3,231 matches
-
îmi ridicai scaunul și spusei: "Nu-mi place să fiu pupat cu sila. Îmi rămân balele, nu vreun sentiment..." Și mă ștersei îngrețoșat pe obraz. Spre uimirea mea nimeni nu se indignă, deși se așternu o oarecare tăcere în marea sufragerie plină de lume. Când îl împinsesem descoperisem că numitul Petea, deși mai scund ca mine, era greu ca un pietroi, de aceea se și prăbușise scaunul pe care stăteam și nu el. Acest scaun mă umilise și nu Petea și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu ești mare lucru în ochii lor, deși din cărțile alea din bibliotecă, pe care nici măcar nu catadixesc să le șteargă de praf din când în când, trăiesc și își mai cumpără și rochii". "Ce vorbiți acolo? zise Matilda din sufragerie, cu acel fals protest al femeilor când aud că sânt vorbite de rău (consideră că nu sânt adevăruri cele auzite, ci simplu subiect monden de conversație). Ei, domnule Micu, cu o soție atât de fermecătoare ești așa misogin? Ion Micu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se mai termina... El ghicise și extrem, de curios și turburat așteptam să-și termine râsul acela care mi se părea cam neghiob în prelungirea lui exagerată și să-i întreb, dar intră Matilda si ne invită la masă... XIII Sufrageria noastră era alături de hol, de care era despărțită nu de uși sau de glasvanduri, ci de două arcade pe două coloane, ceea ce dădea apartamentului o oarecare somptuozitate și mai ales mult aer în casă. Cele trei odăi ale copilăriei și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de glasvanduri, ci de două arcade pe două coloane, ceea ce dădea apartamentului o oarecare somptuozitate și mai ales mult aer în casă. Cele trei odăi ale copilăriei și adolescenței mele erau mai mici luate împreună, decât holul casei Matildei. În sufragerie, un geam cu vitralii care dădea în curte, rămânea veșnic închis. Culorile lui, albastru viu și roșu intens, ingenios combinate, împreună cu cele două coloane, te trimiteau în evul mediu, senzație care se destrăma dacă îl deschideai. Arcadele se meschinizau, apartamentul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de apropiați de mine, au prins aceste minunate culori și le-au lăsat aici pe acest geam să le ghicim sufletul. Or fi murit, or mai fi trăind, cine știe? Musafirii mei simțiră și ei ceva și auzii exclamații: frumoasă sufragerie... da, da, frumoasă casă... da, plăcută, odihnitoare... Nu e nevoie să stai într-un palat ca să te simți bine... Da, dimpotrivă, eu ași avea senzația, oricum neplăcută, că din camerele goale ar putea să intre peste mine niște fantome... adică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
om ideal, n-o să mai găsești altul. O să mă regreți!..." Și mă ridicai, intrai în oficiu și mă întorsei cu o sticlă de vin roșu, pe care o destupai cu un sentiment sărbătoresc. Posomorâtă, Matilda se duse și ea în sufragerie și aduse din vitrină două cupe de cristal violet de Boemia, pe care le umplui de îndată. Ciocnirăm și băurăm, eu cu sete, Matilda parcă în scârbă, dar nu pentru vin, ci pentru mine. "Tu, omul ideal?" îmi spuse. Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai spațioasă." "Să zicem, deși nu văd cum poate fi mai frumos un palat..." "Asta da, un palat are prea multe coridoare, cotloane, noaptea și mie mi-ar fi frică să dorm în el." Prelungirea holului era de fapt o sufragerie, în mijloc avea o masă dreptunghiulară cu colțurile larg rotunjite, cu scaune înalte de piele, puteau sta la ea peste douăzeci de persoane. În dreapta ea îmi arătă un ghișeu și alături un ascensor care, zise, aducea felurile de undeva de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise, aducea felurile de undeva de jos, din bucătărie. "Ăsta era scaunul meu, mă punea tata în capul mesei, duminica, să mă vadă toți musafirii. În celălalt capăt stătea el cu mama. Dar numai duminica. În timpul săptămânii mâncam în altă sufragerie, numai noi trei (o sufragerie mai mică, o s-o v-o arăt)..." Coborârăm și ea o luă înainte. Aprinse în salonul cu nișe o lumină și începurăm să urcăm treptele unei scări interioare, care ne duse într-un coridor larg
