3,280 matches
-
cerului. Întindem mereu brațele spre tine Ți ne frecăm bine cu lumină De ne dor oasele de-atâta fericire. O, ce veselie E pe pământ dimineața! Ca într-un spălător de internat Când copiii iau apă în gură Și se stropesc unii pe alții. Deocamdată încă nu știm de unde să luăm Și cele mai bune prosoape- Și ne ștergem pe față cu moartea. (Matinală) Ceea ce are dominant poezia soresciană, înrudind-o cu parodia „Singur printre poeți” este fantezia lucidă, sinteza dintre
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
mâinile ei fermecate de la care nu ne putem lua ochii, dădea formă de tort acestei prăjituri numită “scutecele lui Hristos”. Trebuia să stea măcar o noapte pentru a se înmuia, numai bine până trecea preotul cu Ajunul Crăciunului și le stropea cu puțină aghiasma. Nu ne plăcea să postim, dar o ascultăm pe mama care ne spunea că Domnul Iisus ne vede și ne va ajuta să creștem mari, deștepte, sănătoase și frumoase și ce spunea ea era întodeauna adevărat. Poartă
SCUTECELE LUI IISUS SAU TURTELE DE AJUN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363250_a_364579]
-
o, tu ești sânt obosită mă voi culca în cenușă cât o să dorm tu să mă iubești [17] Se trezi frumoasa doamnă din somn luminată el tot o mai iubea în neștire îl bătu cu mâna pe umeri și-l stropi cu două lacrimi să-și vină în fire [18] Doamnă, unde suntem strigă și ce-i în jurul nostru cu această ceață doamna îi puse palma pe gură acum trebuie să rozi pământul până la suprafață [19] Obosit mergea sufletul urmat de
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
chipul. Era palidă, cu privirea pierdută în neant, privind un punct nedefinit. Se ridică încet și merse în fața oglinzii, la chiuvetă. Se sperie de paloarea ce-o avea și de ochii triști ce o fixau de dincolo de luciul oglinzii. Își stropi fața cu apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și bău un pahar de apă la fel de rece. Simțind că se înviorează, își așeză părul și arboră un zâmbet prietenesc, cuceritor, exact în clipa în care asistenta bătu la ușă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SPECTACOL PROST CU CÂNTĂREAȚA CHEALĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1436 din 06 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Țara arde, noi ne dăm în lături Ne stropim cu zoaie și lături Trist popor ce încă mai înduri Și suferi în spitale fără pături Au ieșit la rampă măscăricii Și trag de sfori niște păpuși În fiecare zi cădem răpuși Că liderii ni s-au umplut de vicii
SPECTACOL PROST CU CÂNTĂREAŢA CHEALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367862_a_369191]
-
îmbăia de zor o ciocârlie,Dormeam pe câmp trifoi proaspăt cosit,Însă un nor spre casă m-a gonitși cât de-aproape-am fost atunci de glie;Iar ca s-ajung mai repede în sat,Într-a fântânii roată m-am rotitși-n stropi căzuți de ploaie m-am uscatPe lutul prispei ce l-am încălțatCând prima oară-n viață am pășit;Dar astăzi, între Lună și-ntre Soare,Mă legăn în clopotnița bătrână... De ar putea bărbații, printre rânduri,Să recitească ce demult
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat în cada mare, din fața porții bisericești și stropea, în primul rând, caii și călăreții, apoi împărțea aghiazmă localnicilor veniți la slujba de Bobotează. Deseori veneam acasă cu fratele mijlociu de la botezul cailor, călare alături de el pe același cal, când îl găseam pe nenea Nae în curtea casei noastre
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
stătea cu apa până la glezne, barca s-a îngreunat tot mai mult. Trăgeam la rame și vedeam că nu avem spor, nu înaintam mai mult de o jumătate de metru la fiecare trăsătură. Valurile înspumate se spărgeau de prova ambarcațiunii, stropindu-ne cu apa rece și sărată. Nea Nicu nu mai putea să tragă, așa că la fiecare trasătură de-a mea, se schimba direcția bărcii spre nord. Am preluat și vâsla bătrânului care nu-mi mai putea fi de folos, devenise
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
