3,677 matches
-
care tata nu pleca fără un material de rochie. „Luați, părinte, că o să-i placă doamnei !” De fiecare dată avea dreptate, bonomul Zisu din Crucea Gării ! Unde-i bâlciul de odinioară ? Cu noaptea misterelor ! De săltam dealul Chițocului dintr-o suflare. Cu prietenii mei de odinioară. Mulți și în ziua de azi !... Să-ajungem la iujuri, la panaramele cu fel de fel de numere nemaivăzute, nemaiauzite ! Azi rulează pe toate canalele. Fără a mai fi aduse de-afară ! Prima mențiune documentară a
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
femei alergând printre tauri. Tumultul interior este enorm, inima bate să sară din piept, corpul își mobilizează toate rezervele, părul se face măciucă, pielea de găină. Alergați de tauri, sub tropăitul lor asurzitor, cu mirosul de jivină în nări, simțind suflarea lor fierbinte în ceafă, amatorii de senzații tari par suspendați între spațiu și timp, între viață și moarte. Toate detaliile supărătoare ale cotidianului anost se topesc sub imperiul acelei clipe magice, mistice, extatice. Pentru unii dintre ei, encierros sunt un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
provincia canadiană Quebec este o „insulă francofonă într-un ocean anglofon” (nu știu cine s-a exprimat atât de plastic) tot așa, limba română este o insulă de latinitate într-un ocean slav. Deci, pe 31 august este sărbătoare mare pentru toată suflarea românească. În rezonanță cu țara noastră de origine, și noi, românii rătăciți prin lumea largă, vom sărbători ZIUA LIMBII ROMÂNE! La Montreal, mai multe organizații românești vor sărbători acest eveniment în câteva locuri, fiecare după priceperea sa, cu cele mai
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
ceea ce s-a reușit ca înfăptuire și ce s-a putut înțelege prin Educație. Monografia profesorului Virgiliu Bradin cuprinde multe și diverse informații, începând de la reperele istorice ale orașului Arad și ale cartierului Pârneava, ale Casei Naționale, un centru al suflării românești din Arad și până la cărțile românești de învățătură, la manualele învățătorilor din amintitul cartier și politicile școlare ale Curții Imperiale din Viena. Un relief deosebit îl capătă „personajele” emblematice ale acestor strădanii, oameni cum au fost Petru Popoviciu, perceput
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
între timp. Putea fi văzut pe balconașul de lemn al etajului, împovărat de ani, contemplând cu tristețe parcă, de la înălțimea acestuia, viața pulsând din ce în ce mai slab a Umilenilor. Își angajase o menajeră care l-a și găsit într-o dimineață fără suflare în patul său simplu de brad. Casa lui Hasenfuss s-ar fi putut vinde, fuseseră niște străini de loc dornici s-o cumpere, mai mult pentru pitorescul așezării sale, dar fiica acestuia pretinsese marea cu sarea în schimbul ei, așa că a
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
mică floricică, N-am zărit neam de albină, Nici miros fin de sulfină. Peste tot omăt pufos, Așezat în straturi, gros. Piuit-am, am strigat, Nimeni nu m-a ascultat. Am trimis în vânt chemare, N-am aflat în jur suflare. Iarna asta, frățioare, M-am topit de așteptare. Spune-mi, că ești înțelept! Primăvara, cât s-aștept? Vreau să aflu prin pădure Ghiocei și boz și mure. Să mă-ntrec în cântecele Și cu alte păsărele, Vântul să-mi răspundă
SĂ VINĂ PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383156_a_384485]
-
păgână aflată-n preajmă. Speriate, fetițele, nimerite și ele în cazanul patriotic al “domnului” Dode, l-au întrebat sfioase: - Noi ce facem, domnu’ Dode? - Cum ce faceți? Le-a întrebat contrariat. Luptați și voi! Când “cetatea” e în pericol, toată suflarea luptă! Ce, sunteți trădătoare? Vă dați cu “dușmanul” care învinge? Știți voi ce fac învingătorii femeilor din cetățile învinse? De unde să știe bietele fetițe? Ele ar fi vrut să se joace de-a altceva. Dacă băieții vor să lupte... n-
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
strămuți După ce-oi închide ochii Tu să vii să mă săruți Și încet să te apropii Șoaptele să îmi asculți La toate le ești regină: Mie, munților, pădurii... Numai prin a ta lumină Vine ceasul izbăvirii. Și rămas fără suflare În adânc să mă petreci Chiar de nu mai am ardoare Să mă-ngropi, apoi să pleci Eu, la fundul apei sta-voi Și privind la luciul său Să zăresc cum lumina-vei ... Citește mai mult LUMINA LUNIIautor, Bertoni D
