1,146 matches
-
umplute cu așchii de lemn - lemn de pin -, iar tu ai introdus în gura lui o bucată din lemn de pin, lăsând urme similare. Înțelegi cum ai fi putut să-mi periclitezi evaluarea? — Da, dar era evident că victima fusese sugrumată cu un prosop sau cu un șal. Fibrele de bumbac alb erau indicii clare. Layman oftă - lung și exasperat. — Cauza morții a fost o supradoză masivă de heroină. Injecția i-a fost administrată chiar de către asasin într-o venă de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl privi și el, tot numai curiozitate, de parcă ar fi examinat un soi de reptilă pe care nu-l mai văzuse niciodată. Se priviră o vreme. Buzz zise: — Bună, Mal. Mal Considine îi răspunse: — Frumoasă cravată, Meeks. Pe cine-ai sugrumat ca s-o iei? Buzz râse. — Ce mai face fosta, locotenente? Mai poartă chiloți cu găurice? Considine îl fixă intens, cu buzele tremurându-i. Buzz nu clipi. Avea gura uscată. Duel mexican. Jumate-jumate: Considine sau Dragna. Poate că mai amâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căcănar și un incompetent! Culturistul șarjă, năpustindu-se la gâtul lui Danny. Ușa cabinei se deschise și Mal Considine se repezi înăuntru. Thad Green urlă o serie de comenzi imposibil de auzit. Danny își ridică genunchii, răsturnând scaunul. Mâinile polițistului sugrumară aerul. Mal îl îmbrânci, apoi începu să lovească cu pumnii. Boxerul îl trase deoparte, apoi afară, pe coridor. Strigătele de „Danny!” se auziră dublate de ecou. Green se intercală între scaun și monstru, zicând „Nu, Harry, nu!”, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Într-o noapte a fost copleșit de incredibila dorință de a mângâia și ține în brațe una. A deschis cușca și a încercat să îmbrățișeze bestia, dar ea l-a mușcat de brațe. S-au luptat. Coleman a învins: a sugrumat-o. A luat stârvul acasă, l-a jupuit, a mâncat carnea crudă și a confecționat o proteză din dinții fiarei, purtând-o apoi când era singur și pretinzând că e o wolverină care stă la pândă, fute și ucide. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și numărul fiecăruia dedesubt: iar la șapcă, în frunte, pe postavul negru, veți broda aceleași inițiale... ca să se știe. ― Brodăm numărul și la șapcă? Tot Stoica Dan! Hotărât lucru că voia să-l scoată din pe pedagog, care-i răcni sugrumat de iritare: ― Nu! Stai jos! Mai are cineva de cerut vreo explicație? Și, fără să mai aștepte: Cred c-a înțeles toată lumea! Cine vine peste trei zile fără șapcă și număr este eliminat! Din nou Stoica: ― Dacă nu vă supărați
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dar voievodul Îi prinse mâna. Căpitanul descălecă. Ștefănel aplecă privirea, așteptă ca tatăl său să ajungă În fața lui, Îi luă mâna dreaptă și o sărută Încet, simțindu-i asprimea, forța și blândețea. Apoi o lăsă și spuse, cu un glas sugrumat de toate lacrimile care ar fi vrut să curgă, dar nu curseseră niciodată de-a lungul acestor optsprezece ani: - Sărut mâna, tată... Abia atunci cuteză să ridice ochii, ca și cum i-ar fi fost teamă că nu era decât un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dacă acceptați, de două ori dacă nu știți, și de trei ori dacă refuzați. Înțelegeți? Un singur ciocănit. — Vreți să vorbiți cu cineva din această încăpere? Un ciocănit. — Este mama voastră aici cu noi? Un ciocănit. Vocea Elspethei Macfarlane este sugrumată de emoție. — Kenneth? Duncan? Voi sunteți? Din nou un singur ciocănit. Elspeth izbucnește necontrolat în lacrimi. Pagină separată Cu mult timp înainte de a-i separa definitiv, Dumnezeu i-a unit pe Andrew Macfarlane și pe Elspeth Ross. Elspeth și sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să mă acuzi de tot ce-nsemn, la acest subjug de clipe moarte și-n bătaia focului când gem, să mă ngenunchezi, străinătate! Poți să-mi spânzuri tălpile uscate de păcatul nevăzutei lumi, până la apusuri blestemate, unde nici un gând nu mai sugrumi. Printre oaze sparte de-ntunerici, să mă cauți și să nu mă știi, ca un val de umbre-ntre biserici, să gonești prin scrum de stări pustii. Poți să mă condamni la Adevăr și să-ți duci minciuna mai departe. Că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fețele au îngălbenit. 11. Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni? 12. Leul sfîșia cît îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele sale; își umplea vizuinile de pradă, și culcușurile cu ce răpise. 13. "Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oștirilor; în fum îți voi preface carăle de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
