1,444 matches
-
urâte pe toată fața pământului. Control lor poate fi pierdut cu ușurință. Cărămida arsă În loc de piatră și smoala În loc de var sînt primele tehnologii poluante menționate explicit În istoria civilizației. Prin urmare problemele majore ale omenirii, ca parte a unei viziuni subiacente pierdute din vedere cu inexplicabilă inconștiență colectivă, sînt tot atât de noi pe cât sînt de vechi. Povestea Babilonului este un exemplu de text sacru care nu oferă nici o șansă nici o finalitate dezvoltării urbane așa cum este ea Înțeleasă de oameni. Este
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
Sanchez. 3. Aceeași sintagmă, „AI“ (de la „artificial intelligence“, În engleză), desemnează, Însă, o disciplină, respectiv un ansamblu de cercetări și de cunoștințe ce vizează realizarea dispozitivelor de procesare a informațiilor (sub numele de calculatoare, computere, sau ordinatoare) și a programelor subiacente, prin care se Întreprind operații ce țin, În mod obișnuit, de spiritul uman. În această accepție, inteligența artificială se subsumează informaticii și reprezintă nucleul dur al cogniticii, ca ansamblu al disciplinelor ce au de-a face cu „manipularea simbolurilor“ și
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
acestui model dualist, așa că, în ansamblul cunoștințelor și explicărilor realizate, găsim constant două dimensiuni: una transcendentală și alta imanentă. Imanența codifică materialitatea - mai precis, consistența obiectuală (ce acceptă și implică un element de idealitate sau de abstracțiune) - a fenomenului artistic (subiacent operei ca fapt real/concret al acestei lumi). Transcendența indică extensia intelectuală, simbolică, ipotetică, suprapunându-se necondiționat cu funcția sa principală (de a sugera un regim de existență paralel cu universul material, supus rigorilor construcției mentale, imaginare etc.). Distincția demonstrează
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
imagini concrete − figurarea regilor Franței pe portalele principale ale catedralelor, ca o "actualizare" a regilor din Iudeea antică). Simbolicul se manifestă numai dacă "obiectul luat în considerație [în cazul de față, imaginea, n.n.] este raportat la un sistem de valori subiacent, istoric sau ideatic" (Le Goff 6). În consecință, și o imagine artistică (nu numai o reprezentare mentală) are această relație de semnificare cu sistemele de valori (deși ei nu îi este subordonat simbolicul, în perspectiva lui Le Goff, cel puțin
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nominalul încorporat în verb, deci predicația verbală, adică aspectul mâncării (mâncarea arată delicios "mâncarea are aspect delicios"). În puține contexte variația adjectiv-adverb atrage o specializare semantică clară: (234) Ioana arată îndrăzneață/îndrăzneț. În contextul cu nume predicativ realizat adverbial, citirea subiacentă este "poartă haine moderne, nonconformiste, provocatoare", în timp ce în varianta cu predicație adjectivală, citirea prototipică este "are o atitudine care o califică drept îndrăzneață". Acest fenomen nu este regulat, ci ține de o anumită evoluție semantică pe care au suferit-o
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
să slăbească, în mod provizoriu, tutela partidului asupra responsabililor economici și a militarilor. Statul totalitar stalinist nu este, așadar, monolitul imuabil căruia el se străduia să-i dea această imagine în exterior. Orice regim totalitar se sprijină pe o anarhie subiacentă, revers inevitabil al puterii nelimitate a despotului. Pentru că o putere absolută este în mod necesar arbitrară. Comunismul a adus acest arbitrar la cote fără precedent. Tirania personală a lui Stalin s-a exercitat datorită a ceea ce Mikoian numea un „bordel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reiau argumentele lui Troțki* ce demontează trucajul. într-o remarcabilă lucrare - Marile Procese în sistemele comuniste (1972) -, Annie Kriegel a arătat adevărata natură a acestor procese. Ea începe prin definirea axei politice a procesului: personalitățile avute în vedere și rațiunile subiacente. în 1936-1938 sunt vizați membrii grupului conducător bolșevic care s-au opus, mai târziu sau mai devreme, lui Stalin - Troțki încă din 1920-1923, apoi Zinoviev și Kamenev și, în sfârșit, Buharin și Rîkov. Motivele invocate sunt spionajul, sabotajul și mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu aproape două luni. În 1798, francezul Nicolas-Louis Robert, asistent al lui Saint-Léger Didot, proprietarul morii de hârtie de la Essonnes, a brevetat prima mașină de fabricat hârtie, ale cărei principii de funcționare sunt valabile și astăzi. Materiale de bază Material subiacent (plasat dedesubt) fabricat din substanțe vegetale aduse la forma de pastă și apoi uscate. În compoziția hârtiei intră materialele fibroase sau celulozice și nefibroase sau de umplere. Celuloza, unitatea structurală organică fundamentală a hârtiei, este un polimer care se găsește
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