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
culoare. Și prin urmare, fulguiala imaculată a sărutat pomii, clădirile și toate corpurile statice care ne înconjoară. Dunării i-a dat o culoare gri, unindu-se și făcând legământ cu apa, ca în fiecare an. Viscolul a ațipit puțin, dar suflarea sa gerul, asprește aerul pentru a curăța microbii adunați din timpul anului, care a plecat în trecut. Unii oameni stau în casă, privind pe geam cum alții au ieșit să se bucure de doamna iarnă, musafira așteptată de ceva timp
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
urmă cu două luni - sau Doctorul, animați de idealuri noi, i-a grăbit sfârșitul. Așa a apărut Consiliul, organ de conducere modern, care totuși a găsit de cuviință ca regula abținerii de la politică să fie respectată, în continuare, de toată suflarea. Astfel, pe listele pentru alegerile locale, candidații figurează drept independenți. Câștigători sunt, de fiecare dată, oamenii Magistratului, care dispune, în felul acesta, de propriul său Mic-Guvern. În subsidiar, Nr. 4 conduce un partid inexistent! Membrii nu cotizează și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
specială, nu ar stabili o impunere pe venituri greu de suportat. Nu se mai poate face nimic, fiindcă acesta niciodată nu mai revine asupra unei Ordonanțe. Și pentru că nimeni, în afara Actorului, nu s-a ridicat fățiș împotriva sa, mai toată suflarea Stațiunii speră, în sinea ei, că Dumnezeu, care nu prea răsplătește faptele bune, să le pedepsească, măcar o singură dată, pe cele rele... Cât despre dezmățata de Caravella, ce-ar mai fi de zis? Într-o bună zi, o vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sejurului. Continuând așa, se anunță un dezastru; Magistratul nu-și poate lăsa concetățenii neajutorați; și el simte că nu e lucru curat la mijloc. Uneori, își spune că e doar o întâmplare. O lună proastă pentru toată lumea. În replică, întreaga suflare se va strădui să facă din Carnaval un triumf: măsura adevăratelor posibilități ale Stațiunii. Va fi, apoi, un pic de zbenguială; capii încă, localnicii așteaptă Serbarea cu aceeași nerăbdare cu care au pornit să caute aur. Semnele nu sunt bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dar nu-și pot stăpâni pasiunile. Îi macină teribilismul. Aș fi putut de mult să-i reduc la tăcere. Definitiv. Un exemplu pentru toată Stațiunea. Dar eu nu am fost un tiran; ca Părinte, trebuia să mă îngrijesc de întreaga suflare. De respirația urbei. Profundă; care liniștește; care adoarme. Însă pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești! Le-am lăsat viața - darul lui Dumnezeu, nu al meu. În Lazaret, vor avea vreme, până la sfârșitul zilelor, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de-acum, nu-l mai poate salva nimic pe Castelan. Domeniul a fost ocupat peste noapte, nu a fost mare lucru, niște ruine. O trupă de șoc formată numai din membrii Gărzilor Reunite, grup asistat de la distanță de mai toată suflarea Stațiunii. Un fel de carnaval. Torțe, băutură, cântece, bâte, lanțuri, bătrâni, copii lăsați de capul lor, femei ciufulite. O așteptare veselă. Toată lumea cu gândul la Piatra Filozofală, câte una pentru fiecare familie. Se vorbea de o împărțeală, în donjon erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
manevre inutile; te străduiești, din personaj în personaj, să abați Mesajul. Nutrești, demonic, ideea că zămislești, fie și imaginar, un spațiu care scapă Regulilor; Poruncilor. SĂ NU FURI: ai făcut din locuitorii Stațiunii niște hoțomani. SĂ NU UCIZI: aproape toată suflarea târgului nu se gândește decât cum să-l strângă de gât pe Magistrat sau cum să-l spânzure pe Castelan. Cum să-l ucidă cu pietre pe Romancier. Cum să-i dea foc Filozofului, cu iepurii lui cu tot. SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
