777 matches
-
pante repezi. Din această culme a Chicerei își adună afluenți și Argeșul și Vâlsanul; spre Argeș văile fiind mărginite de versanți foarte abrupți și cu profil longitudinal scurt, mai reprezentative fiind văile Oiasca și Strica. Spre Vâlsan, orientarea văilor este sud-estică, profilul lor longitudinal este alungit iar versanții sunt mai puțin abrupți. Valea Robaia este afluentul ce coboară din Masa de Piatră și după ce trece de îngustarea dintre Râpele Robăii și Muchia Burdimanului se varsă în Vâlsan. Ramificațiile acestei culmi a
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
în spațiul extracarpatic, a întârziat deoarece acesta era suplimentar afectat de invaziile migratorilor. După invazia mongolă (1241-1242), evoluția formațiunilor statale de pe teritoriul de la răsărit de Carpați era posibilă doar în partea de nord-vest a acestui spațiu, deoarece zonele sudice și sud-estice (inclusiv dintre Prut și Nistru) se aflau sub dominația directă a Hoardei de Aur. Întemeierea statului moldovenesc este precedată de preexistența inițială în zona de nord-vest a unei nucleu statal, dar care în final nu a reușit să-și asume
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
treptat dar destul de rapid, începând din timpul domniei lui Petru I Mușat(după unii autori chiar din perioada domniei lui Lațcu), care a inclus în componența Moldovei doar teritoriile aflate în afara administrației muntene. În perioada 1387-1391 extinderea Moldovei în direcția sud-estică atinge limita Cetății Albe(Belgorod), ceea ce se soldează cu extinderea autorității la Marea Neagră și zona Nistrului de Jos. Roman I Mușat completează unificarea Moldovei eliberand teritoriul de la Sud de sub stapanirea tatarilor, astfel că pe la 1394 se intitula la doar aproximativ
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip peisagistic și forestier) situată în județul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Sâg. Aria naturală cu o suprafață de 13,43 ha este situată în partea sud-estică Munților Plopișului, în extremitatea sud-vestică a județului Sălaj, în Țară Silvaniei (zona de contact a Crișanei cu Transilvania) pe teritoriul sud-vestic al satului Tușa, aproape de limita de granița cu județul Cluj. Rezervatia naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
urcă pe culmi până spre vârf. Ca pondere și specializare ale terenurilor cultivate, culturile sunt depășite de livezi (de nuc și migdal) și în special de viță de vie (pentru care solurile sunt excelente), astfel că pe versanți sudici și sud-estici se întind mai ales plantații viticole care aparțin Podgoriei Dealu Mare (în care predomină soiurile roșii), cu centre aflate la Zorești, Merei, Pietroasele, Breaza, Cricov, Tohani, Ceptura. În partea vestică a comunei Pietroasele se află o "Stațiune de Cercetare Dezvoltare
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Monteoru industria extractivă este prezentă printr-o mină de petrol. Turismul beneficiază atât de pe urma stațiunii Sărata Monteoru, cât și de pe urma obiectivelor din arealul Pietroasele-Năeni, sau a accesului la podgorii - Drumul Cramelor. Satele pomi-viticole, răspândite în special pe povârnișurile sudice și sud-estice ale Dealurilor Istriței, pot susține activitatea turistică pe tot timpul anului prin oferirea după perioada recoltării, de preparate rezultate din struguri și fructe. La sud și sud-est se află porțiunea Buzău - Mizil - Albești-Paleologu din DN1B/ E577 (Ploiești - Buzău). Relativ paralel
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în județul Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Prejmer. Aria naturală se află în Depresiunea Brașovului (Țara Bârsei), la limita central-estică a județului Brașov cu județul Covasna în partea sud-estică rezervației naturale a Dealul Ciocașului - Dealul Vițelului și cea estică a Dealului Lempeș, lângă drumul județean (DJ112) care leagă localitatea Hărman de orașul Sfântu Gheorghe, la o distanță de 15 km. față de municipiul Brașov și este străbătută de DN11 Rezervația
