2,461 matches
-
a volumelor de dinainte de realismul socialist), o prejudecată care, ca toate prejudecățile, departe de a susține receptarea poetului, o blochează, prin reducerea întregii opere la numitorul comun al unei singure coordonate: prejudecata „suprarealismului” sau, pentru exegeții mai puțin atenți la subtilitățile teoretice, a „avangardismului” lui Gellu Naum. Singura excepție în acest cor al prejudecăților a constituit-o Simona Popescu, care, atât în Salvarea speciei (2000), cât și în intervențiile ulterioare, a distins cu precauție între suprarealism - care a reprezentat o etapă
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
occidentale și campion absolut al dezamăgirilor. Vasile Baghiu mizează pe structuri care să decoreze, cum ne-a obișnuit și în poezie, o interioritate degradată. Introspecții vesele și triste vor organiza o viață după criteriile unei memorii capricioase. Baghiu introduce cu subtilitate în roman un filon memorialistic, al tatălui prizonier în Siberia anilor’ 50 (trimiterea la Prizonier în URSS -1998, memoriile lui Vasile Gh. Baghiu, fiind mai mult decât evidentă). Este un punct de plecare spre teoria dedublării: stilizând scrisul tatălui, fiul
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
uscată a celor din Vânt potrivit până la tare, Romulus Bucur lipsea, în chip ciudat, dintre respondenți.) Dar clauza stilistică era, în fapt, neglijabilă. Adevăratul pact avea o finalitate etică. Mizeria românească a acelor ani trebuia denunțată cumva. Oricum. (Emblematic prin subtilitate e, în acest sens, textul interogativ al lui Dan Petrescu, Poezia mizeriei, mizeria poeziei?). Din punctul meu de vedere, așadar, admirația (reală) pentru o carte de poezie de felul acesteia comportă două dimensiuni: una formală, escapistă, și una angajatoare, esențialist
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
din logica politicului - a Răului social: „E nevoie de o soluție abrazivă, adică de o variantă existențială practică, care să concureze modelul oficial impus. Astfel, eșecul, în raport cu succesul canonic al perioadei, marchează singura alternativă de a trăi, oarecum, în afara sistemului”. Subtilitatea demersului analitic al lui Claudiu Turcuș constă în faptul că, descriind o tipologie în toată regula, el găsește calea de acces la specificitatea unui imaginar. Clovnul, prostul, insul sucit sau doar voit încețoșat de perspectiva naratorială sunt simptomele „subversivității” lui
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
În fine, întinderea monotonă a cîmpului se răsfrînge asupra dispoziției însemnărilor, de unde tonul sec, de catastif în care sunt trecute episoade scurte, a căror descriere e palidă sub unghi estetic. Autoarea nu are meandre de intelect, fiind în carență de subtilități psihologice, de aici și aerul de ființă nesofisticată, fără pretenții docte, care zugrăvește direct, adică în termeni generali, încercările prin care trece. Textul e iremediabil plat, ca Bărăganul în care a fost întocmit. Într-un cuvînt, cartea e ternă sub
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
pentru bărbați și al împilării acestui factotum care este femeia. Nu este cam simplist predată această lecție de morală, chiar dacă e transcrisă în registrul comic, pentru că nu comicul prevalează în film, ci activismul social? Radu Mihăileanu nu se încurcă în subtilități, nuanțe și relativizare etică pe care comicul de bună calitate le posedă. Cu râsul trebuie să vină și lec- ția, așa că lucrurile sunt grosier prezentate având permanent alibiul comediei. Regizorul adaugă și căteva tușe naturaliste acestui conflict, încercând cu dificultate
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
nevoită să meargă de două ori la rabinul Binder, ca să discute despre întrebările lui Ozzie, iar miercurea asta, la patru și jumătate, avea să fie a treia oară. Itzie prefera să-și țină propria mamă în bucătărie. Se mulțumea cu subtilități pe la spatele rabinului, gesturi, mutre, mormăieli și alte zgomote de țărănoi, mai puțin delicate. - A fost o persoană reală Isus ăsta, dar n-a fost ca Dumnezeu și noi nu credem că-i Dumnezeu. Ozzie îi explica alene poziția rabinului
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
trădează o logică proletară, de miner săpînd într-o galerie oarbă: nu vezi capătul demersului și nici nu-i intuiești deznodămîntul, dar nu te poți opri din scris. În felul acesta, excesul de informație nu e atît un indiciu al subtilității de spirit, cît al nesiguranței în atingerea temei. La mijloc e acel imbold de compensație prin care, intuind că nu ai ceva de spus, acoperi carența gîndurilor proprii printr-o conștiinciozitate de sobol cărturăresc. Cazul Constantinei Raveca Buleu e din
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
