românească, după ce a emis cecuri fără acoperire către Banca Națională... și exemplele pot continua la nesfârșit, dar nu vreau să vă stresez prea mult, arătându-vă că de fapt și înaintașii noștri urlau de durere din aceleași motive ca și noi. Doar personajele erau altele, metodele aceleași. Sunt foarte sigur că pentru majoritatea românilor, răsfoitul ziarelor de epocă e o activitate plictisitoare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fotbal a României să se califice pentru Campionatul mondial, decât un amărăștean pălit de boală, pentru un nenorocit de pat, de spital. Dar ca să nu vă tai entuziasmul, (care acum a ajuns sinonim cu tăiatul macaroanei) și să nu vă stresez de tot, în sfânta zi de azi, vă voi demonstra că unii, totuși se gândesc la popor, folosindu-se vechiul dar sănătosul principiu românesc: „Țara arde și baba se piaptănă". De exemplu, doamna Udrea, care dă sfaturi tinerilor pedeliști, cum
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
toată noaptea, știi? De ce nu m-ai trezit? Mi-ar fi plăcut mult să-l aud. — Trebuie să-l omor, fir-ar să fie, spuse Macomber chinuit. — Păi de asta suntem aici, nu? — Da, doar că-s cam nervos. Mă stresează răgetul ăsta. — Păi atunci, cum a zis și Wilson, omoară-l și n-o să mai ragă. — Bine, dragă. Sună ușor, nu? — Doar nu ți-o fi frică. Sigur că nu. Dar mă enervează că l-am auzit urlând toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mereu de mâna a doua; și dacă progresul nu e posibil, prăbușirea, În schimb, odată plecat de la Luarca, era de la sine-nțeleasă, din moment ce oricine care avea cât de cât ceva de făcut Își permitea să stea aici, iar proprietăreasa nu-i stresa cu chiria decât pe cei despre care știa că-s Într-o situație disperată. În acel moment locuiau la Luarca trei matadori, doi picadori foarte buni și un excelent banderillero. A sta la Luarca pe durata sezonului de primăvară era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]