5,716 matches
-
aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește.”. „Ploaia” - „poem” dedicat ploii și copilăriei evocată în deplina ei libertate și inocență. Povestirile comprimate, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „O lecție de neuitat”, tratează despre lumina sublimă a dărniciei, dar și despre bucuriile copilăriei și sinceritatea-i desăvârșită. Chipul de lumină al dărniciei și sinceritatea copilăriei nu pot decât să emoționeze până la lacrimi. „Binecuvântați!” - „Să binecuvântăm! Părinții pe copii și noi toți unii pe alții, căci cuvântul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că niciodată nu voi reuși să tratez pe deplin acest subiect. Cunosc prea puține cuvinte, pentru a putea exprima sentimentele, trăirile lăuntrice, fiorii care-mi cuprind ființa și-mi fac sufletul să vibreze, atunci când vorbesc despre părinții mei. E ceva sublim și frumos, care mă înalță cu sufletul până la ceruri, care mă umple de dumnezeire, de dragoste și fericire. Părinții mei, cine au fost ei? Cum și-au trăit viața lor? Ce ne-au lăsat nouă, copiilor? „Au fost niște oameni
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
noștri - două candele” autoarea atinge înălțimi amețitoare în arta evocării, incitând la meditații profunde asupra rostului nostru pe pământ, declarându-se ea însăși neputincioasă în fața unui astfel de subiect încărcat de atâtea semnificații, căci a vorbi despre părinți, „E ceva sublim și frumos, care mă înalță cu sufletul până la ceruri, care mă umple de dumnezeire, de dragoste și fericire.” Și, apoi, urmează torentul evocării, în care Lidia Vrabie pare de neîntrecut: „...Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu este cum l-am visat, și cu toate că-s un fan al adevărului și justeței, sunt dezamăgit de realitatea crudă și greu de digerat, căci adevărul scos la lumină poate mutila un suflet fragil și nevinovat. Cu toate că în urma unor dorințe sublime urmează mai întotdeauna dezamăgirea, nu miam pierdut niciodată speranța, căci, așa cum spunea marele istoric Nicolae Iorga, “încrederea în tine o pierzi o singură dată”. Biblia propovăduiește să avem încredere în semenii noștri, să le facem ceea ce ne-ar plăcea să
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sunt fapta femeilor, și nu trebuie neglijat faptul că România este țara cu cele mai atrăgătoare femei din lume, libere să-și stăpânească grațiile, când nu-și pun poalele-n cap. Această mană cerească ne-ar garanta un viitor demografic sublim, dacă se găsește cheia succesului. Cât privește cheia politicii postdecembriste, agresivă, cu pumnul în gură, având largul concurs al mass-media, ar deschide lacătul bunăstării, cu condiția că, pentru a trăi bine, mai întâi trebuie să ne fie rău. În plus
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Câinele Negru. Zâmbi cu subînțeles, Își plimbă mâna prin păr și, după un timp, hotărî că a sosit vremea să iasă În oraș. Gândul acesta Îi Împinse pe șira spinării un tren de gheață și un amestec de oroare și sublim i se prăbuși Înlăuntrul ființei. Totuși, nu ura acest sentiment nelămurit, de dulce spaimă. El se repeta la nesfârșit, de fiecare dată când știa că urmează să facă o nouă incursiune. La Întoarcere, era mereu copleșit de un triumf aproape
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
umplându-și coșul pieptului din ce În ce mai tare, până când simțurile i se pierdeau deplin În nebuloasa ființei, În zone abisale, de o puritate doar de el cunoscută, care-i colorau sufletul și inima, fericindu-l. După filozofia proprie, atunci și acolo Întâlnea Sublimul. Întâlnea Desăvârșitul. Uneori, În ceasurile crepusculare, când Întârzia la nesfârșit cu bărbia sprijinită În palme, cu pleoapele aproape lipite, privind trandafirii și adulmecând aerul pătruns de mirosul greu al florilor, se Întâmpla să aibă reverii bizare. Atunci, Îi fluturau pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
desprind din umerașe, ca și cum puteri invizibile le-ar fi Îmbrăcat pe dată. Sacoul se-nclină ușor și invită la dans rochia neagră a Melaniei. Rochia acceptă cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare se desprind din vârtejul acela și, cu fâlfâiri șoptitoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plaiurile mioritice, a contemplat natura în toată splendoarea ei multiflorară, a simțit forța telurică a acestei planete mirifice, s-a uimit de bogăția și diversitatea florei și faunei și mai ales a încercat să înțeleagă anomalii - aceste făpturi, abjecte sau sublime, pe care Creatorul le-a conceput într-o clipă de genială inspirație. Mesajul cărții trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