opera cu același nume de Gaetano Donizetti, este o piesă de rezistență pe care nu multe dintre sopranele lumii au avut-o în repertoriu, interpretată în culori bogate, cu o voce spectaculoasă. Prezența vocală, rafinamentul coloristic al timbrului, forța și subtilitatea exprimării, spectacolul vocal, precum și atitudinea scenică au putut convinge că masteranda anului IV Clara Toplicianu este de pe acum o artistă în cel mai deplin sens al cuvîntului. Aria Giuliettei din opera Capuletti și Montecchi de Vincenzo Bellini, captivantă, a fost
Un filon prețios pentru viitorul apropiat – Recitalul studenților și masteranzilor de la secția de Canto și Artele Spectacolului Liric a Universității de Muzică București – by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4552_a_5877]
-
Legătura cu un text ales atent - de multe ori pus pentru prima dată în circuitul teatral - pentru că dorește să spună, chiar să spună ceva cu el și prin el, legătura fascinantă cu actorii cu care lucrează, prețuindu-i, deturnîndu-i cu subtilitate de la ce știu mai bine, de la prejudecăți, facil, comodități. Intimitatea lucrului. Tensiunile de tot felul. Accentele rebelului din el, prea puțin intuibil pentru că nu excelează în forme ale extrovertirii. Asumarea profundă a eu-lui, a relației acestuia cu trecutul și cu
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
și de... da, el era, dar parcă era... era așa cum îl cunoșteau ei, dar parcă era singur, fără familie, fără Iocan și Cocoșilă, fără Dumitru lui Nae și ... fără parlament.” Într-un volum autobiografic, Errata, George Steiner comentează cu multă subtilitate scena în care, necunoscut de ceilalți, Ulisse îl ascultă pe Demodocus povestindu-i faptele și izbucnește în plâns. George Steiner este încredințat că plânsul lui Ulisse nu este cauzat de patosul aducerii aminte, doar „pentru că i-au revenit în memorie
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
na”, „ăhă”, „ă” apar o dată la câteva rânduri, anulându-și, într-adevăr, prin repetare, conținutul expresiv. Le rămâne, în schimb, cred eu, cel melodic. che zo ni pa. Am mai scris asta. Liviu Ioan Stoiciu e un poet de o subtilitate lingvistică, pe care nici el, nici alții, destui, nu și-o imaginează.
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
volumului. Iată cîteva exemple: ce înseamnă „a gîndi în afară“; ce înseamnă un intelectual care trăiește pentru a se exprima; de ce intelectualul este incompatibil cu viața politică; de ce modernii nu mai pot fi sentimentali; neutralitatea emoțională a cuvintelor; deosebirea dintre subtilitate și nuanțare; de ce pădurea din Băneasa nu mai este pădure; nevoia de tiranie a omului modern; deosebirea dintre ideal și scop; esența atacului comunist; ce înseamnă să scrii precis etc. În ele, Dragomir e în elementul lui, făcînd fenomenologie pe
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
comuniști și prea mulți gândaci! Afirmația ar fi în mod deschis ironică sau sarcastică, dar, în contextul unei religii care acordă preeminență vieții indiferent de forma pe care o ia în ciclul lung al reîncarnărilor, ea dobândește un plus de subtilitate, ceea ce nu transformă câtuși de puțin filmul într-un pamflet politic. Mi se pare că aceste ricoșeuri grav-ironice validează prin contrast tocmai acel proces spiritual, singurul în măsură să redea armonia întregului, să reconstituie un sens acolo unde istoria l-
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
sexului frumos nefiind decît rodul imaginației prodigioase. Pe scurt, Nietzsche e un personaj construit de sine însuși, detaliu care nu-i micșorează cu nimic meritul de a fi un uriaș scriitor și, mai presus de toate, un fin adulmecător al subtilităților psihice. Delicat, visător și lipsit de apetențe virile, Nietzsche e cu totul altul în paginile scrise: aspru, tonic și mereu pus pe hiperbole înfiorătoare: un „om-dinamită“, după propria sa vorbă, dar o dinamită de hîrtie, iar dovada cea mai bună
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
fi completate de cititor. E conștient că procedeul e facil și și-o impută singur. Confirm, pe de-o parte, și i-o imput, la rândul meu, pe de altă parte. Cum se face totuși că, în ciuda atâtor și-atâtor subtilități, Orice e o carte plină de defecte formale? Propoziții tampon, punți de legătură lăsate baltă, sintagme absolut nefericite, cuvinte anapoda. (Mostrele pe care le-am reprodus sunt, și ele, ilustrative.) Procentual, acestea sunt majoritare. Greșeli de începător, aproape, nu de
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
tresăriri de emoție. Numai că, descifrat ca o enigmă și lămurit ca o problemă, orice tablou devine o relicvă snoabă a cărei fascinație moare sub asediul voinței de înțelegere. Dispoziția pe care ți-o trezește o pînză nu ține de subtilitatea ei inteligibilă, ci de atmosfera ei de nespus. Satisfacția celui care povestește un tablou e de alt ordin decît simțirea estetică, de aceea, cînd inefabilul senzorial e convertit în concept analitic, savoarea picturii s-a stins. Un autoportret de Rembrandt
