2,342 matches
-
Onyest (maghiară). Et.: potrivit tradiției locale, acest toponim stă în legătură cu Oana, fiica lui Ștefan cel Mare, dar documentele istorice nu probează această ipoteză. În realitate, Onești este un toponim personal, format de la numele de persoană Onea (provenit de la Ion ) și sufixul -ești. Reamintim că un personaj important în epoca lui Ștefan cel Mare a fost vornicul Oană (Oanea, Vană, Ivan), care avea numeroase proprietăți în întreaga Moldovă. POIANA SĂRATĂ, sat din comuna Oituz, situat pe cursul mijlociu al râului Oituz, la
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
și ap. mangal d. tc. mangal (azi, acest apelativ e pe cale de dispariție). FUMĂRIE, teren situat în nord-vestul satului Rădeana, care este acoperit de fumul care rezultă din arderea reziduurilor de la Combinatul din Borzești. Et.: ap. fum d. lat. fumus + sufixul colectiv -ărie. GEAMĂNA, pârâu, afluent al Tazlăului, care izvorăște de sub Cracul Geamăna din munții Goșmanu. Are o lungime de 10 km. Et.: ap. geamăn d. lat. geminus + art. hot. a (pentru feminin). LA VÈLNIȚĂ, poiană pe dreapta drumului care duce
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
ar fi: cabană, cartier, canton, fabrică, palat, tranșee, școală. Din punctul de vedere al originii, cele mai multe aparțin stratului etimologic românesc, compus fie din elemente de origine traco - dacă și îndeosebi, latină, fie din formații pe teren românesc, prin derivare cu sufixe. Sufixele cele mai folosite sunt: -ești și -eni (pentru nume de localități), colectivele -et, -iș, -ărie și diminutivele -et, -el, -ică, -ioară, -iță. Selectăm doar câteva exemple ilustrative : Groapă, Mal, Măgură; Arini, Coasta, Crucea, Fântâna, Moara, Pădurea, Șesul, Valea ; Aluniș
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
fi: cabană, cartier, canton, fabrică, palat, tranșee, școală. Din punctul de vedere al originii, cele mai multe aparțin stratului etimologic românesc, compus fie din elemente de origine traco - dacă și îndeosebi, latină, fie din formații pe teren românesc, prin derivare cu sufixe. Sufixele cele mai folosite sunt: -ești și -eni (pentru nume de localități), colectivele -et, -iș, -ărie și diminutivele -et, -el, -ică, -ioară, -iță. Selectăm doar câteva exemple ilustrative : Groapă, Mal, Măgură; Arini, Coasta, Crucea, Fântâna, Moara, Pădurea, Șesul, Valea ; Aluniș, Băncioaia
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
-i popă să citească-, ―tot pățitu-i priceput-, ―ursul nu joacă de voie bună-, ―e înaintat la învățătură până la genunchiul broaște i-, ―de plăcinte râde gura, de vărzare și mai tare-. Altă sursă e vorbirea rimată, jocul de cuvinte cu același sufix: ―poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primar cu Chiorilă, nepot de soră Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă ori din târg de la să-l Cați, megieș cu căutați și de urmă nu-i
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
în evidență notele stilistice proprii acestei specii. Sesizează rolul repetiției sinonimice care are o frecvență mare în descântece având uneori valoare expresivă mare. Procedeul acesta este arhaic, alte trăsături specifice descântecelor fiind repetarea prin adăugarea unui prefix sau a unui sufix. 3.8. Cercetător al stilului folcloric Încă din 1894 a dat la iveală studiul Aliterațiunea în literatura română populară în care a semnalat câteva aspecte stilistice ale creației folclorice: „Dintre toate genurile de literatură populară, cele mai bogate în formele
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
25 specii de pești, iar pe malurile sale cresc exemplare de chiparoși, magnolii, smochini și măslini. DISTRICTUL LACURILOR ĂLakes District) este format din 17 lacuri glaciare, dispuse radiar în zona masivului Cumbrian Ă978 m). Din cele 17 lacuri 16 poartă sufixul waters Ăape) sau meres Ălac, heleșteu). Lacurile Thirlmere și Haweswater formează surse de alimentare cu apă a orașului Manchester. Districtul Lacurilor reprezintă o zonă de recreere a locuitorilor din orașele Liverpool, Manchester, Blackburn, Blackpool, Preston etc și sursă de inspirație
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
