KorAP: Find »[drukola/base=structuralism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...31 >

754 matches

Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650

obturează orice fel de acces la o serie de standarde sau puncte de referință. Reprezintă poststructuralismul o dezvoltare a structuralismului sau o formă de revoltă împotriva lui? Această întrebare se lovește de două tipuri de probleme: problematica delimitării (unde sfârșește structuralismul și începe poststructuralismul?) și problematica epistemologică (care este diferența dintre structuralism și poststructuralism în ceea ce privește cunoașterea?)50. Deși au existat voci care au afirmat că poststructuralismul nu este decât o continuare a tezelor structuraliste (a se vedea termenul de Neostrukturalismus, utilizat

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
puncte de referință. Reprezintă poststructuralismul o dezvoltare a structuralismului sau o formă de revoltă împotriva lui? Această întrebare se lovește de două tipuri de probleme: problematica delimitării (unde sfârșește structuralismul și începe poststructuralismul?) și problematica epistemologică (care este diferența dintre structuralism și poststructuralism în ceea ce privește cunoașterea?)50. Deși au existat voci care au afirmat că poststructuralismul nu este decât o continuare a tezelor structuraliste (a se vedea termenul de Neostrukturalismus, utilizat de Manfred Frank și de alți teoreticieni germani) sau autori care

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
cele două curente și pentru care toți gânditorii de la Saussure la Derrida sunt "structuraliști", majoritatea criticilor consideră că mai degrabă acesta face trimitere la ultima parte a disjuncției. În acest sens, Peter Barry 51 construiește o listă de distincții între structuralism și poststructuralism, pe patru aliniamente importante. În funcție de origini, structuralismul derivă din lingvistică, și împreună cu aceasta împărtășește încrederea în sistem, metodă, rațiune și științificitate. Dimpotrivă, poststructuralismul derivă din filosofie, și, prin alăturare, cele două discipline au în comun scepticismul în legătură cu posibilitățile

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Saussure la Derrida sunt "structuraliști", majoritatea criticilor consideră că mai degrabă acesta face trimitere la ultima parte a disjuncției. În acest sens, Peter Barry 51 construiește o listă de distincții între structuralism și poststructuralism, pe patru aliniamente importante. În funcție de origini, structuralismul derivă din lingvistică, și împreună cu aceasta împărtășește încrederea în sistem, metodă, rațiune și științificitate. Dimpotrivă, poststructuralismul derivă din filosofie, și, prin alăturare, cele două discipline au în comun scepticismul în legătură cu posibilitățile obținerii unei cunoașteri certe, atacând asumpțiile bunului simț. În ceea ce privește

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
plutesc" libere de conceptele pe care ar trebui să le desemneze, de aici fiind posibilă "contaminarea" cuvintelor cu opușii lor sau "diseminarea" semnificațiilor. În ultima analiză avută în vedere, în funcție de proiect sau scopurile urmărite de fiecare curent în parte, dacă structuralismul are în vedere "modalitatea noastră de structurare și categorizare a realității", poststructuralismul preferă termenul de "subiect dizolvat", care se construiește în interacțiunea dintre forțele sociale și lingvistice și studierea acestui "țesut de textualități". Urmărind întreprinderea structuralistă în literatură, David Buchbinder

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
celor de suprafață, vizează mai degrabă "fisurile" textuale, discontinuitățile sau "liniile de clivaj" decât unitatea, iar prin intermediul deconstrucției practică acea "hărțuire textuală" care "desface" sensurile inițiale. Sintetizând, P. Barry 53 construiește o diagramă care arată la nivel practic diferențele dintre structuralism și poststructuralism. Astfel, Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Paralele/Ecouri Contradicții/Paradoxuri Echilibre Schimbări/ Fisuri în: Ton Punct de vedere Timp gramatical Timp Persoană Atitudine Reflecții/ Repetiții Conflicte Simetrie Absențe/Omisiuni Contraste Bizarerii lingvistice Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Modele Aporii Efect