La ce bun atâtea trăsnăi? Nu eram eu produsul unei suite de generații, a căror experiență ereditară supraviețuia în mine? Nu eram chiar incarnarea trecutului? Și totuși moscheea, cântecul muezinilor, abluțiunilor, gargarele și aceste temenele în fața unei ființe omnipotente și sublime, în fața unui stăpân absolut cu care trebuie să te întreții în arabă, nimic din toate astea nu avusese vreo influență cât de mică asupra mea. Cu mult timp în urmă, când eram încă sănătos tun, mi s-a întâmplat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
noaptea asta artificială spuneam rugăciunile inconștient, ca în vis. Nu reușeam să pronunț cuvintele din adâncul inimii: prefer mai degrabă să mă întrețin cu cineva pe care-l iubesc sau pe care-l cunosc, decât cu un Dumnezeu omnipotent și sublim. Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile astea își pierdeau importanța. Nu mai țineam să știu dacă Dumnezeu există cu adevărat sau dacă e creația propriei imagini a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și confirme prerogativele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spaimă. M-am ridicat, aruncându-mi haina departe de mine și m-am dus să mă privesc în oglindă. Aveam obrajii în flăcări: erau la fel de roșii precum carnea care atârna în prăvălia măcelarului. Totuși, în ciuda bărbii dezordonate, aveam o expresie sublimă din care se degaja un adevărat farmec; ochii mei de bolnav erau obosiți, dureroși, copilăroși, dar, ca și când toate lucrurile grele, pământești, se topiseră în mine, fața îmi plăcea; încercam un fel de plăcere senzuală față de mine însumi. Îmi spuneam în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de ramoliți? CÎnd vom vrea, cuadevărat. Fiindcă nu ne obligă nimeni să-i invităm. Tot respectul pentru trecutul lor. Dar și milă pentru prezentul nostru... Charismaticul Sebi Ștefănescu spune, În cartea lui, că sunt actori care n-ajung treapta, uneori sublimă, a ratării. Just! Dar cît doare acest sublim!... Despre talent : „Sunt mai talentat ca mine!” (Gh. Pituț). Ori , după vizionarea unui spectacol de operă, Coleridge răbufnea: „Lebedele cîntă Înainte de-a muri. N-ar fi rău dacă unii tenori ar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ne obligă nimeni să-i invităm. Tot respectul pentru trecutul lor. Dar și milă pentru prezentul nostru... Charismaticul Sebi Ștefănescu spune, În cartea lui, că sunt actori care n-ajung treapta, uneori sublimă, a ratării. Just! Dar cît doare acest sublim!... Despre talent : „Sunt mai talentat ca mine!” (Gh. Pituț). Ori , după vizionarea unui spectacol de operă, Coleridge răbufnea: „Lebedele cîntă Înainte de-a muri. N-ar fi rău dacă unii tenori ar muri, Înainte de-a cînta!”. Recunosc, nu am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
amintire. — Sunt mulți ani de când nu mai pot face diferența. — Bine. Povestește-mi atunci ceva ce știi sigur c-ai visat. Din nopțile trecute. Sunt Împreună cu Édouard În Auditorium Maurice Ravel. Orchestra interpretează Simfonia neterminată a lui Schubert. Muzica e sublimă, instrumentiștii cântă admirabil, totuși ceva straniu se Întâmplă. Spectatorii stau țintuiți de scaune, singurii care se mișcă prin sală sunt doi supraveghetori. Sunt prea gălăgioși pentru o sală de concerte. Lanternele le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nici nu are de gînd să mai plece. Iar Ubu al XIV-lea își construiește Versailles-ul său". Sau: "Trăim într-o epocă de uriașă, fantastică explozie, expansiune și înstăpînire a prostiei, ca valoare. Prostia inteligentă, științifică, descurcăreață, șmecheră; prostia sublimă, cezarică, divină: prostia ca fundament, ca acoperiș, ca stil și ca Weltanschauung...". Umoarea intrinsecă a acelei epoci pentru care prostia avea semnificația unei abrutizări induse de tiranie, dar și cea a unui simulacru, ca mijloc de apărare împotriva apăsării enorme
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
privește el lumea este, dacă nu singura adevărată, atunci măcar cu mult mai adevărată decât fantele celorlalți. Se iscă astfel o luptă între unghiuri de vedere în cursul căreia fiecare își arogă meritul că, depășind stadiul fantei, a atins pragul sublim al perspectivei totale. și pentru a reuși această ispravă, filozoful își ascunde punctul de vedere personal îndărătul unui jargon impersonal în privința căruia nutrește speranța secretă că, neutru și universal cum pare, el ar putea fi un mijloc de persuasiune a
