1,455 matches
-
divers și obligă ziaristul la investigații suplimentare. În faptul divers, structura povestirii se deplasează spre dramatic. Aici, avem două resorturi principale care provoacă emoționalul: crima și excepționalul (apariția OZN-urilor în pădurea Baciu din Cluj). Philippe Gaillard (2000, pp. 79-81) subsumează reportajul de fapt divers unor fapte centrate pe pitoresc: nebunul orașului, escrocul escrocat, colecționarul de ciudățenii. Evenimentele în desfășurare, care implică dispute grave, cu semnificații sociale ample (aurolacii, drogurile în școli, pedofilia etc.) ies din zona faptului divers, impunând o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de instrucție deschisă și la distanță. Iar ceea ce este în universitatea noastră găsim și pe la alții. Am pornit de la relatarea unor fapte concrete, proxime, dar ele se înscriu în tendințe majore ale civilizației contemporane. Peste tot în lume educația își subsumează (uneori, ea se supune loră) noile tehnologii de informare și de comunicare. „Revoluția informatică” în educație schimbă din temelii paradigma clasică de generare și transmitere a cunoașterii. Comunitatea de învățare are noi dimensiuni și reliefuri față de cea știută. Interrelaționările virtuale
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
concursuri și rezolvarea de probleme; redactarea colectivă a unor texte; creația colectivă (prin serialitate și adiționare); întâlniri și ședințe virtuale; simulări. În general, aceste facilități nu se impun de la sine, ci pot fi potențate în cadrul parcursurilor educaționale tradiționale ce își subsumează parțial și difuz - cel puțin la început - modalitățile și ocaziile generate de suportul internet. Cu timpul, curricula școlară ar trebui să îngăduie explicitări directe ale utilizării și semnificării informațiilor captate pe această cale. 3.4. Socializarea și internetul Se știe
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
explicative, construite împreună. Tot mai multe trasee sau prilejuri de formare a cadrelor didactice se dezvoltă în concordanță cu avansul noilor tehnologii informaționale și cu tendințele virtualizării educației. Atât dispozitivele de formare inițială, cât și cele de formare continuă își subsumează, secvențial sau total, tranzitoriu sau permanent, incidental sau deliberat facilități presupuse de noile achiziții. Este de la sine înțeles că toate aceste presiuni și altele ce vor veni, trebuie să redefinească necontenit schemele practice de formare și autoformare a celor care
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
trupul tău: ninsoare”, „Ți-a rămas un fulg de nea necules / pe potecile gurii”, „Sufletul tău, fluier de mătase”. Aglomerarea jocurilor de lumină și de culoare, nu o dată forțate, micșorează autenticitatea acestui cântec nostalgic al iubirii. Aceleiași imagistici i se subsumează în placheta Reculegeri în nemurirea ta (1925) un discurs poetic eliberat de stângăcii, de unele prețiozități și excese, ceea ce l-a făcut pe E. Lovinescu să-și exprime fără rezerve aprecierea. Odată cu Biblice (1926) și Strigări trupești lângă glezne (1926
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
greoi, dar temeinic, în prefețele volumelor tipărite, ca și în risipa publicistică, trimite la ideea originală a lui Gianbattista Vico, teoretizată în romantism, privind întâietatea poeziei ca expresie spontană de „simțire”, ca primă formă de creație a spiritului uman. Concepția subsumează eticismul luminilor, cultivând „virtutea” ca ideal și finalitate, crezului clasicist ce se revendică nu doar de la latinitatea horațiană, ci, în mod declarat, de la „modelul” poetic italian, suprem reper estetic, „imitat” tematic și prozodic. Marcând o diferențiere față de gustul vremii ce
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
să-și mai anunțe, să-și explice și să-și susțină planurile. Dictatura avea pentru el marele merit de a-i lăsa libertatea de acțiune fără să-l mai oblige să vorbească. Pentru Salazar, întreaga viață publică a Portugaliei se subsuma, în 1928, urgenței de a salva finanțele și economia țării, își luase rămas bun de la Centrul Catolic printr-o cuvântare ținută câteva ceasuri înainte de a deveni ministru: "Le spun catolicilor că sacrificiul meu îmi dă dreptul să aștept acest lucru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să se întâmple. Grimus a spus: — Am aflat tot ce am vrut să aflu. Am fost tot ce am vrut să fiu. Sunt desăvârșit. Am plănuit asta. E timpul. Dar în vocea lui subțire și ascuțită se simțea nesiguranța Vulturului subsumat dinăuntrul lui, a celui de-al doilea eu, care protesta. El nu își alesese această moarte. Flann O’Toole a spus: — Unde-ți este mașinăria, domnule Grimus? Ai ținut-o ascunsă de servitoarea ta, asta știm sigur. Dar de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că scientometria, ca știință care își propune să exprime cantitativ rezultatele cunoașterii, trebuie plasată în contextul altor încercări mai vechi și mai noi de a exprima prin categoria cantității universul, cunoașterea, societatea, schimbul - pe scurt, orice ; iar aceste încercări se subsumează, la rîndul lor, unui ideal