II, 42). (S3f) Pe o pagină găsi o mulțime de cercuri ce se tăiau, atât de multe încât părea un ghem de fire (s.n.) roș sau un painjiniș (s.n.) zugrăvit cu sînge (Eminescu: 2011, II, 44). Unitățile lexico-semantice construite cu ajutorul sufixului colectiv -iș (hățiș, păienjeniș) alarmează puțin din cauza impresiei de hegemonie a haosului. Pe fondul unei structuri frastice respirând vetustețe dusă la superlativ (prăbușire), ca semn al decrepitudinii desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nici analiza lingvistică a textelor, ea acordă atenție, de asemenea, expresivității și originalității limbajului poetic, urmărind, în analiza sa, nivelul fonematic (particularități fonetice, rima, organizarea strofei), nivelul lexico-semantic ( particularități lexicale arhaisme, regionalisem și termeni populari, neologisme, derivarea cu prefixe și sufixe), particularități semantice (omonime, sinonime, antonime), nivelul morfosintactic (particularități morfologice substantivul, adjectivul și pronumele, verbul), particularități sintactice apoziția, elipsa, propozițiile enunțiative simple sau dezvoltate, propozițiile exclamative și interogative), nivelul stilistic (epitetul, comparația, personificarea, metafora), particularități și similitudini. Autoarea oferă, astfel, o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
op. cit. = opera citată; orig. nec. = origine necunoscută; p. = pagina; pl. = plural; pol. = poloneză; prov. = provensală; reg. = regional; rus. = rusă; s. f. = substantiv feminin; s. m. = substantiv masculin; s. n. = substantiv neutru; sb. = sârbă; sec. = secolul; sg. / sing. = singular; sl. = slavă; suf. = sufixul; ș. u. = și următoarele; ș. a. = și altele; tc. / turc. = turcă; tranz. = tranzitiv; ucr. = ucraineană; ung. = ungară; var. = variază; vb. = verb; vol. = volumul. Bibliografie I. Volume de poezie: a) Ana Blandiana: Ana Blandiana, Persoana întâia plural, București, Editura pentru Literatură, 1964
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
create de Caragiale se găsesc în comediile sale fapt pentru care se cuvine să li se acorde prioritate. Jupân Dumitrache Titircă Inimă-rea desfășoară o caracterizare concisă prin arhaismul jupan (stăpîn), acomodat la spiritual unei noi epoci (jupîn), prin prezența unui sufix (-ache) de proveniență grecească specializat în derivate cu sens diminutival, numele de familie sinonim cu substantivul titirez ceea ce ar sugera activismul cetățenesc, determinativul final ce indică faptul că într-o perioadă anterioară acțiunii a fost strîns la pungă; în comedia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
după o proză a lui Delavrancea, pune în enumerare numele a șapte vaci, fiecare născută în altă zi a săptămînii: Lunaia, Mărtica, Miorcana, Joiana, Vinerica, Sîmbotica, Dumana. Genial manevrează Caragiale numele proprii derivate de la cele comune prin cel mai fecund sufix românesc escu, inclusiv pentru a înfățișa un fenomen social specific epocii: pătrunderea în viața socială și politică a unor descendenți de diaconi și preoți, favorizați si de o stare materială relativ prosperă: Diaconescu, Protopopescu, Iconomescu; similară e rezonanța numelui Sachelarie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
semnele unor origini diferite: infatigabila silfidă (devenită sifilidă dintr-o regretabilă greșeală tipografică) Athenais Gregoraschko fusese anterior Perjoiu iar Turturel din aceeași High-life alătură în numele său oficial solemnul anglo-saxon Edgar și neaoș-moldovenescul Bostandaki, rusticul și modestul bostan înnobilat cu un sufix străin; nu în alt fel procedează Madame Esmeralde Piscupesco, five o'clock tea tous les jeudis în denominarea căreia se alătură autohtonul Smaranda (smarald) travestit în haină franceză și sonorul Piscupesco ce nu reușește să mascheze perfect românescul episcop; în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
următoarea teză: 1) Fonologia limbei românești e definitiv stabilită de 200 de ani aproape, de unde urmează că și ortoepia, prin urmare și ortografia, sunt asemenea pe deplin stabilite. 2) Limba românească în partea ei formală latină e o limbă moartă. Sufixele latine de trupină nu mai au puterea de-a încolți în cuvinte nouă. Escepții sunt sufixele -ură, -tate, -ință, -oi și din cele nouă -bil, al și ență. 3) Sufixele (Stammbildend) trupinelor din limba slavonă sunt aproape toate vii, mai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
că și ortoepia, prin urmare și ortografia, sunt asemenea pe deplin stabilite. 2) Limba românească în partea ei formală latină e o limbă moartă. Sufixele latine de trupină nu mai au puterea de-a încolți în cuvinte nouă. Escepții sunt sufixele -ură, -tate, -ință, -oi și din cele nouă -bil, al și ență. 3) Sufixele (Stammbildend) trupinelor din limba slavonă sunt aproape toate vii, mai ales cele ce însemnează diminutive. 101 {EminescuOpXV 102} 4) Oricine cearcă a reduce limba numai la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