constituită dintr-un material roșiatic nemetalic, probabil din teracotă. În mai multe locuri ale figurii, anumite grupuri de piese fuseseră Înlăturate, ca și când artistul s-ar fi răzgândit. — Așadar, aceasta era opera la care lucra maestrul Ambrogio, În timp ce era pecetluit de suflarea morții, zis Dante gânditor. Dar de ce... — Ce Înseamnă asta? Îl Întrerupse Bargello. Se uita În sus, intimidat, ca și când enormitatea figurii ar fi alungat din mintea lui mărginită prezența cadavrului. Dante azvârli o privire spre dânsul, În sfârșit binevoitoare. — E reprezentarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de resturile unei statui romane. Peste secole, corodarea și neglijența atacaseră chipul femeii din marmură, transformându-l Într-o mască Înspăimântătoare. Se aplecă să bea o gură de apă Înghețată. Apoi șezu o clipă pe margine, pentru a-și recăpăta suflarea. Chiar și aici, moartea pândea pe la spate, ca o prezență ticăloasă, mângâindu-l cu privirea ei oarbă. Ce idee bizară, o prăvălie de leacuri Într-un asemenea loc. Ori poate că alegerea era motivată de vreo Înțelepciune secretă? Grija și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o dată rotirea vertiginoasă, aparent fără nici un efort, ca și când nu ar fi cântărit nici cât un fulg. Mantia Îi căzu la loc peste trupul gol, ascunzându-l privirilor. Ea Își strânse vălul peste șolduri, rămânând Îndelung nemișcată, spre a-și recăpăta suflarea, părând că nu Își dădea seama de frenezia pe care o deșteptase În cei de față. Dante rămăsese și el Împietrit. Își Închise grăbit gura, pe care trebuie că o ținuse deschisă de-a lungul Întregului spectacol, cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu repeziciune străzile de peste Arno, pustii odată cu lăsarea nopții. Pe treptele ce conduceau la chilia lui, puterile Îl părăsiră pe neașteptate. Trupul ceda istovirii acelor două zile Îngrozitoare. Fu nevoit să se oprească la jumătatea drumului pentru a-și recăpăta suflarea. Se aruncă În pat Îmbrăcat, mulțumindu-se să Își dezlege Încălțămintea și să Își pună pe cap o beretă de noapte. Se gândi la tot ceea ce văzuse și auzise. La biserica morții. La mozaicul pe care Ambrogio nu Îl dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de perete cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti să Îl oprească Înainte să fie prea târziu. Îi dădu drumul. Cerșetorul rămăsese rezemat de perete, Îndurerat, și căuta să-și recapete suflarea. Dante gâfâia și el cu suflul retezat. Își trecu o mână peste ochi, ca și când ar fi dorit să șteargă cu buretele cele Întâmplate. — De ce ești acoperit cu straiele astea murdare? Iar ceilalți sunt oare... — Aceia? replică Giannetto, arătând spre trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
celuilalt, care Își retrăsese instinctiv capul Între umerii masivi, ca o broască țestoasă care se apără de un corb. Degetele priorului nu izbuteau să deschidă o breșă printre pliurile cărnii, În timp ce prințul Bisericii, depășind stupoarea inițială, Începuse să-și tragă suflarea ca să cheme ajutor, cu ochii sticloși de groază. Poetul Își slăbi prada cu mâna dreaptă, bâjbâind pe birou după o sfeșnic cu care să Îl lovească. Între timp, Acquasparta Îl prinsese de talie cu brațele, Încercând la rândul lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
semnala magistrului ridicând degetul și pronunțând cuvântul nego. Dante sosise la timp pentru a prinde ultimele replici. Tema trebuia să fie influxul tranziturilor marțiene asupra secrețiilor umede ale plămânilor. Marte, planetă de foc, caldă și uscată, generează În trupuri, prin suflarea sa, o ascensiune a spiritelor. Iar acest fapt, În opinia vorbitorului din acel moment, era semn sigur de reducere a fluxiunilor și a expectorației. Adversarul trebuia să fi susținut contrariul... — ... cu siguranță Înșelat de evidenta izbucnire a lichidului seminal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șireturile rochiei și arătându-i pieptul. Glasul ei ascuțit tăia ca un pumnal. Dante se oprise dintr-o dată, cu două trepte mai jos. Fata se apropie și se aplecă spre el, atingându-l cu sânul. Poetul simți un miros confuz, suflarea animalică a unei iepe amestecat cu ceva artificial, unul din parfumurile acelea ieftine care se vindeau În piețele din Oltrarno. — Pietra, bâigui el. Tu ești? — Da, eu sunt, messer Alighieri. Sau trebuie să te numesc prior? Se Întinse și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta, priorule? Îl auzi pe Bargello murmurând din spate. Omul Îi urmase circumspect toate mișcările și se străduia nevoie mare să citească cele câteva cuvinte. — Non in trigono nec in tetragono... — ... sed in pentagono secretum mundi, completă Dante, deranjat de suflarea celuilalt, pe care o simțea pe grumaz. În pentagon stă secretul lumii. — Asta ce Înseamnă? repetă șeful gărzilor. Poetul ridică din umeri. Se Întreba dacă responsabilul era Într-adevăr unul singur. Poate că fusese mâna mai multora cea care distrusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]