6,493 matches
-
a acestor cuvinte, zăcea Jerry, În agonie sau mort. Așa că m-am Întors În librărie și, cu mare greutate - eram Învinețit tot - m-am cocoțat În Balcon și am Început să aștept. La scurt timp după ivirea zorilor, am auzit strigăte pe stradă și apoi sirena. A venit și apoi, peste foarte puțin timp, s-a Îndepărtat iar, Înfricoșată și tînguitoare, ca să se stingă Încet undeva În oraș, În zona de vest a pieței. La ora nouă, cînd a deschis Shine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
campat acolo, sunetele lumii abia dacă mai ajungeau pînă la mine. Huruitul camioanelor s-a preschimbat În vînt. Bubuiturile pereților ce se prăbușeau au devenit brizanți ce băteau peste stîncile negre. Iar sirenele și claxoanele mașinilor s-au tranformat În strigăte triste de pescăruși. Era timpul să plec. Jerry zicea mereu că, dacă nu vrei să-ți retrăiești viața de la capăt, exact așa cum a fost, Înseamnă că ți-ai irosit-o degeaba. Nu știu ce să zic. Deși mă consider norocos că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un moment dat, un omuleț rotofei, Îmbrăcat Într-un sacou la două rînduri, deschise ușa și Întrebă aruncîndu-i o privire distrată: — Unde-i Beale? Și dispăru pe dată, fără să aștepte răspuns. Dinspre Tamisa se auzi sirena unui vapor, ca strigătul unui animal rănit. Pe coridor cineva trecu fluierînd, apoi se auzi un clinchet de cești, iar de departe veni un vag miros de scrumbie afumată. Grăsunul apăru din nou, În mînă cu formularul pe care Rowe Îl completase la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese În grădină, ca să se mai liniștească. Discul soarelui În amurg semăna cu un cap de mort atîrnat la intrarea aleii cu trandafiri... Deodată, auzise strigătele lui Stone... Începînd de-aici, amintirile lui Johns erau foarte confuze. Alergase, pare-se de-a dreptul În odaia lui, și după ce cu chiu, cu vai găsise cheia de la sertar (era chiar În buzunarul lui!) luase revolverul. Auzind din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Stone... Începînd de-aici, amintirile lui Johns erau foarte confuze. Alergase, pare-se de-a dreptul În odaia lui, și după ce cu chiu, cu vai găsise cheia de la sertar (era chiar În buzunarul lui!) luase revolverul. Auzind din nou strigătele lui Stone, străbătuse În fugă salonul, cu gîndul să urce scările care duceau spre „Pavilionul special“, dar În capul scărilor se afla doctorul Forester. Pe coridor mirosea puternic a cloroform. „Ce dorești, Johns?“ Îl Întrebase furios doctorul, care părea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poemului. Era ca și cum tînărul acesta adormit ar fi fost singurul purtător de violență din lume: cînd dormea, pacea domnea pretutindeni. Sub privirile lor intense, Hilfe se trezi. Oamenii se trădează În clipa cînd se deșteaptă; cîteodată se trezesc cu un strigăt de spaimă, dintr-un vis urît, alteori se răsucesc pe-o rînă și-și vîră capul În pernă, ca și cum s-ar teme să părăsească lumea somnului. Hilfe, Însă, se trezi În modul cel mai simplu. Pleoapele lui clipiră, ca ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puterile speciale magice și vindecătoare ale unui martir modern al superautostrăzilor. Acei prețioși centimetri pătrați stătuseră lipiți de vulva femeii muribunde, fuseseră pătați de sângele scurs din orificiul ei genital rănit. L-am așteptat la intrarea în spital. El, ignorând strigătul unui infirmier aflat în trecere, dădu fuga la secția accidente. Stând în mașină de cealaltă parte a porților, m-am întrebat dacă Vaughan așteptase acolo, cu aparatul foto pregătit, în ziua când rănitul adus la Urgențe eram eu. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
țâșni pe rampă în sus spre noi. Catherine strigă, împiedicându-se în propriile picioare, dar, înainte s-o pot apuca de braț, mașina ne ocoli și plonjă peste pietrișul alunecos drept în stradă. În aerul dimineții, motorul ei scoase un strigăt de durere. Capitolul 24 N-am mai apucat să-l văd Vaughan. Zece zile mai târziu a murit pe podul rutier pe când încerca să intre cu mașina mea în limuzina în care se afla actrița de film pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
