2,468 matches
-
să-și spele purceii, cum făcea de obicei... Să convenim deci că hedonismul lui Anaxarh, ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui. Imaginea și sunetul dispun de un statut intelectual contestat savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea (nu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând unei perfidii ideologice voluntare decât inexistenței în epocă a unui corpus demn de acest nume. În schimb, așa cum o atestă fragmentele, ceea ce subzistă la rubrica filosofilor cirenaici seamănă cu un han spaniol în care nu găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu Stagiritul, ci cel născut în Cirene, Antipatros, Aristoxenos, Dionisie Transfugul, Hegesias, Anniceris, Teodor Ateul, toți provin, desigur, de pe podișurile înverzite, udate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al unui filosof... În vreme ce Platon îi amenință pe oameni cu astfel de povești fantasmagorice, Lucrețiu îi liniștește și-i calmează. Pentru că sufletul se dezintegrează odată cu moartea, iată ce definește sfârșitul unei existențe: desfacerea agregării constitutive a unei subiectivități. El nu subzistă momentului separării: și atunci, cum ar putea să mai cunoască chinuri sau să îndure încercări umilitoare? Dacă-l considerăm imaterial, totul devine posibil, evident: dar, în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l considerăm material, nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din Mopsuestia (mort la 428) - i-a dat lui Apolinarie un răspuns care a fost, de asemenea, respins. Ea a predicat disjuncția celor două naturi (physeis) ale lui Cristos, care rămîn separate la unirea dintre Dumnezeu și om. Continua să subziste, Într-adevăr, o nuanță adopționistă În cadrul acestei școli, căci unirea dintre Dumnezeu și om nu este văzută ca unirea unor naturi: pentru Diodor, era o unire datorată Îndurării* lui Dumnezeu, În vreme ce pentru Teodor era kat’ eudokian, adică datorată bunăvoinței sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
exegezei inverse la Cartea Genezei, activînd posibilități logice la care gnosticii nu se gîndiseră. Astfel, Satan este În același timp Arborele Cunoașterii și Șarpele; el o fecundează pe Eva cu coada, zămislind neamul arhontic al lui Cain, singurul neam care subzistă, din moment ce Cain Îl ucide pe Abel, și nu se face nici o mențiune, la bogomili, În legătură cu „rasa neclintită” a lui Seth. Singura rasă mai bună care a existat vreodată, nefilim sau giganții, care s-au Împotrivit Arhontelui universului, este distrusă În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
teoria postumanismului moderat, mizăm în primul rând pe contingența spațiului virtual, așa cum se conturează în dimensiunile de corporealitate și de identitate, ca o conlucrare între conștiință și trup: precum identitatea nu se poate reduce la corpul material, aceasta nu poate subzista fără un substrat material, în cazul de față trupul (postăuman. Astfel că idealul transcenderii și al imaterializării corpului este combătut în versiunea unui postumanism circumspect și echilibrat, care dorește a regândi umanul (ansamblul minte-trupă în forme reconstruite. Pretențiile omnipotente de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
interacționează cu identitatea real-fizică. Cu toate că subiectul (postăuman consemnează trecerea de la o existență predominant solidă la una preponderent lichidă (în spiritul teoriei postmoderneă în cadrul fluxurilor mașinice, al fluidităților identității și al interstițialităților trasgenetice, nu trebuie să uităm de natura materialității care subzistă deopotrivă în mod fenomenologic și tehnologic. Astfel, corpul este restructurat ca biotehnologie, iar identitatea este dată de conlucrarea corporalității cu conștiința transfigurată prin relaționarea cu noile tehnologii informațional-comunicaționale. Identitatea (postăumană, ca solidaritate între materialitatea organic-mașinică, concretețea forțelor intelectului și subiectivitatea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
opusă rotației. Corectare în extensie. Flexiune laterală pe partea fixării și rotație pe partea opusă. Tratamentul organelor Toată metodologia masajului tradițional chinez se bazează pe reabilitarea mișcării fiziologice și circulației substanțelor. Elementele fundamentale ale organismului, acestea nu există și nu subzistă decât datorită funcțiilor organelor care le asigură elaborarea și difuzarea în meridiane și în țesuturi. La acest nivel, organele au un rol cu adevărat esențial și este indicat să le păstrăm integritatea fizică și funcțională. Ori, de-a lungul existenței