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
accentuează totuși dezavantajele punerii în opoziție a celor două mișcări, dintre care amintim tendința de a trata diferitele forme de poststructuralism, dintre care și deconstrucția, drept "celebrări ale iraționalului și ale lipsei de sistematicitate" (așa cum, amintește Culler, în opoziție cu structuralismul "științific", deconstrucția a fost etichetată de către Geoffrey Hartman "derridadaism"), sau de a introduce automat sub umbrela conceptuală a poststructuralismului orice scriere de dată mai recentă. Concluzionând, Culler consideră că "o discuție atentă asupra criticismului care se canalizează pe diferențele dintre

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
științific", deconstrucția a fost etichetată de către Geoffrey Hartman "derridadaism"), sau de a introduce automat sub umbrela conceptuală a poststructuralismului orice scriere de dată mai recentă. Concluzionând, Culler consideră că "o discuție atentă asupra criticismului care se canalizează pe diferențele dintre structuralism și poststructuralism ar ajunge la concluzia că în general structuraliștii se aseamănă mai mult cu poststructuraliștii decât mulți poststructuraliști unul cu celălalt"55. De altfel, este recunoscută dificultatea de a înscrie o serie de gânditori în unul dintre cele două

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
de gânditori în unul dintre cele două curente: sunt Roland Barthes sau Michel Foucault structuraliști sau poststructuraliști? În privința primului, unii comentatori afirmă că eseul "La mort de l'auteur"56 (iar alții că lucrarea S/Z) reprezintă "cotitura" barthesiană de la structuralism la poststructuralism, în timp ce pentru al doilea gânditor un exemplu interesant este cel al lucrării Les mots et les choses, care, pe de o parte, este în esență structuralistă, mai ales în împărțirea în episteme clar definite, dar pe de altă

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
pentru al doilea gânditor un exemplu interesant este cel al lucrării Les mots et les choses, care, pe de o parte, este în esență structuralistă, mai ales în împărțirea în episteme clar definite, dar pe de altă parte indică limitările structuralismului, în special prin imposibilitatea descrierii tranziției de la o epistemă la alta, situație care, generalizată, demonstrează într-o oarecare măsură că structuralismul nu poate fi istoric și deschide calea pentru opera sa poststructuralistă. Și în acest context se observă că dispunerea

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
este în esență structuralistă, mai ales în împărțirea în episteme clar definite, dar pe de altă parte indică limitările structuralismului, în special prin imposibilitatea descrierii tranziției de la o epistemă la alta, situație care, generalizată, demonstrează într-o oarecare măsură că structuralismul nu poate fi istoric și deschide calea pentru opera sa poststructuralistă. Și în acest context se observă că dispunerea opozitivă structuralism poststructuralism nu este întotdeauna fecundă în ceea ce privește interpretarea unor asemenea autori și situarea lor într-unul dintre câmpuri. Pe baza

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
special prin imposibilitatea descrierii tranziției de la o epistemă la alta, situație care, generalizată, demonstrează într-o oarecare măsură că structuralismul nu poate fi istoric și deschide calea pentru opera sa poststructuralistă. Și în acest context se observă că dispunerea opozitivă structuralism poststructuralism nu este întotdeauna fecundă în ceea ce privește interpretarea unor asemenea autori și situarea lor într-unul dintre câmpuri. Pe baza acestei "mutații" de la un curent la altul, teoreticieni precum Josué V. Harari 57 așază într-o bibliografie a structuralismului timpuriu nume

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
dispunerea opozitivă structuralism poststructuralism nu este întotdeauna fecundă în ceea ce privește interpretarea unor asemenea autori și situarea lor într-unul dintre câmpuri. Pe baza acestei "mutații" de la un curent la altul, teoreticieni precum Josué V. Harari 57 așază într-o bibliografie a structuralismului timpuriu nume precum Barthes, Deleuze, Foucault, Donato, Genette, Serres etc., pentru a concluziona că dat fiind faptul că toți ceilalți au devenit poststructuraliști, singurii "adevărați structuraliști" rămân Claude Lévi-Strauss și Tzvetan Todorov. De asemenea, Harari consideră că în pofida opoziției radicale