românească în partea ei formală latină e o limbă moartă. Sufixele latine de trupină nu mai au puterea de-a încolți în cuvinte nouă. Escepții sunt sufixele -ură, -tate, -ință, -oi și din cele nouă -bil, al și ență. 3) Sufixele (Stammbildend) trupinelor din limba slavonă sunt aproape toate vii, mai ales cele ce însemnează diminutive. 101 {EminescuOpXV 102} 4) Oricine cearcă a reduce limba numai la formele și materialul de cuvinte latine întîi o sărăcește stingând * sute de locuțiuni cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cele ce însemnează diminutive. 101 {EminescuOpXV 102} 4) Oricine cearcă a reduce limba numai la formele și materialul de cuvinte latine întîi o sărăcește stingând * sute de locuțiuni cu nuanțe deosebite; b) o omoară căci o restrânge la cercul unor sufixe în mare parte moarte. Noi suntem începători, nu tineri; firea noastră schimbătoare și nestatornică. Nemaigăsind jucării de stricat, ne-am apucat de limbă - de limba aceea de care de altfel ni[-i] și rușine s-o vorbim în familie [... ]. [EXCESELE
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un lucru 2258 A se tăvăli de râs este o espresie foarte adevărată. Cine râde din toată inima, aceluia-i vine gustul să se tăvălească pe jos. 2257 Pumne e vocativ numele gentil e un vocativ Bate* Bune * *** DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
A se tăvăli de râs este o espresie foarte adevărată. Cine râde din toată inima, aceluia-i vine gustul să se tăvălească pe jos. 2257 Pumne e vocativ numele gentil e un vocativ Bate* Bune * *** DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund - rotungiune putred - putregiune
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de râs este o espresie foarte adevărată. Cine râde din toată inima, aceluia-i vine gustul să se tăvălească pe jos. 2257 Pumne e vocativ numele gentil e un vocativ Bate* Bune * *** DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund - rotungiune putred - putregiune veșted - vestegiune încurcat
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mulcomeală șoși - șoșeală - șoșele socoti - socoteală murui - muruială [3] 2257 după dupac pumn - [a] dupăci a da pumni după cap furtunatec (furtună) flușturatec, golan Armer Teufel, golănime [Armer Teufel] - thum zevzec fără creieri 104 {EminescuOpXV 105} [4] 2307 câne - cînește sufixul -esc bătrân - bătrânesc nebun - nebunesc copil - copilăresc, copilăros [5] 2306 A praepositio, dar care și-au pierdut în mare parte natura sa prepozițională, însemnează cătră, la, ca și, de și există încă în frazele: a casă, urlă a pustiu, miroase
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
locuri, nu pot fi traduse, de obicei, în alte limbi. S-a observat că limba dispune de mijloace pentru individualizarea obiectelor în cadrul clasei denumite de cuvintele comune. „Operatorii de individualizare“ folosiți în aceste situații (articularea; calificarea și determinarea; adverbele; prepozițiile; sufixele locale, personale, posesive; adjectivele demonstrative) nu sunt necesari în cazul numelor proprii, întrucît acestea „condensează“ capacitatea de a fixa referentul, fără a-l descrie sau califica, în virtutea filtrului de onimizare (devenire ca nume pro priu) parcurs, care-i conferă calitatea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
animal“ pentru numele de animale etc.). E drept că acest nucleu se repetă la un număr atît de mare de nume, încît poate fi considerat invariabil în clasa respectivă, care este identificabilă cu ușurință din context, prin unele mărci formale (sufixele specifice numelor de locuri, de exemplu: -ești, -eni, -iș, -et, -iță, -el), prin majusculă, prin unele „glosări“ ad-hoc (orașul București, capitala Romîniei etc.). La cuvintele comune, clasele descrise prin formula semantică specifică acestora sunt mult mai diverse, ca și conceptele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Tina, Tinel, Tinică etc.) Structurarea ansamblului numelor de lucruri se apropie mai mult de organizarea lexicului comun decît cea înregistrată în cazul numelor de persoane. Astfel, numele de locuri folosesc un sistem bine dezvoltat de formanți lexicali (în primul rînd sufixe și determinanți), precum și conversiunea ca formă de onimizare, în timp ce numele de persoane apelează și la aceste modalități, dar și - mai ales - la trunchiere (pentru formarea hipocoristicelor, așa cum s-a văzut mai sus în cazul „familiei“ onomastice a prenumelui Constantin), care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
inclusiv celei topice). Învestirea unor nume de persoane cu funcția de nume de locuri se poate face prin simpla conversiune, fără adăugarea unor formanți lexicali gramaticali (Abagiu, Aga, Albota, Albu, Aldea, Alecu, Alimanu, Amza, Andrei, Arghiloapa, Andreana), prin adăugarea unor sufixe specializate sau nespecializate (Arvăteasca, Drăghioaia, Baranca, Voineasa, Ilioara, Arnăuți, Văcăroi, Moțăței, Văcușari, Mîrșani, Dicuțari, Bădești) ori prin determinanți în nominativ, în genitiv sau în acuzativ, care exprimă posesiunea, apartenența sau alte relații sociale (Pădu rea Gigîrtu, Hanu Despinii, Bîrîca lu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]