75 de ani în luptă, pe viață și pe moarte, pentru recuperarea teritoriilor strămoșești, a însumat mii de kilometri străbătuți în condiții vitrege, pe cheltuială proprie. Distanțele depărtate mult de Vatra Neamului pe care le-au avut de străbătut și stropit cu sânge ostașii români (și cu sudoare cel ce se îngrijește de memoria lor) au fost condiționate de legile scrise și nescrise ale războiului purtat în alianțe, norme consacrate încă din antichitate. Cu alte cuvinte, există și o “deontologie” a
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
mai departe. Câțiva trântori se încurcă printre pătlăgele care, de rușine au întârziat să se înroșească. Busuiocul la loc de cinste își etalează floarea albă, imaculată și, emană o mireasmă amețitoare, cu un trecut nestins numai dacă încerci să-l stropești iar cimbrul îi îmbie pe ceilalți zburători să guste din culoarea albastră a cupelor împrăștiate în reminiscențe de secole. Doi bondari se îmbulzesc să guste din lăptișorul unei mătci prea generoase și, otrăviți de mirosuri, nu vor să-și mai
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
că e noapte “. Întotdeauna credeam că dacă se întunecă, imediat e noapte. Sora mea, filozoafa, mi-a zis: “ nu e noapte, proasto! E abia trecut de prânz “. În același timp picături mari și reci de ploaie au început să ne stropească fața. În jur nu mai era țipenie de om. Am început să mânăm vitele spre casă. Vântul bătea cu o furie nemaipomenită și nu am mai putut înainta. O femeie din vârful dealului ne-a strigat: “lăsați animalele și fugiți
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat în cada mare, din fața porții bisericești și stropea, în primul rând, caii și călăreții, apoi împărțea aghiazmă localnicilor veniți la slujba de Bobotează. Deseori veneam acasă cu fratele mijlociu de la botezul cailor, călare alături de el pe același cal, când îl găseam pe nenea Nae în curtea casei noastre
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
în toate direcțiile ... - Asta-i diavolul, lasă că-l scoatem noi cu ajutorul Domnului! Dascălul a și început să tămâieze groapa. Imediat a început popa să cânte și să cetească din Evanghelii, în isonul puternic și bine modulat al dascălului. Au stropit cu aghiazmă, dar căpățâna parcă voia neapărat să-i facă în ciudă preotului. Acum se mișcă mai abitir ca înainte, ca și cum aghiazma o asmuțise. Popa a căzut în genunchi, cu mâinile către cer: - Arată-ne, Doamne, Dumnezeule al nostru, marea
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
azi să fim îmbătați-din acel faimos document care este Testamentul lui Petru cel Mare.” „Aici se produse catastrofa. Samailov, care se învinețea pe măsură ce expunerea căpitanului avansa, când auzi de Testamentul lui Petru cel Mare sări în sus ca un diavol stropit cu aghiazmă și începu să urle: << Agiunge, agiunge băndit făscist! Ai vinit arma la mâna pacinic narod savietic, ucis și jefuit la el și acum faci aici complot...>> ”(Capitolul 5, Înapoi la Oranki, p. 202-203) La Mihailovo era un fel
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
cântă-mi tot ce-i sfânt, un glas duios s-aud și pe tine la piept să pot să te strâng. Nu pot scoate un cuvânt, atât de dragi îmi sunt ai tăi ochi. Copilași se joacă în ei, se stropesc cu apă din cascada iubirii. În tăcere aud cum plâng plopi. În ploaie te mângâi pe șold, pe suflet și simt cum arde lutul în mine. Tu-l stingi cu săruturi ce pleacă să umple ținutul de mine creat. Pânzele
ÎȚI MULȚUMESC de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367602_a_368931]
-
Acasa > Orizont > Opinii > "SEVĂ" "PRIMĂVARĂ" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015 Toate Articolele Autorului Sevă Stropi de lumină picură norii când pe-a mea boltă se înghiontesc și dacă-n noapte mișună zorii, de-un timp îmi pare că e firesc. Nu mă mai miră că sunt un altul care se simte-n mine stăpân, în
SEVÃ PRIMÃVARÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367644_a_368973]
-