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
asemenea, Harari consideră că în pofida opoziției radicale pe care o susțin, cele două mișcări împărtășesc o oarecare complementaritate, deconstrucția conceptului de reprezentare, de pildă, nefiind posibilă în lipsa "instituției/doctrinei structuraliste a semnului", astfel încât "atitudinea poststructuralistă este literalmente de negândit în lipsa structuralismului"58. Dacă poststructuralismul trebuie evaluat în funcție de structuralism, și postmodernismul pare a necesita o discuție prin raportare la poststructuralism, ale cărui teze le preia într-o anumită măsură. De asemenea, aceeași dificultate a încadrării unui gânditor în interiorul unui curent subzistă, întrebările

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
pe care o susțin, cele două mișcări împărtășesc o oarecare complementaritate, deconstrucția conceptului de reprezentare, de pildă, nefiind posibilă în lipsa "instituției/doctrinei structuraliste a semnului", astfel încât "atitudinea poststructuralistă este literalmente de negândit în lipsa structuralismului"58. Dacă poststructuralismul trebuie evaluat în funcție de structuralism, și postmodernismul pare a necesita o discuție prin raportare la poststructuralism, ale cărui teze le preia într-o anumită măsură. De asemenea, aceeași dificultate a încadrării unui gânditor în interiorul unui curent subzistă, întrebările viitoare putând fi de genul "este Foucault

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
încercarea de a disocia între trei sensuri ale postmodernismului postmodernismul ca stil, ca metodă și ca epocă -, Michael Dear precizează că înțelesul postmodernismului ca metodă a apărut la mijlocul anilor '60 în teoria literară ca o revoltă împotriva modernismului și a structuralismului, și "tocmai de aceea, în special în Franța, poststructuralismul este termenul utilizat mai des în această conexiune. Revolta în cauză este una îndreptată împotriva prea rigidelor convenții ale metodei și ale limbajului, iar contraponderea sa metodologică este reprezentată de conceptul

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
mânuitor al acestei vocabule). Poate mai mult decât tehnicul concept de discurs, scriitura s-a bucurat și de o tratare profund filosofică, implicațiile sale fiind considerate importante în planul asumpțiilor generale ale postmodernismului. Fervența aparițiilor sale în contextul discuțiilor din cadrul structuralismului și poststructuralismului a marcat într-o anumită măsură și prelungirea ei în sânul dezbaterii postmoderne, deși nu cu titlu dominant în raport cu alte concepte conexe. Cred că precizările ulterioare vor crea un cadru mai aplicat în ceea ce privește apropierea de discursivitatea și retorica

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
marxismul, teoria inconștientului și experiențele-limită de text și de subiect (așa cum apar ele la Mallarmé și Lautréamont), se vor dezvolta trei direcții generale de cercetare: lingvistica, economia politică și psihanaliza. Având în vedere că începuturile teoriei se regăsesc și în structuralism și semiotică, Julia Kristeva și Roland Barthes vor investiga și aceste domenii. Conceptul de semn, în accepțiunea sa saussuriană, va suporta numeroase critici și reevaluări; cercetări mai recente acordă prioritate semnificantului, tocmai pentru a susține conceperea textului ca producere (în

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
despre consum, arhitectură, rolul limbajului și al culturii în societățile contemporane i-au articulat o parte din obiectul său de studiu, deși abordările baudrillardiene vor diferi, uneori cu mult, de cele ale maestrului său (Baudrillard este mult mai apropiat de structuralism, de exemplu, decât profesorul său, noțiunea de sistem fiind una larg utilizată, în special în primele sale texte). Teoria construită între 1920 și 1930 de către Georges Bataille a avut rezonanțe în teoria consumului alcătuită de Baudrillard, în care găsim concepte