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
două paliere diferite de apreciere, cel muzical de cel regizoral. Sub raport muzical, fără exagerări, am putea spune că spectacolul s-a împlinit în mare măsură printr-o execuție specială. În primul rând, orchestra operei Covent Garden, condusă cu rafinament, subtilitate și grijă pentru păstrarea stilisticii wagneriene de către un dirijor rus în vogă, Semyon Bychkov, a creat o atmosferă de o înaltă elevație. Bychkov este un muzician foarte atent la evoluțiile cântăreților, știe să-i stimuleze și să-i asculte, asigurând
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
cu ușurință această convingere. Chiar Luncușoara în Păresemi, mult elogiată de Iorga (cu bineștiuta sa lipsă de gust literar), este o asemenea culegere de scene din viața unui preot de țară, în care expunerea problemelor morale se face cu multă subtilitate. Această literatură a lui Agârbiceanu, chiar dacă nu consemnează și un mare roman - căci Arhanghelii are o altă temă decât viața preoțească -, merită să fie comparată, pentru finețea și obiectivitatea dezbaterii morale, cu cea a mai celebrului George Bernanos. Singura „abatere
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
De asemenea este evocat și ce spunea în 1944 Camil Petrescu despre acest titan al teatrului românesc, care a jucat diverse roluri în cei 75 ani de carieră: „În realitate, Beligan nici nu-i actor. E un poet plin de subtilitate, un cărturar cât trei academicieni“ Radu Beligan se va află astăzi, 14 decembrie, în Piața Timpului din București (lângă magazinul Cocor), de la ora 12.00, pentru a sărbători cei 95 de ani alături de spectatorii care au crezut în el și
Sublim: Viața și cariera maestrului Radu Beligan, evocată pe o coală A4 by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/55887_a_57212]
-
cu o imagine de sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte, caz în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului făcut, înviorîndu-le ochii cu himera inițierii cititorului în subtilități abstracte. Aici însă, bovarismul lipsește, autorul fiind conștient de treapta platitudinii pe care stă. Concluzia e una: nu are nici un rost să comentăm filosofi a căror gîndire nu ne mișcă deloc, căci dispoziția placidă se transmite cititorului molipsindu-l cu
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
s-a apelat la o bună echipă de cântăreți, în general tineri, care s-au străduit, fiecare în parte, să învețe o partitură dificilă, scrisă în dialect venețian, dar să o și înțeleagă într-o stilistică a sa plină de subtilități. Cei patru bădărani au fost interpretați de Mihnea Lamatic (Lunardo), Ștefan Schuller (Simon), Leonard Bernad (Cancian) și Vicențiu Țăranu (Maurizio), fiecare dintre ei aducând o notă personală ce lasă o amprentă personajului respectiv: Mihnea Lamatic - un bătrân încăpățânat și grosier
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
și salon, în care preferința poeziei nu poate să meargă decât spre cel dintâi. Spre libertate, cu toate riscurile ce i se cer plătite. Acestui Orient atoateîncăpător, où tout est pris à la légère, i se opune celălalt, îndepărtat, Orientul subtilităților și al unei cruzimi care nu lasă urme la vedere, fiind ceva mai perseverentă și mai organizată decât mâniile Orientului dintâi. Rondelurile de porțelan sunt scoase, cu aerul lor de neterminat și, cu toate astea, de foarte complet, din această
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
fragilitatea logică a discursului criticului și, prin sărăcia inerțială a ideilor enunțate apodictic, limitează posibilitatea unei dezbateri cultivate.” (p. 136) Citatele sunt elocvente, și din punctul acesta de vedere Ion Manolescu nu poate fi contrazis. Nu știu însă, cu toată subtilitatea raționamentului său, cât de întemeiată e încercarea de a integra BD-ul în canonul literar. (Personal, privesc intenția aceasta mai degrabă ca pe un pariu ludic al autorului, pariu care vizează, în primul rând, detensionarea criteriilor canonice.) Întregul eseu pare
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
Eu. Și deodată totul fu eu. Prosopul fu eu. Nisipul fu eu. Aerul cald și tremurător fu eu, Eu. Spuma îndepărtată a mării fu eu, eu, Eu, Eu.” (p. 129) Emoțional, pronumele nu se repetă. Se multiplică. Efectul are o subtilitate de netăgăduit. Și sunt destule asemenea efecte în carte. Numai că, în general, subtilitatea nu se reține. În cazul de față, regula stă în picioare. Căci FEM pare să fie una din acele cărți ciudate care plac exact atât timp cât se
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]