1,070 matches
-
și eficiența pur tehnică a aparatului de stat, a cărui însemnătate pentru economie a crescut și crește în continuare, datorită socializării tot mai pronunțate". În timp, afirmarea parlamentelor, existența partidelor și a conducerii de către cel care aduna cel mai larg sufragiu, au impus apariția unui guvern, a unui cabinet ministerial. Luptele pentru putere între partide, în practica modernă au impus împărțirea funcționarilor publici în două categorii clar delimitate: funcționari profesioniști și funcționari politici, ultimii oricînd posibili de a-și schimba statutul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de interes pentru analistul politic, ci cei impuși de necesitățile democratice din marile partide. "Formele moderne de organizare a partidelor contrastează puternic cu această stare idilică a dominației notabilităților și în special a parlamentarilor. Ele sînt produse ale democrației, ale sufragiului universal, ale necesității propagandei de masă și organizațiilor de masă, ale unității supreme a conducerii și disciplinei stricte. Dominația notabilităților și cîrmuirea parlamentarilor e pe cale să se stingă. Politicieni de profesie neparlamentari preiau întreprinderea politică. Fie efectiv ca "întreprinzători" - cum
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
continente predominant democratice. În Asia sau în Africa, sunt doar aproximativ 14 democrații, în peste 100 de țări independente 5. În primul deceniu al secolului XX, regimurile politice (clasificate la acea vreme ca fiind democratice, în sens larg, adică cu sufragiu universal masculin)6, aparțineau, toate, Europei Occidentale sau noilor țări colonii anglo-saxone. Printre acestea pot fi incluse țări precum Australia, Belgia, Finlanda, Franța, Norvegia, Noua Zeelandă, SUA, Suedia, Elveția (cfr. Rokkan 1970; trad. it. 1982, 76-77 și 151, și Caramani 2000
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
concretiza această primă definiție empirică, trebuie să ne întrebăm care sunt normele și instituțiile prin care se deosebește un regim democratic. Se pot semnala cel puțin următoarele aspecte: a) ansamblul format din regulile formale și procedurile care disciplinează votul în sufragiul universal; b) alegerile libere, corecte, competitive, periodice; c) o structură decizională și de control, aleasă conform normelor deja menționate, care, în mod normal, corespunde unei adunări parlamentare; d) un prim-ministru și un guvern responsabil, un parlament rezultat din alegeri
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
pot fi controlate imediat și care sunt esențiale la nivel empiric, permițând stabilirea unui prag sub care un regim nu poate fi considerat democratic. Din această perspectivă, vor fi considerate democratice toate regimurile care prezintă cel puțin următoarele caracteristici: a) sufragiu universal (masculin și feminin); b) alegeri libere, competitive, periodice și corecte; c) multipartidism; d) surse de informare diverse, alternative. Ca și în cazurile precedente, această definiție reafirmă însemnătatea garantării reale, cel puțin a drepturilor civile și politice, presupunând că existența
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
periodice și corecte; c) multipartidism; d) surse de informare diverse, alternative. Ca și în cazurile precedente, această definiție reafirmă însemnătatea garantării reale, cel puțin a drepturilor civile și politice, presupunând că existența acelor drepturi asigură realizarea în mod eficient a sufragiului universal, expresie a dreptului politic prin excelență (asigurarea dreptului de vot la întregul demos adult), adică alegeri libere, corecte și periodice ca mărturie a respectării efective a libertății de gândire (și de exprimare); mai multe partide active, în competiție, pentru
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prevalent reprezentativă și executivul se bazează pe votul de încredere al parlamentului (Marea Britanie, Germania sau Italia); democrații semiprezidențiale (a se vedea Duverger, 1978) pentru a descrie țări ca Franța, Finlanda, Portugalia și altele, în care președintele este ales direct prin sufragiu universal (ca și parlamentul), dar guvernul depinde de votul de încredere al parlamentului. În alte cazuri, distincția se face între regimul prezidențial, regimul parlamentar majoritar (Anglia sau Noua Zeelandă) și regimul parlamentar proporțional (Germania sau Italia, înainte de 1993). Unele tipologii sunt
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Semi-prezidențialism și sistem electoral proporțional; a4. Semi-parlamentarism și sistem electoral proporțional consolidat și majoritar 16; a5. Parlamentarism și sistem electoral proporțional; a6. Prezidențialism și sistem electoral proporțional. În semi-prezidențialism, un concept dezvoltat de Duverger (1980), șeful statului este ales prin sufragiu universal direct și primul ministru trebuie să asigure încrederea parlamentului. Această structură ierarhică are o anume consecință: îngrădirea puterii președintelui sau anularea acesteia de către o majoritate parlamentară distinctă, coerentă și puternică. Semi-parlamentarismul este așa-zisa "democrația cancelarului" (chancellor democracy) care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aparatul militar sau de forțe externe care condiționează regimul sau că există legi sau norme nescrise care limitează în primul rând competiția, interzicând anumitor partide, ca de exemplu celui comunist, prezentarea propriilor liste electorale. Dacă suntem, în schimb, în prezența sufragiului masculin, a unui procedeu electoral formal corect, a unor taxe electorale prevăzute pe baza alegerilor, a multipartidismului, dar drepturile civile nu sunt garantate, și, mai presus de toate, informarea este afectată de situații de monopol având ca rezultat excluderea unor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