cântă-mi tot ce-i sfânt, un glas duios s-aud și pe tine la piept să pot să te strâng. Nu pot scoate un cuvânt, atât de dragi îmi sunt ai tăi ochi. Copilași se joacă în ei, se stropesc cu apă din cascada iubirii. În tăcere aud cum plâng plopi. În ploaie te mângâi pe șold, pe suflet și simt cum arde lutul în mine. Tu-l stingi cu săruturi ce pleacă să umple ținutul de mine creat. Pânzele
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
La ureche cântă-mi tot ce-i sfânt, un glas duios s-aud și pe tinela piept să pot să te strâng. Nu pot scoate un cuvânt, atât de dragi îmi suntai tăi ochi. Copilași se joacă în ei, se stropesc cu apădin cascada iubirii. În tăcere aud cum plâng plopi.În ploaie te mângâi pe șold, pe suflet și simtcum arde lutul în mine. Tu-l stingi cu săruturi cepleacă să umple ținutul de mine creat. Pânzele goale, de multstrăine
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
pod “cotizăm” doi dolari la toll-ul amplasat aici (“taxa lui Băsescu”!), un pod destul de larg, cu trei benzi dus și tot atâtea întors, lung de peste 4 km, foarte aproape de luciul apei golfului, care zici că te însoțește și aproape te stropește la un vânticel mai ca lumea, ți-e aproape teamă să nu se reverse peste banda de mers, înțelegem de la Darrell că mergem la început foarte aproape și apoi paralel cu tunelul subacvatic construit sub San Francisco Bay, socotit cel
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
înarmată cu armele ei infailibile. Am rămas departe de casă, ascultând ordinul ferm al bunicii, care după ce a trimis-o la plimbare pe inutila mea mamă, ce mi s-a alăturat încrezătoare, s-a apucat să bântuie prin toată casa stropind sistematic peste tot cu apa ei sfințită, învârtind ca pe un iatagan buchețelul de busuioc și repetând într-una aceeași formulă, ce nu avea nimic neobișnuit și misterios: ,, Plecați, plecați, plecați! Întoarceți-vă de unde ați venit! Duceți-vă înapoi la
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
văzută de la o distanță cât mai mare. Regina avea certe calități extrasenzoriale, parapsihologice. Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Munții Bucegi reprezentați prin vârful Caraiman au fost stropiți de sânge românesc în Primul Război Mondial. Pentru construcția monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal Omul (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
ce-și dorea să caute, să știe, să devină, să fie, suprapuse imagini, chipuri, suflete s-au scufundat adânc în ei înșiși. Palida luna răzbate prin ceață, albi stropi de lumină împrăștie asupra lor, mereu vulnerabili în fața iubirii, noi Începuturi stropesc nisipurile Timpurilor. *Marea Țestoasă ~ la indienii cheyenne din America de Nord Marea Țestoasă e singura care poate purta în spinare pământul pe care il frământa Marele Spirit. Cand povară devine prea grea țestoasă, se mișcă și se-ntinde, provocând cutremure de pamant
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
veți fi bine primită și, desigur, întâmpinată cu toată dragostea de care sunt capabil. - Mulțumesc. Sună destul de promițător. Parcă visând, cu privirea pierdută în gol, Săndica își lipi buzele sale senzuale de marginea paharului cu picior, din care se împrăștiară stropi de rouă, din cauza acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
ei, dintr-o cutie de conservă, legată cu sfoară, se tot învârtea, cântând în jurul mesei, unde era așezat grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană de apă le stropea pe participantele la ritual. Bocitoarele cu glasurile lor pițigăiate, numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica pentru masa de pomană și au plecat pe la casele
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană de apă le stropea pe participantele la ritual. Bocitoarele cu glasurile lor pițigăiate, numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica pentru masa de pomană și au plecat pe la casele lor, urmând să se reîntâlnească peste trei zile să dezgroape caloianul și să-l bocească din nou, cu
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]