profund al Raționalității moderne. În traducere liberă, dincolo de metoă dele prin care sîntem măsurați și ierarhizați cu toții, totdeauna discutabile și perfectibile, metoă dologia însăși care stă la baza lor - și, în speță, a legii învățămîntului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu victima decât cu rolul terapeutului. Diferențe dintre contratransfer și stres traumatic secundar Oricare dintre definițiile contratransferului pare a conține și reacțiile terapeuților ce lucrează cu victime ale unor evenimente traumatice. Stresul traumatic secundar sau trauma vicariantă par a fi subsumate în conceptul de contratransfer. McCann și Pearlaman (1990) susțin însă că ideea de contratransfer nu este adecvată pentru a descrie efectele pervazive ale muncii cu victime ale traumelor. Ei folosesc o versiune a definiției tradiționale: "activarea conflictelor sau grijilor inconștiente
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Problema construcției epice ocupă un loc aparte din punctul de vedere al comunicării și al transpunerii elementului românesc într-un univers coerent, credibil în ordine artistică. Compoziția românească se subordonează substanței epice, referenților multipli ai genului. Substanța epică se subsumează universului ce urmează a fi reprezentat narativ, în evenimente epice, în parabole și mituri semnificative, în personaje și relațiile dintre acestea. În cartea sa, Nicoleta-Georgeta Solomon demonstrează că scriitorul Camil Petrescu impune o formulă epică nouă, deoarece, dacă până atunci
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și piatra filozofală, soteriologie și gnoseologie. Vizionarea Întregului material esoteric, situată Într-o perspectivă mai amplă de hermeneuitici a istoriei umane, se transformă esențialmente Într-o experiență de cunoaștere, asumată individual. Enciclopedia, Înțeleasă ca o acumulare cantitativă de cunoștințe, este subsumată saltului calitativ; prin catharsis-ul lecturii trăite În act, impersonalitatea actantului-computer (ce Înmagazinează indiferent o sumă nelimitată de date enciclopedice) este substituită de subiectivitatea dilematică a ființei, cea a unui eu lecturant care valorizează diferențiat gnoza. Trăim Într-o epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bauhaus, Îmi repugnă. Dezvăluie totul de o manieră atît de transparentă, de sfidătoare. Îmi plac ideile postmoderne, dar clădirile, ca atare, sînt prea ușoare pentru gustul meu, prea „glumețe“, prea lipsite de respect față de istoria pe care Încearcă să o subsumeze. — Mai tacă-ți fleanca, dobitoc pompos, strigă o voce cu accent britanic din Întunericul dormitorului. Judith rîse și Wakefield părăsi Padova a doua zi În zori. Înainte de a părăsi colegiul pentru a se deda călătoriilor, luase un patru pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
elemente decadentiste, parnasiene, neoromantice etc. Unii comentatori au accentuat componenta sa parnasiană (N. Davidescu, în „Introducere“ la Din poezia noastră parnasiană, antologie, Ed. Fundațiilor, București, 1943), alții pe cea decadentistă, iar Ștefan Cazimir, în cadrul unei abordări stilistice a fenomenului, îl subsumează unui curent din artele plastice ale Vienei fin de siecle: Secesionismul (v. „Secesionismul în literatura română“, în vol. Honeste scribere, Ed. Național, București, 2002). Arderea etapelor și impuritatea eclectică a „importurilor” artistice (fenomene specifice unei culturi de sincronizare periferică) fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expresionist: „Ironia și umorul urmuzian îl apropie pe acesta mai curînd de expresionismul formelor contrastante decît de avangarda suprarealistă. Ricanare, grotesc, patos degradat la schime, țipăt înăbușit, recunoști atîtea semne ale sensibilității expresioniste în prozele lui Urmuz. Nu vrem să subsumăm aceste proze categoriilor unei estetici expresioniste, dar între structurile expresioniste și cele suprarealiste ale imaginarului, primele sînt cele de care se apropie mai mult ficțiunea urmuziană” (op. cit., p. 173), dar îl recomandă ca precursor al literaturii absurdului. În fapt, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
consideră marginal(izaț)i în raport cu instanțele de validare axiologică, o confruntare critică „la vîrf” nu putea fi evitată. Disputa purtată la mijlocul anilor ’80 între N. Manolescu și Marin Mincu - un adevărat proces de paternitate teoretică! - privește categoria căreia i se subsumează autorul Paginilor bizare. Într-o notă de subsol reprodusă în Eseu despre textul poetic, II (Ed. Cartea Românească, București, 1986, p. 269), Mincu își revendică paternitatea și precursoratul încadrării lui Urmuz în paradigma „textualizantă”: „Urmuz este un autor de Text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în sens „textualist”, dincolo de convențiile clasice de specie și gen: pentru Marin Mincu, textul urmuzian nu e a fi nici roman, nici schiță, nici nuvelă, nici poem, nici basm, chiar dacă poate simula aceste formule. E Text. În schimb, N. Manolescu subsumează textualizarea categoriei tipologice a romanului „corintic”, propulsîndu-l pe Urmuz în avangarda acestei tipologii ficționale. La data amintitei polemici, conceptul de „postmodernism” nu fusese încă aclimatizat la noi... Odată aclimatizat însă (după 1985), cei mai mulți „optzeciști” ajung să respingă textualismul (fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