tegumentelor, primul fir neresorbabil se pune la extremitatea inferioară a plăgii tegumentare. Între acest fir și firul de inelul himeneal, ținute în tensiune, se poate efectua suturarea tegumentelor într-un plan simetric. Această afrontare corectă a tegumentelor și a planurilor subiacente este elementul principal al refacerii corecte a inciziilor laterale, în care retracția planurilor după incizie se face în mod inegal. Firul următor va fi plasat la marginea inferioară a reliefului determinat de labia mare; celelalte fire se pun la distanțe
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
în ceea ce privește principiile de bază; 2) una de inovare permanentă; 3) și una de evitare a sclerozei, care să garanteze o capacitate minimă de reacție la amenințările externe majore. Este ceea ce autorii numesc pilonul stabilității (bazat pe menținerea unei forme structurale subiacente, simplă și constantă, și pe dezvoltarea și respectarea valorilor fundamentale, solide, însă suple), pilonul spiritului de întreprindere (fundat pe capacitatea organizațiilor de a rămâne mici, dar de a-și creea noi diviziuni pentru îndeplinirea unor activități noi sau în dezvoltare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
arată caracterul impetuos, excesiv, care întrece măsura, al unei persoane; de asemenea, ea desemnează lipsa de rațiune, intensitatea mare cu care (re)acționează cineva. Christine Marsan consideră că diferența între conflict și tensiune constă în aceea că tensiunea reprezintă energia subiacentă conflictului, intensitatea relațională, presiunea pe care opoziția o aduce între protagoniști. Violența este rezultatul conflictului, descărcarea sau explozia, agresivitatea excesivă produsă de conflict (Marsan, 2005, p. 14). Și această distincție trebuie interpretată dintr-o perspectivă practică. Identificând tensiunile, observând violențele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
centrarea părților pe unele aspecte nereale, greșite, altfel spus, pe alte aspecte decât cele care au generat conflictul. Acest tip de conflict conține în el o dialectică subtilă între ceea ce se numește conflictul manifest (trăit, experimentat de părți) și conflictul subiacent, subteran (care nu este direct exprimat). De obicei, conflictul manifest este expresia simbolică a conflictului subiacent; existența conflictului subiacent determină părțile să se raporteze agresiv una la alta, să-și argumenteze punctele de vedere, să repună în discuție unele probleme
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
generat conflictul. Acest tip de conflict conține în el o dialectică subtilă între ceea ce se numește conflictul manifest (trăit, experimentat de părți) și conflictul subiacent, subteran (care nu este direct exprimat). De obicei, conflictul manifest este expresia simbolică a conflictului subiacent; existența conflictului subiacent determină părțile să se raporteze agresiv una la alta, să-și argumenteze punctele de vedere, să repună în discuție unele probleme. Tocmai, în aceste tipuri de relații are loc deplasarea conflictului, adică discutarea unor false cauze ale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tip de conflict conține în el o dialectică subtilă între ceea ce se numește conflictul manifest (trăit, experimentat de părți) și conflictul subiacent, subteran (care nu este direct exprimat). De obicei, conflictul manifest este expresia simbolică a conflictului subiacent; existența conflictului subiacent determină părțile să se raporteze agresiv una la alta, să-și argumenteze punctele de vedere, să repună în discuție unele probleme. Tocmai, în aceste tipuri de relații are loc deplasarea conflictului, adică discutarea unor false cauze ale conflictului în locul abordării
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este extrem de interesantă mai ales prin complexitatea și dinamica ei. Conflictele nu sunt rigide, ci teribil de flexibile, ele putându-se continua sau converti unele cu/în altele. Un fals conflict poate deveni cu timpul un conflict veridic, unul subsidiar/subiacent se poate transforma într-unul manifest. Dacă la un moment dat părțile nu sunt dispuse să-și recunoască sau să-și asume conflictele, cu timpul o pot face, fapt important pentru crearea premiselor rezolvării lor. Situația se complică și mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
câștigă, cealaltă pierde), pozitiv (printr-un amestec de cooperare și confruntare) sau, În anumite cazuri, negativ (nu există decât perdanți). ν Indiferent dacă se Înscrie În perspectiva marxistă sau durkheimiană ori că se bazează pe interpretări funcționaliste sau interacționiste, problematica subiacentă acestor discuții este cea a integrării și a solidarităților. Putem să gândim atunci În termeni de logici de clasă și de raporturi de dominare sau exploatare, să acționăm pentru Întărirea normelor colective și pentru unificarea conștiințelor, să privilegiem o viziune
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Diversitatea este astfel redusă la unitate prin mai multe artificii: istoria decurge conform planului divin al Providenței, diviziunile sociale sunt funcționale și intangibile, caracterele etnice sunt superficiale și nu pot altera universalitatea umană, iar varietatea limbilor ține de o logică subiacentă de același tip. Începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea Însă, mai mulți factori provoacă modificarea treptată a mentalităților. În plan religios, În țările care au adoptat protestantismul, dogmatismul a cedat În fața unui pluralism impus de multiplicitatea și coexistența Bisericilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