intereselor intermediare, odată cu nașterea, în vremuri și cu modalități specifice, a partidelor și sindicatelor. La acest rezultat important ("revoluționar") contribuie extinderea cetățeniei politice și a instituțiilor aferente. Diferitele experiențe europene prezintă un tablou pestriț care conduce, în toate cazurile, la sufragiu universal, masculin și feminin, și la aprobarea secretului votului. Acest fapt ar trebui să pună muncitorul în situația de a exprima o alegere mai puțin condiționată de influența angajatorilor sau chiar a colegilor săi. Independența (nu întotdeauna atinsă) are uneori
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se poate face, înainte de toate, explicând fenomenul legitimității din interiorul primei democratizări [a se vedea Rokkan, 1970], începând cu la recunoașterea efectivă a diferitelor drepturi civile (ale cetățeniei civile) [Marshall, 1963] și cu fenomenul pragului de încorporare, care privește extinderea sufragiului până la recunoașterea dreptului tuturor cetățenilorde a vota în mod egal. Se asigură, așadar, extinderea cetățeniei politice. Diferențele dintre cele două macrofenomene sunt explicate pe baza a patru dimensiuni (diferitele condiții istorice de "plecare" pentru fiecare țără). Aceste dimensiuni sunt: 1
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
privință se poate vorbi de două modele (aflate la doi poli opuși) ale unui posibil continuum: modelul englez, de care se apropie Belgia, Țările de Jos și Norvegia, caracterizat de introducerea principiului de "responsabilitate" înaintea celui de "extindere" graduală a sufragiului, și modelul german, conform căruia introducerea sufragiului universal masculin precede celui de-al doilea principiu. De modelul german se apropie Danemarca, Suedia și Austria. O descriere mai fidelă a procesului primei democratizări se poate face dacă se ia în considerare
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aflate la doi poli opuși) ale unui posibil continuum: modelul englez, de care se apropie Belgia, Țările de Jos și Norvegia, caracterizat de introducerea principiului de "responsabilitate" înaintea celui de "extindere" graduală a sufragiului, și modelul german, conform căruia introducerea sufragiului universal masculin precede celui de-al doilea principiu. De modelul german se apropie Danemarca, Suedia și Austria. O descriere mai fidelă a procesului primei democratizări se poate face dacă se ia în considerare apariția, dezvoltarea și instituționalizarea structurilor intermediare. Nu
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
anterioară a fost consistentă și (relativ) de durată, instaurarea ar trebui să fie numită redemocratizare. Cu alte cuvinte, se impune un termen specific pentru a indica că, într-o țară, a existat o liberal-democrație de masă, caracterizată prin libertăți civile, sufragiu universal masculin, partide de masa - mai mult sau mai puțin organizate, sindicate, și asociații. Cu alte cuvinte, având durată și intensitate diferite, existată experiențe de politizare a participării colective, de participare la alegerile electorale și politice (la nivel local și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens, 1992]. Oligarhiile competitive au încă o logică politică, internă, care stimulează votul universal și democrația de masă, în special în prezența schimbărilor economice. Rustow [1971: 10] reamintește exemplul suedez, în care prima extindere reală a sufragiului s-a produs datorită efectului combinat al votului cu rapida transformare economică. O astfel de transformare succede introducerii votului cenzitar și determină (consecință neașteptată, dar, în cele din urmă, acceptată de către elitele politice) creșterea numărului cetățenilor cu drept de vot
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
după independență. Cu toate acestea, procesul de democratizare a fost diferențiat și trebuie abordat pe etape: până la războiul civil, la jumătatea secolului al XIX-lea (când partea de Nord și cea occidentală a țării se vor democratiza, ajungându-se la sufragiul universal masculin alb); de la războiul civil la al Doilea Război Mondial; din anii '40 până la sfârșitul anilor '60 (când, în sfârșit negrii din Sud au dobândit cetățenia deplină). În primele două etape ale democratizării exista o clasă de mari proprietari
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
