966 matches
-
mării. Curenții de descărcare sunt activi în unele strâmtori, fiind determinați de diferența de nivel dintre două bazine. Ex. între Marea Baltică și Marea Nordului, între Marea Neagră și Marea Egee. Curenții de turbiditate sunt specifici părții inferioare domeniului litoral și mai ales domeniului submarin propriu-zis. Reprezintă deplasări rapide de apă, încărcată cu multe sedimente, provocate de cutremure, de supraîncărcarea pantelor cu aluviuni fluviatile. Mareele reprezintă oscilații ale nivelului apei mării, cauzate de acțiunea simultană, combinată a forțelor de atracție ale Pământului, Lunii și Soarelui
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
pot ajunge la o asemenea abundență, încât frânează acțiunea valurilor, diminuând eroziunea. Faleza reprezintă un abrupt, cu o pantă cuprinsă între 30ș și 90ș, cu înălțimi variabile, ce se desfășoară la contactul dintre uscat și mare. Baza ei se continuă submarin, printr-o suprafață puțin înclinată, numită platformă de abraziune. Faleza și suprafețele de abraziune sunt rezultatul acțiunii mecanice a mării, mai ales prin bombardarea la bază a abrupturilor cu galeți (pietrișuri rotunjite). Aici apar firide (scobituri), care duc la prăbușirea
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
țărmurile joase ea este dezvoltată. În cadrul plajei se pot distinge trei sectoare: Microformele specifice plajei se remarcă prin mobilitate: Dezvoltarea lor este legată de adâncimea redusă a apei, de o bogată alimentare cu materiale fluviatile, sau de extinderea unor depozite submarine de nisipuri. Sunt formate prin acțiunea valurilor și a curentului de derivă litoral care, la adâncimi mici, pierd din energie și abandonează materialele pe care le transportă. Bancurile submerse constituie forma inițială de construcție. Prin înălțare și emersie (ieșire la
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
sunt cunoscute estavelele Ponoare (Podișul Mehedinți) și Țarina (Podișul Vașcăului). c)Izvoarele permanente sunt legate de zona de profunzime. În cadrul lor se disting: - izvoarele voclusiene sunt ascendente și cu debit bogat, ca Vaucluse din Franța, ce generează râul Sorg; - izvoare submarine, alimentate din râuri ce pornesc din regiunile muntoase și care debușează sub nivelul mării; sunt larg răspândite pe țărmul adriatic, în Peloponez și Argolida (Grecia); prezența lor schimbă culoarea și compoziția apei și produc bolboroseli; - morile de mare sunt tipice
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
perioadele istorice ulterioare, informații ce sunt corobarate cu cele oferite de alte surse. S-a dezvoltat de la începerea săpăturilor arheologice din Italia, Grecia și în Egipt. Ramurile arheologiei sunt clasificate în funcție de epocă (cea preistorica, cea medievală) sau în funcție de mediu (cea submarina, cea subterană), cu metode proprii de cercetare. Scopul arheologiei este identificarea vestigiilor arheologice, clasificarea, ordonarea cronologică, compararea, salvarea, interpretarea și valorificarea acestora. Vestigiile materiale formează inventarul mobil cu care poate fi reconstituita cultura umană, în structura, tehnologie și în evoluția
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
(în engleză "Channel Tunnel", "Tunelul Canalului", în franceză "Tunnel sous la Manche", "Tunelul pe sub Canalul Mânecii") este un tunel feroviar submarin, lung de 50,5 km, care leagă vestul Franței cu sud-estul Angliei, pe sub Canalul Mânecii. Tunelul a fost construit în cooperare de guvernele Regatului Unit și Franței. Este al treilea tunel feroviar ca lungime din lume, depășit fiind doar de tunelul
Tunelul Canalului Mânecii () [Corola-website/Science/298711_a_300040]
-
între 25-30 ° C. De asemenea, și salinitatea apei variază: apa din zona ecuatorului este mai puțin sărată decât apa dinspre poli, datorită precipitațiilor ecuatoriale abundente din timpul anului. Apa Oceanului Pacific este în medie putin mai caldă decât apa Oceanului Indian. Relieful submarin al Pacificului este foarte variat. Câteva formațiuni subacvatice importante, de întinderi uriașe, sunt: dorsala Pacificului, Inelul de foc (vulcanism), bazine, ridicături ("munți" subacvatici), abisuri, șanțuri ș.a. Oceanul acoperă aproape o treime din suprafața pământului, având o suprafață de 179,7
Oceanul Pacific () [Corola-website/Science/299095_a_300424]
-
se estimează a fi fost o explozie care a echivalat cu detonarea a 400 de megatone de TNT sau 20.000 de bombe atomice de tipul celei de la Hiroshima. Erupția violentă a distrus muntele inițial și a format o căldare submarină cu un diametru de 7 km. Patru zone ale acestui munte s-au ridicat la suprafață formând 4 insule mici: "Sertung" în nord-vest, "Lang" și "Polish Hat" (sau "Panjang") în nord-est și "Rakata" în sud-est. Activitatea vulcanică din aceasta zonă
Krakatau () [Corola-website/Science/299244_a_300573]
-