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]
-
este o arie protejată (zonă umedă) de interes internațional ce corespunde categoriei a V-a (parc natural), situată în Muntenia, pe teritoriul județului Brăila. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Brăila, pe teritoriile administrative ale comunelor Berteștii de Jos, Chiscani, Gropeni, Mărașu, Stăncuța și Tichilești. a fost declarat arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
zidul din piatră de râu și de câmp, atingând între 5,5-7 m înălțime. Poarta a fost probabil întotdeauna situată în sud-est, drumul urcând spre ea panta lină a promontoriului. În cursul fortificării, la începutul secolului al XVI-lea, sectorul sud-estic a fost dotat cu două turnuri și două bastioane. Turnul din sud, cu trei nivele și coridor de apărare devansat pe console din lemn, și bastionul de sud sunt unite sub același acoperiș un patru ape cu coamă lungă și
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
jur de 360 000 locuitori (2005) în mare parte berberi, vorbitori ai limbii tamzabit. este un podiș stâncos cu o înălțime cuprinsă între 300 și 800 metri care este traversat de valea uedului M'Zeb în partea sa nord-vestică și sud-estică. Valea are o lungime de 20 km și o lățime de până la 2 km. Oaza se află în nordul deșertului Sahara la 600 km de capitala țării Alger și se întinde pe o suprafață de 4 000 ha. Fiecare localitate
Valea uedului M'Zab () [Corola-website/Science/326813_a_328142]
-
oameni fac "tawaf". Kaaba se găsește în centrul moscheeii care se numeste Al-Masğid al-Harăm (المسجد الحرا). Pereții sanctuarului formează aproape un cub. Peretele de nord-estic are 12,63 m, peretele nord-vestic 11,03 m; peretele sud-vestic 13,10 m; peretele sud-estic 11,22 m iar înălțimea 13 metri. Astfel construcția are o suprafață de 145 m². Kaaba este construită din pietre de granit scoase din carierele din jurul Mecăi. În interiorul sanctuarul se intră doar de două ori pe an, înainte de începerea lunii
Kaaba () [Corola-website/Science/325586_a_326915]
-
Aiguille du Midi, pește Mont Blanc du Tacul și Mont Maudit, cu coborâre pe ruta clasică, ref. Gouter, Tette Rouse, Leș Houches. 2007 — 25 iulie: Alpi, masivul Mont Blanc — Mont Dolent (3.823 m): Ruta normală, partea sudică și creasta sud-estică, Val Feret, bivuacul Fiorio. 2005 — 27 iulie: Alpi, grupul Rochefort, masivul Mont Blanc — Dente del Gigante (4.014 m): Pe ghețarul Geant și ruta normală pe fata sud-vestică. Interviuri
Crina „Coco” Popescu () [Corola-website/Science/325616_a_326945]
-
arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Ezeriș. Rezervația naturală întinsă pe o suprafață de 2 ha, se află în partea sud-estică a satului Ezeriș, pe dealul Șopot și reprezintă o zonă cu resturi fosilifere tortoniene, de viermi, briozoare, brahiopode, austrocote, otolite, antozoare, etc.
Locul fosilifer de la Ezeriș () [Corola-website/Science/325794_a_327123]
-
arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în Banat, pe teritoriul județului Caraș-Severin. Aria naturală se află în Munții Banatului (în versantul sudic al Munților Semenicului), în partea central sud-estică a județului Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Prigor, în nord-vestul satului Borlovenii Vechi. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III
Izvoarele Nerei () [Corola-website/Science/325844_a_327173]
-
național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geomorfologic), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Mehadia. Rezervația naturală aflată în partea nordică a satului Mehadia, în zona Dealurilor Banatului, în versantul sudic și sud-estic al Dealului Darnovacea, are o suprafață de 9 ha, și reprezintă un "sill" constituit dintr-un zăcământ de "riodacit" format din rocă vulcanică de dacit și riolit, cu stâncării, grohotișuri, tufărișuri și pajiști naturale.