moșierească. Este aceeași aristocrație care, în Franța și Anglia, își asumă poziții politice moderate fiind, însă, foarte slăbită. În țările din Europa de Nord, un factor extern (un război, de exemplu) accelerează democratizarea. Astfel, chiar și în Suedia, după 1918, conservatorii acceptă sufragiul universal și un regim parlamentar cu menținerea monarhiei. În aceste țări, precum și în Belgia și Olanda, care au alianțe sociale similare și o slabă reprezentare a marilor proprietari funciari, societatea civilă (care se secularizează) permite fundamentarea unor ideologii egalitare [Rueschemeyer
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
primul capitol, și de la dezvoltarea conceptului de calitate. Dacă definiția minimală a democrației a stabilit pragurile sub care se intra într-o tipologie diferită (a se vedea capitolul 1, alin 4.), analiza empirică vizează democrațiile care prezintă, în mod obligatoriu: sufragiu universal (masculin și feminin); alegeri libere, competitive, recurente, corecte; mai mult decât un partid politic; surse diverse, alternative, de informare. Pentru analiza democrațiilor care se situează deasupra pragului minim, va fi necesară observarea empirică a ceea ce s-a realizat sau
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în mare parte, în zona meridională a Africii (așadar în continente care rămân, într-o covârșitoare măsură, guvernate de regimuri autoritare de diferite tipuri). 6 A se vedea capitolul următor pentru o definiție corectă a democrației. La începutul secolului XX, sufragiul universal, masculin și feminin, exista numai în țările de creație nouă, cum sunt Noua Zeelandă (1893) și Australia (1902), cu alăturarea, câțiva ani mai târziu, a Finlandei (1907). 7 Trimitere la cap. 2 pentru o definiție a acelui tip de regim
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
capitalului social, este considerată importantă pentru deprinderile de acțiune politică prin cooperare (Almond și Verba, 1996). Vom măsura, la rândul nostru, efectele participării în asociații voluntare asupra participării politice în contextul societății românești. După intrarea maselor în sistemul politic, prin sufragiul universal, participarea s-a transformat treptat. Barnes și Kaase (1979) au descoperit în anii '70 o distincție a tipurilor participării politice, distingând două registre: participarea convențională și cea de protest. Participarea politică este dictată de condițiile culturale ale societății, dar
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Catherinei Jagello, Sigismund Vasa (1586). El și urmașii încep o lungă și zadarnică luptă împotriva rudelor lor din Suedia pentru dominația Livoniei. Regalitatea electivă de care nobilii sînt atît de mîndri și care, la fiecare alegere, obligă candidații care adună sufragiile să renunțe la o parte din puterea regală, duce încet-încet regatul la o paralizie completă și la o decădere inevitabilă în momentul în care Rusia se reorganizează iar Suedia reprezintă în Europa de nord marea beneficiară a războiului de treizeci
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
venit depășește un nivel minim fixat în fiecare an (160 000 de alegători către 1750). Cei 476 de deputați din burguri asigură reprezentarea "intereselor", adică a activităților economice. Sistemul electoral diferă de la un burg la altul, unele, foarte rare, avînd sufragiu universal, majoritatea neprimind la vot decît un număr redus de membri ai breslelor celor mai înstărite și pe contribuabilii cei mai bogați. În total, alegătorii din burguri sînt, către 1750, în număr de 85000. Carta burgurilor nefiind adusă la zi
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Chiar dacă suveranitatea națiunii este proclamată din nou, principiul egalității în fața legii suferă o crudă denaturare: numai cetățenii care plătesc un impozit (cens) echivalent cu cel puțin salariul pe trei zile de muncă, au dreptul să voteze. Primele alegeri bazate pe sufragiu cenzitar desemnează pentru doi ani o Adunare legislativă independentă față de rege, care nu are dreptul să o dizolve. Ea este însărcinată să voteze legile și să-i controleze pe miniștri. Puterea executivă este încredințată regelui, declarat scutit de responsabilitate și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în Occident. Chiar dacă pretinde că-și are originile în noile principii formulate de Revoluția franceză și mai ales în principiul fundamental al suveranității națiunii, regimul instaurat de Bonaparte le îndepărtează pe acestea de semnificația lor. Constituția Anului VIII (1799) restabilește sufragiul universal care fusese folosit pentru prima oară în septembrie 1792, în timpul alegerilor pentru Convenție. Dar, de data aceasta nu este vorba decît de stabilirea listelor cu notabilități (comunale, departamentale sau naționale) dintre care Guvernul va putea alege, după bunul plac
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fi o derută pentru umanitate! Note 1 Stephen (sau Stephan) Pichon (1857-1933). Diplomat francez de carieră. În 1885 a intrat în Camera Deputaților ca deputat radical-socialist, unde s-a pronunțat pentru expulzarea nobililor, separarea bisericii de stat, alegerea senatorilor prin sufragiu universal. Ministru al Franței la Port-au-Prince (Haiti), în 1894, a fost apoi trimis în misiune specială la Santo Domingo, unde a procedat la restabilirea relațiilor diplomatice între Franța și Republica Dominicană. În 1895 era ministru la Rio de Janeiro, calitate în
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]