În 1928, vulcanul Anak Krakatau () și-a făcut apariția în același loc, crește în mărime (momentan are 200 m), este foarte activ și imprevizibil. Pe pământ există aproximativ 1300 de vulcani activi, majoritatea însă nu se pot vedea, deoarece sunt submarini. Numai aproximativ 500 sunt vizibili deasupra apei. Dacă un vulcan nu a erupt în ultimii 10.000 de ani, este clasificat ca “vulcan adormit”, iar vulcanul care nu a erupt de peste 25.000 de mii de ani poate fi considerat
Krakatau () [Corola-website/Science/299244_a_300573]
-
ceva timp în urmă, în 1915, ca urmare a scufundării vaporului Lusitania, Germania și-a limitat campania atacurilor submarinelor din Atlantic de teamă să nu atragă și America în război. Odată cu creșterea nemulțumirilor populației Germaniei datorită crizei de alimente, războiul submarin a fost reluat la întreaga amploare în februarie. S-a apreciat că un succes în asediul submarin al Angliei ar forța această țară să iasă din război în aproximativ 6 luni, în timp ce americanilor le-ar fi luat un an ca să
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
atacurilor submarinelor din Atlantic de teamă să nu atragă și America în război. Odată cu creșterea nemulțumirilor populației Germaniei datorită crizei de alimente, războiul submarin a fost reluat la întreaga amploare în februarie. S-a apreciat că un succes în asediul submarin al Angliei ar forța această țară să iasă din război în aproximativ 6 luni, în timp ce americanilor le-ar fi luat un an ca să devină o forță de temut pe frontul de vest. La două luni după acest moment, SUA au
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
Wilson răspunde printr-o declarație de neutralitate. Demersul său era controversat, însă promisiunea de neintervenție i-a asigurat realegerea în 1916. Cu toate acestea, a fost obligat (mai ales de republicani) să acționeze, cu atât mai mult cu cât războiul submarin fără restricții afecta comerțul SUA. După scufundarea navei RMS Lusitania, cu aprobarea Congresului, la 6 aprilie 1917 preșdintele Wilson a declarat război Germaniei. "Pentru mai multe detalii,vezi : Primul Război Mondial" După Primul Război Mondial SUA se retrag din Europa
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
alt calculator conectat la aceeasi rețea. De obicei este nevoie de măsuri de restricție/siguranță a accesului. Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse, incepand cu tot felul de cabluri metalice și de fibră optică, chiar submarine, și terminând cu legături fără fir prin unde radio cum ar fi Wi-Fi, WiMAX sau Bluetooth, prin raze infraroșii că de ex. IrDA sau prin intermediul sateliților Există rețele de calculatoare centralizate și descentralizate. Printre rețelele descentralizate se numără ca exemplu
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
ar fi fibră optică, Ethernet, Wireless LAN (din engleză și înseamnă "fără fir"), HomePNA sau Power line. Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse, incepand cu tot felul de cabluri metalice și de fibră optică, cabluri submarine, și terminând cu legături prin radio cum ar fi Wi-Fi sau Bluetooth, prin raze infraroșii (IrDA) sau chiar prin intermediul sateliților. Foarte răspândită este metodă Ethernet, termen care se referă la natură fizică a cablului folosit și la tensiunile electrice ale
Rețea de calculatoare () [Corola-website/Science/299358_a_300687]
-
prind insecte săritoare sau care zboară printre vegetație scundă, cu ajutorul celor verticale insecte cu zbor orizontal. Păianjeni ce construiesc plase au vedere slabă, dar sunt extrem de sensibile la vibrații firelor pânzei. Păianjenul de apă, "Argyroneta aquatica", construiește din mătase clopote submarine, umplute cu aer. Aici el consumă prada, năpârlește, are loc împerecherea și creșterea puilor. Își petrece aproape întreaga viață în cadrul clopotului, părăsindu-l pentru a prinde prada, a se împerechea sau să ancoreze clopotul de plante. Păianjenii din genul "Dolomedes
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
linie separată. Aceasta poate fi în funcție de situație subterană sau aeriană, sau o combinație a acestora. De obicei se dimensionează pentru o tensiune de lucru de 10-20kV(medie tensiune). Sistemele bipolare pot transporta 3000MW la o tensiune de +/-533 kV. Liniile submarine inițial construite în sistem monopolar pot fi îmbunătățite adăugându-se un al doilea cablu și trecându-se în mod de lucru bipolar. O stație back-to-back este realizată pe același amplasament, de cele mai multe ori în aceeași clădire lungimea liniei de curent
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
curent continuu cea mai des utilizată este legătura dintre două terminale, unde două stații de comutare sunt legate prin linii dedicate (HVDC). Aceasta este configurația utilizată de obicei în conectarea rețelelor nesincronizate, în transportul la distanțe mari și în cablurile submarine. Linii de înaltă tensiune în curent continuu cu mai mult de două terminale conectând mai mult de două stații sunt rare. Legarea stațiilor poate fi în serie, paralel sau mixt. Legătura paralelă tinde să să fie utilizată la stații de
