2,123 matches
-
în fulgi - anotimpul devine „Alb al albului solie, lacrimă neîntinată” (Început de iarnă). Un cântec nostalgic îngânat de clavir, un refren colbuit din nestinsele anotimpuri, acorduri line, eufonii fără cusur, lied, baladă sau doină transpuse modern, dezmierdare, alint, în versuri suave care te ating și te mângâie. Seamănă cu „vraja visului de-o noapte” - cum recunoaște autoarea, sau poate, mici „scântei de vis”. Corzile inimii tale reverberează. Se întorc în ecou. Empatizează. Actul de creație este încă firav precum făptura ghiocelului
FLOAREA TINEREŢII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366048_a_367377]
-
întrebă ea. Așa arată camera ta? Este frumoasă. Diferă doar mobila și lipsește patul pliant al lui Cristian. Sebastian se apropie de ea și îi înconjură mijlocul cu brațele. Lipindu-i corpul de pântecele sale fu învăluit de un miros suav binecunoscut lui. Nu știa pe moment ce putea fi. Se lumină pricepând cu ce se asemăna mirosul pe care-l degaja corpul Adrianei. Era un parfum de orhidee asemănător cu cel împrăștiat de regina florilor sale,ce trona pe masa
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
Mulțumesc iubito! și o sărută scurt pe obraz. Cum apăruseră în fața vilei și flăcăii Adrianei, cei doi îndrăgostiți au încetat să-și mai facă jurăminte, însă cine i-ar fi privit cu atenție, ar fi descoperit cum ceva mirific și suav plutește în aer și-i învăluie, acoperindu-i cu un dulceag parfum de orhidee. [1]Poezia aparține poetului Constantin Triță din Piatra Olt și este preluată de pe facebook. Referință Bibliografică: Parfum de orhidee - roman, cap. XXI, partea II / Stan Virgil
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
a câtorva pungi de plastic atârnate de un fel de cârlige agățate de ochiurile unei plase vechi, întinsă pentru a primi bagaje ușoare. Se oprea definitiv în panglica de un negru spălăcit al unei pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul plecat și răsucit, în încercarea de a se răzima
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ENIGMA Autor: Luminița Postolache Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Enigma Te privesc aievea,ca pe o icoană Chipul tău de înger ,m-a înnebunit Te doresc iubito , pasăre suavă Ești încă enigma ce m-a cucerit. Am multe să-ți spun,ziua nu-mi ajunge Noaptea e departe,vreau să te sărut Să îți simt căldura ... inima îmi zace Într-un colț de lume,singur pe pământ. Vreau să
ENIGMA de LUMINIȚA POSTOLACHE în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365393_a_366722]
-
rogvaiv..un ciripit de dor.. Te-nchipui zeu rătăcitor în gândurile mele Ce mi-a furat la asfințit o dulce sărutare Vibrez aidoma razelor ce izvorăsc din stele Și se coboară pe pământ..pe-o lacrimă ce doare.. Ești tu..suav Hyperion ce gândul și-l strecoară Nu doar în suflet ci și-n trup..descătușând furtuna.. Îți sorb enigmele dorind ca inima să-mi ceară Să te ador..să mă adori..acum și-ntotdeauna!.. 2.06.2017 de Oana Adriana
SUB VRAJA TA... de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365414_a_366743]
-
încolțit în azurul Martirilor, în mugurul înflorit al Eroilor, în Ciorchinele Jertfei, plin de lumină ca un candelabru de aur, în care ard Sfinții cerului, în mărgăritarul de rouă divin din care țâșnește mireasma de trandafir a Strămoșilor, în suspinul suav de iasomiei al Preamilostivei Fecioare, în sublimul florilor de Salcâm din care se prelinge mierea Duhului Sfânt, în dorul Potirului cel sfânt al mântuirii. În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor, surâsul sublim al nemuririi. De pe coama anilor
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Gherghe se scurge din suflet o liniște, o blândețe, o bunătate, o pace. Așa cum cerul se termină, în perceperea umană, cu stelele, luminozitatea interioară a Simonei Gherghe se termină cu un chip frumos. Vorbește cald, surâzând, gesticulează decent, civilizat și suav, se îmbracă elegant și estetic. Privitorii emisiunilor cu Simona Gherghe se pot bucura ca un muritor, de adorația zeului. Se comportă ca și cum ea venerează spectatorul, se adresează sensibil, cu sublimitate, inteligent, elegant, încât nimeni nu poate să nu fie apt
SUPERBITATEA ŞI REZISTENŢA EMISIUNILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365023_a_366352]
-