Valea Greațca () [Corola-website/Science/325833_a_327162]
-
1118, Ordinul Cruciat al Templierilor - sub numele său întreg „Ordinul Cavalerilor Templului lui Solomon”. Ei și-au stabilit comandamentul în fosta Moschee Al Aqsa, pe care o identificaseră greșit cu palatul regelui Solomon din antichitatea biblică. Vastul spatiu din colțul sud-estic al Muntelui a primit în acea vreme numele Grajdurile lui Solomon. Pe Cupola Stâncii cruciații au arborat o cruce mare de aur, care cu timpul a devenit un simbol al Regatului creștin al Ierusalimului, iar mai târziu al Ordinului franciscanilor
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic), situată în județul Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Dumitrița. Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud (aproape de limita teritorială cu județul Mureș), în partea estică a satului satului Budacu de Sus, aproape de rezervația naturală Râpa Verde. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în
Locul fosilifer Râpa Mare () [Corola-website/Science/325326_a_326655]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic), situată în nord-estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Bistrița-Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Cetate (în vestul sudul Orheiu Bistriței), în apropierea drumului județean DJ173 care leagă municipiul Bistrița de localitatea Șoimuș. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie
Poiana cu narcise de pe Șesul Văii Budacului () [Corola-website/Science/325343_a_326672]
-
județul Maramureș, pe teritoriul administrativ al orașului Dragomirești și al comunelor Groșii Țibleșului și Suciu de Sus. Aria naturală se află în Munții Țibleș (grupa muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), în extremitatea sud-estică a județului Maramureș la limita de contact cu județul Bistrița-Năsăud, la o altitudine cuprinsă între 1400 și 1840 m, atinsă în Vârful Bran (Țibleș). Rezervatia naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul
Arcer - Țibleș Bran () [Corola-website/Science/324760_a_326089]
-
lui Otto I din dinastia saxonă a Ottonienilor. În 976, împăratul Otto al II-lea l-a depus pe vărul său, ducele Henric al II-lea de Bavaria și i-a instituit pe ducii de Carintia ca stăpâni asupra teritoriilor sud-estice, moment din care Verona a devenit o marcă carintiană sub familia Luitpoldingilor, reprezentată de noul duce al Bavariei Henric al III-lea "cel Tânăr". În funcție de evoluția evenimentelor, marca de Verona s-a aflat sub un control riguros al ducilor de
Marca de Verona () [Corola-website/Science/324831_a_326160]
-
ar fi pierit în bătălia de la Brezlauspurc (sau de la Pressburg) împotriva invadatorilor unguri. În timpul domniei lui Ludovic "Copilul", markgraful Luitpold, conte de Scheyern, posesorul unor domenii bavareze întinse, guverna Carintia, constituită ca marcă (provincie de graniță) de apărare la frontiera sud-estică a Bavariei. El a murit în timpul marii confruntări cu ungurii, din 907, însă fiul său Arnulf "cel Pleșuv", încheind pace cu invadatorii, a devenit duce de Bavaria în 911, unificând Bavaria și Carintia sub o singură domnie, sub dinastia Luitpoldingi
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
reprezintă un complex de vestigii ale unor construcții rupestre cu funcții dominante cultice și de refugiu, a căror origine coboară uneori până în preistorie, situate în zona arcului sud-estic al Carpaților în principal în zona "Culmii Ivănețu", dar și pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu", precum și în zona adiacentă din Subcarpații de Curbură ("Dealurilor Botanului") pe un areal cu o lungime de peste 80 km. Cea mai mare densitate se
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
și Râmnic. Aici se remarcă dealurile Bisocii (970 m)la nord, Blăjani (483 m), Budei și Căpățânii (592 m) spre sud. Grupa se poate subdivide în două mari subunități: una nordică,formată din sedimente mai vechi(mio-pliocene) și, o altă sud-estică formată din depozite levantine și cuaternare, măi moi, cu suprafețe mari și expuse degradării. Alunecările au o acțiune puternică asupra versanților și furnizează albiilor râurilor cantități mari de materiale erodate. Eroziunea se desfasoara și prin procese intense de ravenare și
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
se înâlnesc izvoare sulfuroase. Spre satul Nucu, pe drumeagul de căruță ce însoțește în aval Gârla Nucului, se întâlnesc izvorașe minerale ("ciuciure" în limbajul localnicilor), de o mare varietate coloristica, olfactiva și gustativa. În Poiana Cozanei, poteca ce urmărește peretele sud-estic al stâncii, întâlnește câteva izvoare sulfuroase. Brăești: Sulfuroase și feruginoase Este format din vestigii rupestre medievale, aflate mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, în zona Aluniș - Nucu - Fișici - Rugionasa. Amenajările au servit atât că spații de
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
de către greavul sas Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Este monument istoric . Denumirea Gârbova provine din limba slavonă, iar comuna este numită în maghiară Szászorbó, și în germană Urwegen. Localitatea este situată în partea sud-estică a județului Alba, la poalele Munților Cindrel, 25 de km distanță de orașul Sebeș. Așezarea de la Gârbova a fost constituită de sașii chemați aici de regele Ungariei, Geza I (1141-1161) pentru a apăra granițele voievodatului. Cetatea a fost construită în
Cetatea Greavilor din Gârbova () [Corola-website/Science/322730_a_324059]