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
curent alternativ. Această limită se situează la cca 30km în cazul cablurilor maritime și cca 500km la cele aeriene. Posibilitatea controlării parametrilor curentului din circuitele de comutație, a conectării rețelelor nesincronizate, precum și a utilizării eficiente în transmiterea energiei prin cabluri submarine, duce adesea la utilizarea liniilor de înaltă tensiune în curent continuu la granița dintre țări pentru transfer de energie. Parcuri de generatoare eoline din largul mărilor necesită deasemenea cabluri submarine turbinele lor fiind nesincronizate. Costurile scăzute ale iniilor de înaltă
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
În acest fel se economisesc nu numai materialele conductorului ci și izolatori și material de stâlp de susținere. Curenții de pierderi reactive corespunzători capacităților și inductivităților proprii ale liniilor impun intercalarea din loc în loc de bobine de compensare, ceea ce la liniile submarine este imposibil. În consecință la transportul prin cabluri submarine, peste o lungime de numai câțiva km devine o necesiate utilizarea liniilor de înaltă tensiune în curent continuu. Necesitatea compensării energiei reactive apare și în cazul liniilor aeriene de înaltă tensiune
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
ci și izolatori și material de stâlp de susținere. Curenții de pierderi reactive corespunzători capacităților și inductivităților proprii ale liniilor impun intercalarea din loc în loc de bobine de compensare, ceea ce la liniile submarine este imposibil. În consecință la transportul prin cabluri submarine, peste o lungime de numai câțiva km devine o necesiate utilizarea liniilor de înaltă tensiune în curent continuu. Necesitatea compensării energiei reactive apare și în cazul liniilor aeriene de înaltă tensiune mai lungi ceea ce nu este cazul la liniile de
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
optimal și fără a lua în considerare pierderile în stațiile de comutare, se cifrează la cca 3% pe 1000km . Pe de altă parte, în cazul alimentării unei platforme de foraj maritime cu o putere mult mai mică prin intermediul uni cablu submarin, pierderile procentuale (relative) pe kilometru sunt comparabil mai mari datorită puterii și tensiunii mai mici. În timp ce la liniile în curent alternativ este obligatorie o sincronizare a rețelelor conectate, aceasta nu mai este necesară la liniile de înaltă tensiune în curent
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
susțineau că submarinele trebuie atașate pe lângă o flotă principală pentru a fi folosite în același fel cu distrugătoarele de suprafață. O asemenea abordare a fost încercată de germani în Iutlanda cu rezultate foarte slabe, în principal datorită tehnologiilor de comunicații submarine insuficient dezvoltate în acele vremuri. Japonezii au aderat de asemenea la tactica submarinelor atașate flotei și le-au folosit ori pentru blocarea traficului portuar ori pentru interzicerea convoaielor maritime. În acele timpuri submarinele erau văzute mai degrabă ca o armă
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
reușit să obțină până în cele din urmă suficienți bani pentru crearea unei importante flote de suprafață. Principala armă antisubmarină a britanicilor în perioada interbelică fuseseră navele de patrulare dotate cu detectoare ecometrice (cu sunet), tunuri de calibru redus și grenade submarine. Royal Navy, la fel ca majoritatea flotelor vremii, nu a pus în discuție în deceniile al treilea și al patrulea războiul antisubmarin, considerându-l un subiect tactic de o importanță periferică. Războiul submarin fără restricții fusese scos în afara legii prin
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
sunet), tunuri de calibru redus și grenade submarine. Royal Navy, la fel ca majoritatea flotelor vremii, nu a pus în discuție în deceniile al treilea și al patrulea războiul antisubmarin, considerându-l un subiect tactic de o importanță periferică. Războiul submarin fără restricții fusese scos în afara legii prin tratatul de la Versailles. Războiul antisubmarin era considerat mai degrabă o acțiune „defensivă”, mulți dintre ofițerii de marină considerânt lupta antisubmarin la fel de plicticoasă și lipsită de glorie ca deminarea apelor. Din acest motiv, distrugătoarele
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
încă din timpul Primului Război Mondial, perioadă în care s-au folosit microfoane plasate sub apă pentru „ascultarea” submarinelor. Erau recepționate nu doar sunetele produse de submarine, dar și altte zgomote și ecouri, dar aceasta a fost începutul detectării direcționale a țintelor submarine cu ajutorul sunetului. Dispozitivul ASDIC era un traductor plasat într-o cupolă plasată sub vas, din care erau emise serii de pulsații sonore direcționate, care erau reflectate de obstacolele submarine aflate la cel mult 3.000 de yazi (~ 2.750 m
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]