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de jos, din bucătărie. "Ăsta era scaunul meu, mă punea tata în capul mesei, duminica, să mă vadă toți musafirii. În celălalt capăt stătea el cu mama. Dar numai duminica. În timpul săptămânii mâncam în altă sufragerie, numai noi trei (o sufragerie mai mică, o s-o v-o arăt)..." Coborârăm și ea o luă înainte. Aprinse în salonul cu nișe o lumină și începurăm să urcăm treptele unei scări interioare, care ne duse într-un coridor larg, cu aceleași dalii roșietice ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scaune albe de toaletă, iar pereții, pe unde erau liberi, erau tapisați în gri, ca și tavanul. De aici ea deschise o ușă și dădurăm într-un dormitor somptuos, cu un singur geam, dar și mai mare decât cel din sufragerie. Ea deschise o ușă din stânga și, fără să se oprească, văzui în treacăt baia (nu mă mai mirai cât era de mare, abia observai chiuvetele, oglinzile, faianța de un verde-stins) apoi ieșirăm pe un alt coridor... Ea chicoti... "Camera mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se culcă târziu, o să le facă plăcere să te cunoască." Din curte urcarăm niște scări de ciment negru foarte curate și intrarăm într-un hol care avea lățimea casei, destul de mare, gândii, când ea aprinse lumina. În dreapta, o masă de sufragerie, stil nu știu care, frumoasă, cu motive intarsiate, scaune de piele cu spetează curbată, asemănătoare cu cele pe care le văzusem în spațioasa vilă, fotolii joase și masă de hol spre fereastra care da în stradă, iar alături, în stânga, o dormeză cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un ceai într-un pahar cu suport de argint. a trebuit să plecăm - eu și mama - a doua zi. la amiază eram acasă. nici n-am prea fost bolnav. În aceeași zi, îmi amintesc, am stat lungit pe covor, în sufrageria mare, și am citit cartea „arcașul verde”. Îl invidiasem pe fratele meu - care rămăsese acasă - pentru că o citea în ajun. acum, după aproape o viață, sunt iarăși în orașul acesta - stau în restaurantul de jos - unde atunci n-am intrat
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
continuu pe limba ei. În continuu îi mârâia. În continuu le explica, îi învăța, îi dădăcea lăsându-le în același timp libertatea de mișcare. Dar mai ales nu-i slăbea din ochi. Pe măsură ce ei își lărgeau aria de mișcare în sufragerie ea se așeza în așa fel încât să-i aibă în ochi pe toți în același timp inclusiv pe primul născut cel mai năzdrăvan, lăsându-i să exploreze sufrageria. Cât erau treji, Pisa le vorbea toată ziua. Timp de câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
slăbea din ochi. Pe măsură ce ei își lărgeau aria de mișcare în sufragerie ea se așeza în așa fel încât să-i aibă în ochi pe toți în același timp inclusiv pe primul născut cel mai năzdrăvan, lăsându-i să exploreze sufrageria. Cât erau treji, Pisa le vorbea toată ziua. Timp de câteva luni bune până au crescut, ea le-a vorbit și i-a învățat cât era ziulica de mare: cum să se spele, înainte și după masă, înainte de culcare, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
găsit utilizarea. Când ei se așezau în hamac, Pisa se culca pe scaun, tot ca să fie aproape de ei și să-i păzească. Se jucau tot timpul, dar în jocul lor testau reacțiile celorlalți, investigau totul în jur, invadând treptat toată sufrageria, apoi toată casa, explorând-o și studiind-o. Au învățat de toate, văzând și imitând-o pe mama lor. Așa s-au făcut mari, adevărați, sănătoși, zdraveni, frumoși, pricepuți, echilibrați, normali, capabili să ia viața pe umeri lor singuri. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
atentă la orice cu ochii ei foarte deschiși și mari ca la un extraterestru. La un moment dat vine foarte agitată Prințesa în fața stăpânei spunând ceva disperată din gură, explicându-i ceva tensionată. După care fuge repede din nou în sufragerie. Stăpâna a înțeles că vrea să-i comunice ceva, că s-a întâmplat ceva și se duce după pisicuță. Ea direct la fereastră și tot explica într-una către stăpână arătându-i către geam. Când, la fereastra balconului ce să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
frămîntat de actualitatea timpului și secolului acesta. Limbajul este direct, simplu, colocvial, fără pretenții și dezvoltă, ca o schiță, ca o eboșă, una din miile de situații posibile în și de pe urma unui război. Sîntem în anul 2004 și poposim în sufrageria modestă a unei familii din Oklahoma, familie ce tocmai și-a pierdut fiul de douăzeci de ani în războiul din Irak. Sînt vizitați de un alt tînăr, prieten al băiatului mort, revenit din infern orb, dispus să le povestească cîte