Ionel SIMA este o romantică pledoarie asupra frumuseților anotimpurilor vieții. Indiferent dacă se face vorbire despre anotimpul înmuguririi (primăvara), al pârguirii (vara), al (în)cenuși(rii) existenței (toamna) sau al tardivității rememorării (iarna), poetul Ionel SIMA cântă, utilizând valențele unui suav stih de dragoste. Cântă viața, printr-un melos cu rezonanțele doinei, acceptându-i bunele sau relele ei înfățișări. Poetul, deși sub o aparentă stare de melancolie rimbaudian-baudelaireană sau sub masca unei disimulări bacovian-minulesciană, construiește veritabile reverii, în care apare iubita
„CĂRĂRI PRINTRE STELE” (VERSURI) DE IONEL SIMA (BAIA MARE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365051_a_366380]
-
de case țărănești. Este satul Liveni-Vârnav. Casa pe care o căutăm este oarecum detașată de sat. Ajungi la ea coborând. Intrarea îi este străjuită de trei nuci bătrâni. În fund, o grădină. Pretutindeni salcâmi, care te întâmpină cu mireasma lor suavă. Casa bătrânească, modestă, de om cu posibilități mijlocii. În fața ei, tradiționalul cerdac făcut din scânduri și unit prin stâlpi cu strașina”... Mai târziu, pe la cinci ani, după ce avusese o vioară adevărată și-și demonstrase potențele, tatăl său, Costache Enescu, intuind
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea să ne-amintim iubite, de o seară Când roua unui vis de dor ne-a fost povară Și sufletul în care amiezile-au apus, Purta pe aripi grele un palid iz adus De vreo suavă împlinită primăvară. Cu gesturi vechi chemând sfios cocorii iară. Aș vrea să ne-aminitim iubite, de o noapte Când fântâna însingurării mustea șoapte. Pe ram de inimă cu ritmul obosit, Noi împleteam cuvinte cu-n vis rătăcit, Rămas preludiu unei ultime
AŞ VREA, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365208_a_366537]
-
rechizitoriul, eu nu-s bun de nimic Ghiorlan sau popândău, tiradele în serii Nici ciorile-n grădină nu știu cum să le sperii Sentințele cu care îmi sparge capu-ntruna Pe mine mă frământă din toate numai una: Privesc și nu mă satur suava ei făptură Câte cuvinte... tandre au loc la ea în gură! - Nu mai căta mă' ceartă. Răspunde: de ce taci Că merg și te înfig în vie-ntre araci Dar și-acolo-mi e teamă să nu te sufle vântul Să
RECHIZITORIU de ION UNTARU în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364897_a_366226]
-
Privește că lumina ne cade-n cap și nu e De vină că ne facem inconștienți cucuie, Că ne scriem răvașe vârâte pe sub ușă Cu litere de-o șchioapă și gustul de cenușă; Cu ce-o fi fost de vină suava ta făptură Să te măriți c-un monstru lipsit de anvergură, Iar eu, băiatul bun, căzut între patine Să mă însor, cu-o scorpie ca tine! Referință Bibliografică: Rivali sau parteneri / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 686
RIVALI SAU PARTENERI de ION UNTARU în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364896_a_366225]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > JOC SUAV Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Joc suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou, aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Ceva mai
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > JOC SUAV Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului Joc suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou, aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Ceva mai încolo era o câmpie, Clipele se-nșirau în salba timpului, Iz de smirnă, busuioc și iasomie Dilata
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
emoții, farmec de culoare... Ne-am trezit într-un joc de lumini, era doar Puritate,.. bucurie temătoare. Cerul deschis cernea picuri de vioară Vremea prea dulce aripa-și întindea Peste semnele alunecate-n vară, Peste strălucirea care ne oglindea... Joc suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Referință Bibliografică: JOC SUAV / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
dulce aripa-și întindea Peste semnele alunecate-n vară, Peste strălucirea care ne oglindea... Joc suav, arșita zilei cu umbre lungi! Sângerând văzduhul, din nou aluneca În sărbătoare, împărțind soarele-n dungi. Peisaj colorat, o mână desena... Referință Bibliografică: JOC SUAV / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