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
mai important e că există un Dumnezeu, de care depind toate lucrurile, ale cărui perfecțiuni sunt infinite, a cărui putere este imensă, ale cărui hotărâri sunt infailibile. ș...ț Al doilea lucru care trebuie cunoscut este natura sufletului nostru, În măsura În care subzistă fără corp, și este mult mai nobil decât el și capabil de a judeca o infinitate de lucruri care nu sunt În această lume”. Preluând sugestiile din acest text, tentativa lucrării de față este aceea de a arăta că metafizica
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
altă dată sigure, chiar de demonstrațiile matematice și de principiile lor, măcar că acestea sunt În ele Însele destul de vădite, ș...ț și de vom vrea să ne prefacem că nu un Dumnezeu atotputernic este autorul ființei noastre, și că am subzista prin noi Înșine sau prin orice alt mijloc, prin aceea că am presupune acest autor mai puțin puternic, vom avea Întotdeauna cu atât mai mult temei să credem că nu suntem atât de perfecți Încât să nu putem fi În
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
deoarece e evident că ceea ce cunoaște ceva mai perfect decât sine nu-și poate da ființă, pentru că prin același mijloc și-ar fi dat toate perfecțiunile de care ar fi avut cunoștință, și că, prin urmare, n-ar putea să subziste prin nimic altceva decât prin cel care posedă Într-adevăr toate aceste perfecțiuni, care, altfel spus, e Dumnezeu”. „...din aceea că suntem acum nu urmează În mod necesar că vom fi o clipă mai târziu, dacă o cauză, anume aceeași
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
necesar că vom fi o clipă mai târziu, dacă o cauză, anume aceeași care ne-a produs, nu continuă să ne producă, adică să ne conserve. Și pricepem lesne că nu este nici o forță În noi prin care să putem subzista sau dăinui o singură clipă, și că acela care are atâta putere Încât ne face să subzistăm În afara lui și care ne menține trebuie să dăinuie el Însuși, sau, mai bine zis, n-are nevoie să se mențină prin cine știe ce
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nu continuă să ne producă, adică să ne conserve. Și pricepem lesne că nu este nici o forță În noi prin care să putem subzista sau dăinui o singură clipă, și că acela care are atâta putere Încât ne face să subzistăm În afara lui și care ne menține trebuie să dăinuie el Însuși, sau, mai bine zis, n-are nevoie să se mențină prin cine știe ce șaltcevaț, este, până la urmă, Dumnezeu”. Alt argument În favoarea existenței lui Dumnezeu este cel care privește natura substanțelor
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cea despre care am vorbit la capitolul rezervat cogito-ului - și care poate să nu fie luat drept o dovadă riguroasă a existenței lui Dumnezeu, cât mai mult o explicitare a ideii despre Dumnezeu, adică a unei ființe necesare ce poate subzista prin sine, altfel spus printr-o cauză formală. Se mai poate Întâmpla ca Însuși Descartes să fi reconsiderat rolul și importanță intuiției, până acolo Încât să acorde acesteia capacitatea de a augmenta argumentul ontologic, așa cum reiese dintr-o scrisoare către
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a lui Descartes - Principiile filosofiei: „Se poate demonstra că există Dumnezeu doar prin aceea că necesitatea de a fi sau a exista este cuprinsă În noțiunea pe care o avem despre el”. La nevoie, argumentația ontologică a cartezianismului ar putea subzista aproape În Întregime doar cu acest argument, al demonstrării lui Dumnezeu prin esența sa. Certitudinea existenței lui Dumnezeu devine În acest fel tot atât de absolută ca orice altă cunoștință analitic-matematică. E o certitudine reală, nu doar formală, implicând necesitatea de a
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nici nu era astfel; dar mai deduceam că, dacă În lume există vreun corp sau vreo inteligență sau altă natură, care să nu fie perfecte, ființa lor trebuie să depindă de puterea lui Dumnezeu În așa fel Încât nu puteau subzista nici un moment fără el. Am vrut apoi să cercetez alte adevăruri, și propunându-mi obiectul geometrilor, pe care Îl concepeam ca un corp continuu sau un spațiu infinit Întins În lungime, lățime și Înălțime sau adâncime, divizibil În diverse părți