granițele propriilor comunități. Nu au chemat conaționalii lor mexicani la ridicarea armelor împotriva statului, ci mai degrabă la a li se alătura într o mișcare socială mai largă pentru cauza eliberării spațiilor locale de sub colonizarea forțelor politice și economice străine. Strigătul lor de luptă, «Basta!» (Destul!), a fost preluat de mișcările populare de pe întreg teritoriul mexican și a avut o rezonanță în lumea întreagă. Ziarista Dar Qing este o adversară curajoasă și deschisă a barajului hidrocentralei Three Gorges care amenință să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de abisul întreruperii bruște a romanului. Ai vrea să te proptești pe marginea acestui abis, susținând-o pe Ludmila, sau agățându-te de ea; mâinile tale încearcă să-i apuce mâinile... Nu mă întrebați unde e urmarea acestei cărți! Un strigăt acut pornește dintr-un punct nedeterminat dintre biblioteci. - Toate cărțile continuă dincolo... Vocea profesorului urcă și coboară; unde s-a băgat? Poate se rostogolește sub birou, poate e gata să se agate de plafonieră. — Continuă unde? întrebați voi, pironiți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la mâneci, o pălărie ca un clopot, cu voaletă și un trandafir: elegantă, tânără și plăcută, cum am constatat imediat după aceea. Pe când o priveam din profil, am văzut-o încruntând ochii, ducând mâna înmănușată la gura deschisă, într-un strigăt de spaimă, și alunecând. Ar fi căzut, desigur, și ar fi fost călcată de mulțimea ce avansa ca o cireada de elefanți, dacă n-aș fi prins-o imediat de braț. — Vă simțiți rău? - îi spun. Sprijiniți-vă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese din gâtul ei, găsesc foaia împăturită în patru cu numele meu scris cu penița sub formula condamnărilor la moarte pentru trădare, semnată, contrasemnată și cu timbrele reglementare. În acest punct se deschide discuția. Întâmplări, personaje, ambianță, senzații sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca cele zece romane, volatilizate în mâinile tale de cum ai început lectura, să se afle în biblioteca asta. În fine, ți se deschide în față o zi liberă și liniștită; mergi la bibliotecă, consulți catalogul; îți reții cu greu un strigăt de bucurie, ba chiar zece strigăte; toți autorii și toate titlurile pe care le cauți figurează în catalog, înregistrate sârguincios. Completezi o fișă și o predai; ți se spune că în catalog trebuie să fi fost o eroare de numerotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mâinile tale de cum ai început lectura, să se afle în biblioteca asta. În fine, ți se deschide în față o zi liberă și liniștită; mergi la bibliotecă, consulți catalogul; îți reții cu greu un strigăt de bucurie, ba chiar zece strigăte; toți autorii și toate titlurile pe care le cauți figurează în catalog, înregistrate sârguincios. Completezi o fișă și o predai; ți se spune că în catalog trebuie să fi fost o eroare de numerotare; cartea nu e de găsit; oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa lui; strigătele copiilor care se duc la școală; oamenii cu ochii cârpiți de somn care se îndreaptă spre locurile de muncă din oraș; femeile care se strigă una pe cealaltă; Africa trezindu-se și începând o nouă zi. Oamenii se sculau devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un scrîșnet de oase, de cea mai apropiată stîncă. Tot ce catadicsiră să facă a fost să se uite cu atenție la el, cu acei ochi rotunzi și uimiți, ochi În care se putea citi desăvîrșita stupoare și descumpănire. Nici un strigăt, nici o tînguială, nici un gest de a o rupe la fugă, și poate că tocmai această renunțare la sine și această absolută supunere l-au calmat pe Oberlus, care, văzînd că nu Întîmpină nici un fel de Împotrivire la fapta sa, păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care să le Îngăduie să scuture jugul sclaviei. Între timp, Iguana Îi păzea. Nu știau cînd, nici În ce fel, Însă chiar dacă uneori treceau două sau trei zile fără să-l vadă pe nicăieri, ca și cum l-ar