caz În care ar reflecta un scop egoist), ci pe care o descoperim pentru ea Însăși. Este așadar o plăcere superioară. Utilitatea se adaugă În acest caz dreptății (Utilitarismul, 1861). Fraternitatea nu este numită, căci nu este conceptualizată, dar este subiacentă oricărui tip de existență În comun bazată pe interesul reciproc. Altruismul promovat de Auguste Comte În aceeași perioadă merge Într-o direcție asemănătoare, chiar dacă utilitarismul În sine este respins: societatea este un organism care nu poate progresa decât dacă membrii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aprofundarea problemei, am fi tentați să vorbim despre o „incivilitate” și să ne mulțumim să-i aplicăm elevului „o mustrare”. Realizăm Însă care este semnificația mai adâncă: acceptarea ignorării și nerespectării legilor. Să precizăm care sunt procesele retorice și ideologice subiacente. Luc Borot a consacrat un articol aparițiilor acestui termen În presa franceză. Studiul său este o ocazie de a preciza ce este „civilitatea”: „modul corect de a trăi și de a vorbi În lume” (Dicționarul Academiei, 1694). Această definiție este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să Înregistreze variațiile și nu ar intra În explicarea variabilității, ceea ce, trebuie să recunoaștem, i-ar limita considerabil importanța. Aceste consecințe ale teoretizării comunitariene ne determină să ne punem unele Întrebări cu privire la utilizarea conceptelor de cultură și de identitate culturală subiacente concepției sale asupra subiectului. Pericolele Închiderii identitare Care este forța reală a „apartenențelor identitare”? Dacă este vorba doar despre a accepta că individul nu este Întru totul stăpân peste identitatea sa, desigur că nimeni nu se va opune. Însă dacă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ca inițiala lui Simon Kimbangu și ca semn al bunăvoinței albilor dezinteresați din Salvation Army, trâmbițându-și cu vocea și cu instrumentele zelul și energia Împotriva vrăjitoriei, care Își găsește un ecou În antifetișismul Învățăturii lui Kimbangu. Ca și miturile subiacente noilor religii, ritualurile se elaborează pornindu-se de la o simbolistică ce reunește referințe diverse. Altfel, pe altarul cultului ngunzist-amicalist (Congo, anii ’50) ridicat pe câteva trepte și acoperit cu o mantie roșie, culoare asociată În mod tradițional cu fecunditatea și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
suprapunîndu-se conceptelor de "propoziție", "frază" sau "text" și transmițînd o comunicare), alții (J. Lyons ș. a.) opun enunțul concretizărilor sale (propoziție sau frază), conform dihotomiei saussuriene: enunțurile sînt fapte de vorbire, pe care lingvistul le folosește ca date pentru construirea structurii subiacente comune: limba. Lingvistica românească recentă reflectă aceeași preocupare pentru definirea conceptului de "enunț", dar rezultatele acestor cercetări sînt încă ezitante și inconsecvente; de exemplu, se definește enunțul ca fiind "o comunicare întreagă de sine stătătoare, un text care poate fi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate considera, de aceea, că enunțul interesează nu atît ca unitate sintactică (deoarece el poate fi concretizat în unități sintactice distincte - text, frază, propoziție, substitut de propoziție sau frază), ci ca act de comunicare, produs într-un anume context, ideea subiacentă acestei interpretări fiind că se impune distincția, afirmată de viziunea pragmatică, dintre frază și enunț: fraza reprezintă obiectul de studiu al sintaxei, concretizat într-o entitate abstractă, caracterizată prin structură sintactică și semnificație; enunțul, ca produs al enunțării unei fraze
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lucruri ca efectiv realizată, cu scopul de a evolua și de a deduce de aici derivările și consecințele ultime. Cît privește esența utopiei ca gen literar, se apreciază că, fiind o descriere a unei societăți imaginare, ea implică o critică subiacentă a societății reale. De asemenea, merită amintită opinia conform căreia din punctul de vedere al valorii literare, producțiile utopice nu pot corespunde unor realizări notabile, căci rigiitatea, stereotipia și monotonia tematică și de structură descriptivă constituie atributele genului. Recursul la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structural pleura este alcătuită dintr-un strat de celule mezoteliale și țesut conjunctiv adiacent. Studii publicate de Antoni și Jaurand, în 1997, demonstrează rolul activ al celulelor mezoteliale implicate în multiple funcții structurale și metabolice: sinteza macromoleculelor necesare țesutului conjunctiv subiacent și a moleculelor biologice active, rol în răspunsul inflamator: cresc expresia enzimelor, eliberare de citochine, factori de creștere și peptide cu rol chemotactic, rol activ în transportul moleculelor la nivelul seroasei, microvilii apicali ai celulelor mezoteliale cresc aria suprafeței capabilă
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]