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
permis cu bună știință să ne Înșelăm uneori, după cum s-a văzut deja, de ce n-ar putea Îngădui să ne Înșelăm mereu? Și de vrem să ne prefacem că un Dumnezeu atotputernic nu este autorul ființei noastre, și că am subzista prin noi Înșine sau prin orice alt mijloc, prin faptul că am presupune acest autor mai puțin puternic, vom avea Întotdeauna cu atât mai mult temei să credem că nu suntem atât de perfecți Încât să nu putem fi amăgiți
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de complexe Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care le-am suportat în "epoca aia de aur coclit" (expresie din Cavou bar) sînt străvezii, după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-l spre un orizont al Adevărului și, totodată, îndepărtându-l de pericolul pierderii în mulțime, de riscul maculării idealurilor sau de perdanta rostire de verdicte. Oricât de mult s-ar sprijini pe conflict, pe relații agonice, el, teatrul, nu poate subzista în afara acomodării fiecărei singularități cu o alta, în timpul și în miezul creației, în scenă și în afara ei. Ca urmare, dialogul dintre actori și spectatori se anunță ca unul fundamental, fără de care teatrul își pierde funcția de comunicare și face caduc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o concepție modernă asupra comerțului și care a stat de altfel la baza codului nostru comercial din 1887. De remarcat este că în 1942 Italia a adoptat un nou Cod civil care cuprinde o reglementare unitară a dreptului privat nemai subzistând concepția dualistă a dreptului privat. În Germania Codul comercial a intrat în vigoare în 1900 și la momentul actual fiind menținută concepția dualistă asupra dreptului privat. În Anglia și SUA dreptul are un caracter cutumiar (common-law) și se aplică atât
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
Se realizează astfel o reglementare unitară dar care nu înlătură relațiile sociale specific comerciale cărora li se aplică, în mod exclusiv, anumite norme din toată această reglementare. Relațiile sociale izvorâte din activitățile de prestări servicii, producție și comercializare de bunuri subzistă și lor li se vor aplica norme pe care însuși legiuitorul a găsit de cuviință să le diferențieze față de cele de drept comun. Este și cazul Italiei, care începând din 1942 în cuprinsul Codului civil a înglobat norme de natură
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
celor 2 reglementări nu a fost însoțită și de fuzionare lor organică astfel încât în prezent în Italia coexistă dreptul comercial și dreptul civil ca ramuri de drept distincte 22. Prin însuși noul act normativ se recunoaște că relațiile sociale specifice subzistă, schimbându-se doar denumirile care desemnează activitățile care le generează. Prin dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 de aplicare a Codului civil sintagmele "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț" se înlocuiesc cu expresia "activități de
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
generală creditorii sociali nu pot pretinde plata datoriilor societății de către asociați și nu pot urmări silit bunurile acestora, ei neputând intra în concurs cu creditorii personali ai asociatului. De la această regulă există mai multe excepții 73. Răspunderea pentru datoriile sociale subzistă până la achitarea lor sau până la radierea societății comerciale, indiferent care ar fi motivul acestei radieri. Prin efectul încetării personalității juridice a societății, inclusiv în cazul închiderii procedurii insolvenței, asociații societății radiate pot deveni proprietari ai bunurilor din patrimoniul fostei societăți
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
aplica regulile referitoare la adaptarea contractului. Cu excepția leziunii asupra minorului, acțiunea în anulare este admisibilă numai dacă leziunea depășește jumătate din valoarea pe care o avea, la momentul încheierii contractului, prestația promisă sau executată de partea lezată. Disproporția trebuie să subziste până la data cererii de anulare. Dreptul la acțiunea în anulare sau în reducerea obligațiilor pentru leziune se prescrie în termen de un an de la data încheierii contractului. 3.2.1.3. Obiectul contractului Obiectul este unul din elementele esențiale pentru
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]