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
care s-au impregnat în scrierile sale, precum: "discutarea deconstrucției lui Jacques Derrida, arta pop a lui Andy Warhol, teoria darului lui Marcel Mauss, teoria cheltuielii și a schimbului simbolic a lui Georges Bataille, revizuirea lui Freud realizată de Lacan, structuralismul lui Lévi-Strauss, lectura structuralistă a lui Marx întreprinsă de Althusser, opera scriitorilor americani asupra societății de consum și Teoreticienilor Critici precum Herbert Marcuse, T. W. Adorno și Walter Benjamin"339. Unii interpreți pun un mare accent pe relația dintre teoria

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
1968), La société de consommation (1970) și Pour une critique de l'économie politique du signe (1972), în care interpretarea sistemului de semne se află în strânsă legătură cu aceea a sistemului de obiecte sau de mărfuri (marxismul, semiologia și structuralismul alcătuind pilonii teoretici ai asumpțiilor). Analizele sale încep însă să detecteze, deja, anumite fisuri în teoriile pe care și le-a ales drept filtre hermeneutice de bază, astfel încât încă de pe acum putem vorbi despre o ușoară tendință de a căuta

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
generale ale societății la un moment dat, precum și a structurilor nevoilor, comportamentelor și fanteziilor consumatorilor. Pentru această etapă a operei sale, noul sistem al obiectelor lumii cotidiene moderne este analizat în special cu mijloacele teoriei marxiste, ale semiologiei și ale structuralismului. De altfel, obiectele sunt grupate în sisteme de semnificație, iar logica lor este înțeleasă atât economic și funcțional, cât și (mai ales) cultural. Explicația sistemului cotidian al obiectelor este realizată pe fundalul relației dialectice dintre un subiect atras și chiar

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
Editura Echinocțiu, Cluj, 1998. CONNOR, Steven, Cultura postmodernă. O introducere în teoriile contemporane, trad. de Mihaela Oniga, Editura Meridiane, București, 1999. CONSTANTINESCU, Mihaela, Forme în mișcare. Postmodernismul, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999. CULLER, Jonathan, On Deconstruction. Theory and Criticism after Structuralism, Routledge & Kegan Paul, London, Melbourne and Henley, 1983. DEBORD, Guy, Societatea spectacolului. Comentarii la societatea spectacolului, trad. și note de Ciprian Mihali și Radu Stoenescu, Editura Est, București, 2001. DELEUZE, Gilles, Diferență și repetiție, trad. de Toader Saulea, Editura Babel

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
se vedea Peter Barry, Beginning Theory: An Introduction to Literary and Cultural Theory, Manchester University Press, Manchester, 1995, pp. 63-65. 52 A se vedea David Buchbinder, Contemporary Literary Theory and the Reading of the Poetry, MacMillan, Basingstore, 1991, cap. 3, "Structuralism", pp. 36-55. 53 Cf. Peter Barry, op. cit., pp. 72-73. 54 A se vedea Jonathan Culler, On Deconstruction. Theory and Criticism after Structuralism, Routledge & Kegan Paul, London, Melbourne and Henley, 1983, pp. 22-30. 55 Ibidem, p. 30. 56 A se vedea

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
se vedea David Buchbinder, Contemporary Literary Theory and the Reading of the Poetry, MacMillan, Basingstore, 1991, cap. 3, "Structuralism", pp. 36-55. 53 Cf. Peter Barry, op. cit., pp. 72-73. 54 A se vedea Jonathan Culler, On Deconstruction. Theory and Criticism after Structuralism, Routledge & Kegan Paul, London, Melbourne and Henley, 1983, pp. 22-30. 55 Ibidem, p. 30. 56 A se vedea Roland Barthes, "La mort de l'auteur", în Oeuvres complètes, tome II, 1966-1973, Seuil, Paris, 1994, eseu care indică drept corolar al

Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]