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
dar nu sunt sigur. -Seamănă cu micțiune, exact ce-a țâșnit din pântecele tău de gorilă, mai Înainte, În spatele șandramalei, aburind aerul din jur. Tot de la mine ai auzit cuvântul ăsta. Dar ficțiunea e cu totul altceva! Ficțiunea e ceva sublim, e o culme a talentului de-a reface lumea după propriile trăiri și necesități. Ea exprimă cel mai bine calitatea de-a fi mobil În gândire și În interpretarea lumii. Cocostârc golaș, materie În descompunere, formă fără conținut, pricepi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Doyle! Care semăna cu Errol Flynn! Spune-i lui Alex ce-am pățit cu degetele, de-ai crezut că... — Uite ce, habar n-am despre ce vorbești - și, probabil, așa stau lucrurile: nu toată lumea vede în viața maică-mii drama sublimă pe care i se pare ei că o trăiește - și, în plus, există și posibilitatea ca această poveste să aibă de-a face mai mult cu imaginația ei decât cu realitatea (de prisos să adaug că mai mult cu primejdiosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o bătătură mare. Cînd înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se aud înjurăturile lui la adresa Paulei, căreia îi descoperă, acum, toate defectele, chiar și pe acelea care, în intimitate, făceau sublimul întîlnirii. "Acolo, în pustietate..." gîndește Radu, și imaginea Aurei, asemeni unei fata morgana, îl chinuie de cum a lăsat în urmă orașul, încercînd să țină marginea șoselei. În cîteva locuri, pe șosea, din inima vreunui sul de zăpadă, răzbește cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atingere domoală. Mihai încercuiește din nou în fierbințeala buzelor jumătatea șocolatie a perlei, dar cînd să o soarbă, cum numai în copilărie, dimineața, sorbea boabele mari de rouă de pe petalele bujorilor din fața casei, Maria scoate un țipăt înfundat, născut din sublimul plăcerii, ca un geamăt de durere ori de extaz și se repede în sus, cu o mișcare scurtă, de fiară lovită mortal. Pregătit, Mihai așteaptă loviturile palmelor. Dumnezeule mare! șoptește Maria tremurînd toată, ca de friguri, făcînd o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gura cu înfrigurare. Și tu ești ca un blestem, și tu... îi șoptește, rupîndu-se o clipă din sărut, învăluind privirea lui Mihai cu toată privirea ei, în care au explodat sclipiri fierbinți. Apoi, ca și cum astăzi, întîia oară, ar fi descoperit sublimul jocului, se dăruie cu voluptate palmelor care, mai mult o chinuie cu strîngerea lor prelungită, un sărut aparte, la fel de fierbinte ca cel al buzelor în intenția lor de-a o dezbrăca. Staaai... rîde Maria încet cînd simte degetele tînărului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Maria Săteanu, ce-și ignoră pînă la ură propriul rod al pîntecelui?; ești treaz, Doamne?, auzi?, înțelegi?, și de ce nu-mi răspunzi?!... Nici n-am nevoie de răspunsul tău, Doamne; am avut, în schimb, parte de Cristina, fata din clipele sublime, cînd mi-a dovedit cu prisosință că numai în perimetrul definiției de om poți simți sublimul uman, singura care a adus în viața mea spiritul florilor, conducînd întîlnirea la o cotă superioară; și totuși, Doamne, sînt obsedat?!! de ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înțelegi?, și de ce nu-mi răspunzi?!... Nici n-am nevoie de răspunsul tău, Doamne; am avut, în schimb, parte de Cristina, fata din clipele sublime, cînd mi-a dovedit cu prisosință că numai în perimetrul definiției de om poți simți sublimul uman, singura care a adus în viața mea spiritul florilor, conducînd întîlnirea la o cotă superioară; și totuși, Doamne, sînt obsedat?!! de ce s-a rupt din îmbrățișare tocmai cînd am întrebat-o simplu, omenește, dacă nu se teme că rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
casă de oameni..., o femeie, un suflet pur, caută la disperare tovărășia altuia pe măsura ei... M-am visat de multe ori fiind eu acela. Aș fi avut, desigur, mai puține clipe frumoase descoperind că ea, femeia superbă, transformă jocul sublim al dragostei în satisfacerea unor altfel de necesități, străine mie... Cum pot fi unii oameni așa?... Dar de ce Dracu' mă mai mir, dă prelung din cap Lazăr, continuînd pasiențele cînd tot jocul meu, din noaptea asta, n-a fost decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]