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
reporterițe de televiziune: - E prima zi a sesiunii - mai au discuții pe grupuri... E de înțeles, nu? O, daaaaa... Pfui, Doamne, cum de nu ne-a dus mintea? Eh, așa da: înțelegem și noi dintr-odată cum stau lucrurile, iar sufrageria este invadată pe loc de pacea emanată dinspre micul ecran. - Ați văzut, ne întreabă prietenul, ce înseamnă să fii un politician deștept și, mai ales, președinte de Senat? - Ehe! Ce știm noi?, îl completez eu. - Dar, mai ales, ce nu
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
agilitatea de înainte. Între timp, familia închiriază una din camerele apartamentului unor domni, trei la număr, care nu intuiesc nimic despre existența omului-insectă. Într-o seară, în timp ce Grețe cântă la vioară, cei trei chiriași îl zăresc pe Gregor, atras în sufragerie de sunetul muzicii. Scandalul care izbucnește o face pe Grețe să realizeze că nu se mai poate face nimic în cazul fratelui ei și că trebuie să se debaraseze de el. Simțindu-se respins și nedorit de întreaga familie, Gregor
Metamorfoza (nuvelă) () [Corola-website/Science/330375_a_331704]
-
bone și menajere profesioniste pentru a se ocupa cu activitățile casnice. Perkins Gilman recomandă reporiectarea caselor în așa fel încât să fie maximizat potențialul creativ și cel al timpului liber al femeilor la fel cu cel al bărbaților(eliminarea bucătăriilor, sufrageriilor). Asta ar elibera femeile de sarcinile casnice. • Chicago Women's Liberation Union •Bread and Roses of Boston
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
în care-și adâncește și mai mult trauma relației incestuoase avute cu fratele său în partide de sex cu parteneri aleși la întâmplare. Paola Suares e amanta lui Luc Codamine (prieten cu Robert Toscano), care insistă să facă amor în sufrageria acestuia pentru că, spune ea, „nu mai suport ușurința cu care mergem la mine de fiecare dată”. Damien Barnèche este tânărul șofer al unei actrițe celebre, Loula Moreno, cu care împarte pasiunea pentru biscuiții Pim’s. Dar, pentru Loula, celebritatea nu
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
ușa lui moș Francisco. Îmi deschise „fetița“ pe care moșul o „adoptase“ (înțelegeți ghilimelele cum vreți) cu câteva luni în urmă. Era mai mult goală. Văzându-mă jenat, o luă la fugă și se ascunse în beci. Francisco apăru din sufragerie. - Are totuși cinșpe ani, cred, zise. Dar e cam copilăroasă, nu? - Mhm, am încuviințat. - Nu-i nimic, o să-i treacă. Să mergem. Am ieșit în stradă și am pornit la stânga, înspre marginea exterioară a cartierului. Moșul era tăcut, deci tăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și niște ochi verzi ca gazonul de la Wimbledon. Era de o vârstă cu Fred și, din câte știam, își petrecea mai tot timpul la noi în casă. Fac o paranteză: casă este puțin spus. Locuim într-o vilă cu două sufragerii, trei camere de zi și nouă dormitoare. Nu știu la ce ne trebuie atâtea și nici părinții mei nu știu. Și, pentru că vila este atât de mare, atât eu, cât și Fred facem tot posibilul să o umplem cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă aștepta în pragul ușii. - Ce faci, bă? zise zâmbind. - Hai noroc, moșule! l-am salutat. Ne-am îmbrățișat, ne-am pupat pe obraji, am intrat în casă și ne-am așezat la o masă mare, neagră, de marmură, în sufragerie. - Ce mai faci, bă? Repetă Manson. Te-ai mai îngrășat! - Nu, bă, nu, tot 95 de kile am. Da’ tu ai cam slăbit, nu? - Ei, da, cu stresul... - De ce? Ce stres? - Păi, știi cum e... Lucrez la un album nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bă, fugi de-aici, cum să le bag, ce-s nebun!? Doar știu cât muncești la ele... - Mda... Zi, vrei să halești ceva? Manson se ridică și se uită în cuptorul din bucătăria care era și ea o parte din sufragerie. Ca la americani, deh. - S-a făcut, zise. Își puse niște mănuși colorate de bucătărie și scoase un friptan din cuptor. - Ce-i acolo? am întrebat. Miroase bine. - Am făcut o friptură de copil. Vrei? - Da. - Am și cartofi prăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]