fi Înghițit pămîntul, strigătul brusc al unei păsări, foșnetul unor ramuri mișcîndu-se deodată sau prezența unei urme proaspete pe cărare le aduceau aminte era Încă acolo, mereu În preajmă. Lui Oberlus Îi plăcea acest joc și Îi plăcea să se retragă apoi În refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-o singură lovitură seacă de macetă și apucă vîslele, Îndepărtîndu-se fără grabă de vaporul care se transforma Într-o adevărată torță plutitoare. La puțină vreme după aceea, Începură să se audă strigătele bărbaților Închiși sub punte, care Încercau să iasă prin chepengul de incendiu, lovind zadarnic tambuchiurile aflate deasupra capetelor lor. Flăcările se Întinseră curînd, propagîndu-se cu mare viteză de la cabina căpitanului la frînghii și velatură, iar uleiul de balenă care Îmbibase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu care de atîtea ori urmărise În larg balenele sau se lăsase tîrÎt, cu o viteză sinucigașă, cînd marea fiară se simțea rănită și Începea să Înoate cu disperare, fugind de moarte. - Acolo suflă! Încă Îi mai răsuna În urechi strigătul excitat al omului de cart care, din gabie, arăta cu mîna spre punctul În care marele cetaceu Își făcuse apariția, și acela era, fără Îndoială, cel mai vesel și mai minunat dintre strigăte, singura frază care reușise vreodată să deștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
suflă! Încă Îi mai răsuna În urechi strigătul excitat al omului de cart care, din gabie, arăta cu mîna spre punctul În care marele cetaceu Își făcuse apariția, și acela era, fără Îndoială, cel mai vesel și mai minunat dintre strigăte, singura frază care reușise vreodată să deștepte un ecou În sufletul lui, căci Începînd din clipa, În care căpitanul ordona „Bărcile la apă!” și sărea imediat la cîrma celei dintîi, Iguana Oberlus Înceta să mai fie monstrul cel scîrbos care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
străbătea mările și se transforma În cel mai bun, mai curajos, mai șiret și mai Îndemînatic din tot Pacificul. Arunca arma cu forța unui arc de oțel care se elibera, vibrînd, după luni Întregi de prizonierat, Însoțind-o de un strigăt scurt și sec care părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor ajungea limpede la urechile ei, venind de afară. Era trează. Vie și trează, iar cele petrecute nu erau rodul unui vis sau al imagiației ei bolnave, ci realitatea cea mai cumplită cu putință. Acea creatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu neputință de descris În cuvinte. Iar acum o ținea acolo, În lanțuri, legată fedeleș de un stîlp tocmai pe ea, care Întotdeauna iubise libertatea mai mult decît orice pe lume. Încercă să se ridice În capul oaselor, dar un strigăt de durere Îi țîșni de pe buze. Parcă Îi izbucnise un foc În măruntaie; coborîndu-și privirea, descoperi că Încă mai sîngera, ca și cum violul ar fi fost făptuit cu un obiect ascuțit. Picioarele refuzară să o susțină În primul moment și Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și desfă picioarele. Năucită, incapabilă să scoată un singur cuvînt, mută de groază, lipsită de apărare și hipnotizată ca o pasăre În fața privirii unei anaconda, Carmen de Ibarra se Întinse pe pat, Închise ochii, Își desfăcu picioarele și solobozi un strigăt de durere cînd sexul ei fu pătruns, sfîșiat și distrus, În carne vie. Apoi Își pierdu din nou cunoștința, simțind pe trup contactul vîscos și respingător al acelei ființe diforme care căuta, pe deasupra, s-o mai și sărute cu nesaț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
timp trăia ca o somnambulă, În afara realității sau, mai precis chiar, confunda realitatea cu fantezia. Dar Într-o zi, cînd se Împlinise a treia săptămînă de captivitate, se surprinse pe sine și Îl surprinse și pe violatorul ei printr-un strigăt lung și disperat, care nu era de durere, nici măcar de scîrbă, ci era strigătul nestăpînit care Însoțea cel mai profund, intens, uimitor și prelung orgasm pe care-l Încercase de-a lungul Întregii sale vieți. A fost ca și cum un tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]