în zare, ce caută să se agațe de ultime fire de lumină întrezărite, ce apar la fereastra sufletului, încercând să o străbată din răsputeri... Masca speranței își întinde mâna din ce în ce mai mult, căutând să își facă loc, aducând sub chipu-i suav gânduri plecate din zori la cules de boabe de rouă, scăldate în primele raze de soare ivite la îngânarea dintre noapte și zi, pe care mai apoi le păstrează ascunse în sticluțe mici, picurând adesea din ele, în doze mici
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
Pământul ar fi fost inundat de lacrimile stelelor... și ar fi fost plin de răni... și de sânge... Parfumul ce-ți mângâie nările în fiecare zi nu s-ar fi născut... Nu, nu vrei să-ți imaginezi viața în absența suavelor flori! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Florile / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 428, Anul II, 03 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FLORILE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366398_a_367727]
-
în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului MAGNOLIA ÎNFLORITĂ Pe pajiști înflorite stau mii de doruri tolănite Pe poteci neumblate aleargă șoaptele rănite Magnolia-înflorită surâde soarelui blând iară Explozie de culoare ...emoții-n plină vară! Femeie suavă poeții te-au cântat în vremi Surâsul tău nu-i născocire cu el tu chemi... Candida iubire ce vine la braț c-o amintire, Pe-a cerului albastru-n ....despletire. Sfioasă pășești ....ca o fâlfâire de vânt, Te-înalță aripi
MAGNOLIA ÎNFLORITĂ de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366483_a_367812]
-
ram? L-am văzut, este fantastic, Leandru-i senzațional... Frumusețe ireală, un buchet imens el pare, cu florile parfumate și mirosul fin, dulceag, este-n sine-o provocare. Crezut-ai oare, vreodată că a lui splendidă floare de un alb suav și gingaș, roz bombon, galben și roșu, mov, lila - o încântare, poate deveni-ntro clipă otravă nimicitoare? Crește-n Orient, fantastic, chiar și-n Asia Centrală a ajuns și-n Europa, dacă-l ai e o comoară. Dar, să-ți ferești de
LEANDRUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366673_a_368002]
-
plutind pe apă? Privind la ochii tăi deschiși strălucitori, Ca roua absorbind lumina-n zori, Mă zbucium tainic că un hoț pribeag, Și îmi doresc să te găsesc în prag Pe pragul casei noastre bun și cald Să îmi mirosi suav a cetina de brad Să îmi dospești prelung iubirea de-asta vară Să o mâncăm numai noi doi pe seară. ești.... ești mirarea ce ma cuprinde privind stelele ești întrebarea ce ma frământa în zori privindu-ti chipul alb și
SOAPTE DE IUBIRE, DE DANIEL NICOLESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366676_a_368005]
-
22 iulie 2012 Toate Articolele Autorului nu sunt oarecare sunt profilate pe un cer străveziu timidă rup ramuri din mine în sinele lor sunt petale pe care șoaptele s-au așezat pe aripe de fluturi fiecare răsuflare din vocea-ți suavă o strecor în ființă atingând cerurile cu acordul ei contemplu cu privirea neștiutoare mișcări orientări ninse cu praful așteptării vise umbrite de lăstari sădiți foarte des reiau drepturile și cresc nestăpânite peste ape ceruri răsărituri cu mâini prelungite până-n stele
ZILELE ALĂTURI DE UMBRA TA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366649_a_367978]
-
Acasa > Strofe > Creatie > APLEC ETERNITATEA CĂTRE TINE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului aplec eternitatea spre tine, iubito, copil suav al dragostei dintâi, aș vrea să-ntind mâna prin vreme să te -alint frumos, să te mângâi. avem trecutu-n față și visul risipit, văpăile ș-au stins misterul, dragă, se-ntoarce amintirea insipid, cu chipul și făptura ta întreagă
APLEC ETERNITATEA CĂTRE TINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365582_a_366911]
-
Din copaie/ A tras cu mâna de-a dreptul/ O vâlvătaie/ Care i-a luminat fața și pieptul.” Pensionarii temniței au firi contradictorii, un aliaj ciudat care unește frumusețea și oroarea din ființa lor. Trupurile lor murdare au o perfecție suavă, parfumată și de o natură fabuloasă. Fătălăul, Adonysul Văcăreștilor,(G. Călinescu) e un personaj mitic, ieșit din împreunarea unei femei „vioară, trestie sau căprioară” cu un „Strigoi de voievod”, ca împerecherea unei muritoare cu un zeu. El a fost zămislit
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]