instaurarea comunismului. Conștiința acută a marginalității și a minoratului, voința afirmării internaționale și a depășirii „provincialismului cultural” îi unesc însă pe toți. Nu am intenționat, bineînțeles, ca prin discutarea primului „val” avangardist autohton (și) din unghiul „complexului periferiei” să îl subsumez, în vreun fel, unei agende identitare. Dimpotrivă. Însă o astfel de reexaminare nu poate exclude relația cu discursurile de legitimare culturală pe care feluritele agende politice de acest tip le-au vehiculat, de la începutul secolului al XX-lea (să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai complexe și mai diverse decât poate să le centreze și să le cristalizeze statul. De Maistre trebuia să spună stat, iar nu națiune, deoarece aceasta închide în sfera ei mai mult decât statul, a cărui raționalitate abstractă nu poate subsuma atâtea elemente iraționale din existența națiunii. Formele de stat sânt substituibile, pe când națiunea este o fatalitate. De aceea, ele sânt un obiectiv principal al revoluției.Pînă acum nu s-a găsit un Sisif al revoluției, care să vrea să dărâme
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
scară mare ceea ce familia va fi realizînd la o scară infinit mai mică: lumea protejată a tatălui, cu fiii lui cu tot. Ca și-n familie, și membrii acestor mulțimi sînt supuși unor constrîngeri exterioare. Individul e obligat să se subsumeze lor, fie că-i place fie că nu: Nu avem libertatea de a intra ori de-a ieși de aici după bunul nostru plac, iar tentativele de evadare sînt serios pedepsite sau subordonate anumitor condiții riguros determinate. Astfel de tentative
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
politică din perspectiva tranziției în ultimul deceniu al secolului trecut din România presupune o raportare la ceea ce a fost în timpul socialismului și la ceea ce se așteaptă să fie în temeiul proiectului de reformă, al experiențelor istorice similare. Perspectivei i se subsumează măsurarea distanțelor dintre prezent și trecut și dintre prezent și viitorul dorit, posibil și dezirabil. Perspectiva tranziției este mai largă și pentru că include și schimbările asociate efectelor propriu-zise ale proceselor de democratizare și dezvoltare a economiei cu piață concurențială. În
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
dar și socială) depășește limitele vechi și se întinde pe întregul glob. Apariția noului sistem economic promovează schimbări în ceea ce privește modelele de guvernare. Economia de piață națională este pusă sub semnul întrebării de economia globală bazată pe rețea, iar statul-națiune este subsumat de spații politice regionale cum ar fi Uniunea Europeană. Comerțul în rețea este prea rapid, prea dens și la o scară mult prea globală pentru a fi constrâns de granițele naționale. Statele-națiune sunt prea limitate din punct de vedere geografic, pentru
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
de statusuri și roluri și relații sociale” este de natură a „dilua” prea mult conceptul de instituție socială până În punctul În care acesta nu mai poate discrimina fenomenele sociale; Înglobând sisteme de roluri, statusuri și relații sociale (semnificațiile sociale fiind subsumate acestora), practic orice fenomen social este o instituție. Într-o definiție de asemenea totalizantă, dar ceva mai discriminatorie, R. Scott consideră câteva trăsături esențiale ale instituțiilor. Acestea „sunt structuri sociale care au atins un grad Înalt de mobilitate” și sunt
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
socială degajată din retorica publică. Aceasta include o definire și Înțelegere sociale ale eficacității (performanței): interesele comunității și ale angajaților sunt instituite, adesea În dauna intereselor capitalului. Într-o ideologie neoliberală, performanța se exprimă prin profitabilitate; interesele capitalului sunt primordiale, subsumând interesele oricărui alt grup: această concepție se legitimează În baza teoriei „mâinii invizibile” și asumpției conform căreia urmărirea intereselor capitalului este În interesul societății prin distribuirea optimă a resurselor. În ambele cazuri Însă, sensul performanței este o construcție intersubiectiv semnificativă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
libertarian ar trebui să funcționeze pentru orice număr de strategii (voi defini în paginile ce urmează). Toate acestea, funcționarea pentru orice număr finit de indivizi, alternative, strategii și pentru un număr egal de decisivități cu numărul de x variante , sunt subsumate ideii de eficacitate pentru societăți reale. În ceea ce privește condiția de fidelitate ideologică, aceasta are la bază intuiția că, dacă vorbim despre libertarianism și drepturi individuale în cheie libertariană, atunci orice soluție pe care am găsi-o pentru paradoxul libertarian trebuie să
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]