cu trupe. Ce au făcut britanicii și francezii? M-au obligat să plătesc cu opt sute de mii de tael-i mai mult decât mi se impusese deja. Iar acum vor să deschid Tietsinul. Pentru numele Cerului, Tietsinul e poarta Pekingului! Mă sugrumă cu o sfoară... Ce înțeleg ei prin amendarea tratatului? E o scuză barbară! Am deschis deja porturi în Canton, Shanghai, Foochow și Taiwan. Nu mai am altele de deschis... Vocea sa devine din ce în ce mai slabă, după care cedează. Plânge: — Îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stat singură în grădină și am ascultat muzica ce plutea dincolo de zidul meu. An-te-hai mi-a relatat o altă bârfă. Un prezicător a vizitat palatul și a prezis că mi se va întâmpla ceva groaznic înainte de sfârșitul iernii: voi fi sugrumată de moarte în somn de mâinile unei fantome. Ori de câte ori trecem unele pe lângă altele, expresiile de pe chipurile celorlalte doamne îmi spun gândurile lor, întrebându-mă din priviri: „Când?“ Știu exact ce se vrea de la mine. Însă mă voi retrage voluntar din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
palme. După care s-au Încăibărat. Ea Își Înfipsese ghearele În gâtul lui, iar el se proptise În lațele ei și dădea caraghios din picioare, că pierduse contactul cu solul: zdrahoanca Îl ridicase de la pământ și era hotărâtă să-l sugrume. Până să sară să-i despartă, colegii au admirat puțintel scena, după care au intervenit: lui Dordonică, săracul, Îi ieșiseră limba și ochii din cap, iar namila avea grijă să-l gâdile și cu genunchii sub centură, cum ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a mai Întâmplat În trecut - și s-a izbit amarnic de turlă, dovezi fiind În acest sens penele neobișnuite răspândite În curtea bisericii și despre care unii zic că ar fi fost de pescăruș, În avântul lor nestăvilit de a sugruma visarea; căruțașii care nu și-au montat ochi de pisică pe codirle au fost amendați de către șeful de post care, a doua zi dimineața, fiind și venetic pe-aici, s-a trezit cu bătătura plină de cadavre de animale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
E prima serbare de opt Martie pe care o organizez. Am pregătit o scenetă și copii așteaptă costumați și emoționați. Mă văd copil, într-un colț de vis, spunându-mi cu emoție poezia dedicată mamei. Uit versurile și emoția mă sugrumă. Copiii mă înconjoară și-mi întind floricele de plastic. De ce nu le-aș adora? Sunt bucăți de rai desprinse din suflet de copil... Fiecare vrea să mă sărute și simt piciorușe de fluturi atingândumi obrajii... O, diafane suflete cu chipuri
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și dormeau în păduricea de salcâmi din curtea casei noastre. Nu am spus nimănui despre frica ce îmi paraliza de la o vreme trupul. Când le auzeam glasurile, mă făceam mică de tot, inima parcă-mi cobora în gât să mă sugrume. Am zăcut de boala asta săptămâni de-a rândul, până l-am cunoscut pe moș Filip, lipovanul cu cei mai blânzi ochi din câți văzusem până atunci și trupul uscat ca trunchiul unui copac secular. Noi îl porecleam Lipovanu. Veneam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nebunie, a răspuns el. Tu cum ești? La mine nu-i așa de grozav. Ce-am auzit? Vii mâine ca CPI? L-am auzit trăgând aer în piept, însă sunetul era așa de ascuțit c-ai fi zis că îl sugruma cineva. O chem pe maică-ta! a chițăit el. După care am auzit sunetul receptorului trântit pe măsuță. A urmat o veșnicie în care cei doi au șopocăit. Tata o punea la curent pe mama cu situația creată și fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din noi nu știa cum să se poarte cu celălalt în lumea de-afară. — Ce mai faci? a spus Chris morocănos și m-a îmbrățișat într-un fel așa de straniu că mi s-a părut că vrea să mă sugrume. în lumea de afară, gesturile spontane de afecțiune nu sunt prea simplu de exprimat pentru noi, dependenții de droguri aflați în perioada de recuperare, m-am gândit eu cu inima strânsă. în centrul de tratament ne îmbrățișam la fiecare cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
micuț care ne fusese rezervat, lângă peretele sudic al încăperii, iar Randall mi-a tras scaunul. M-am cufundat în el recunoscătoare. Din păcate, nu și cu grație. Când să mă așez, m-am clătinat nițel din cauza fustei care-mi sugruma corpul ca un corset. Încercând să-mi regăsesc echilibrul, am lovit cu mâna un pahar de apă care fusese deja umplut. Apoi am privit îngrozită cum un fluviu de apă s-a revărsat pe masă, stropind haina de la costumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fost perfect pentru Mara. Era drăguț, inteligent, dintr-o familie unită și avea niște și niște ochi întunecați și sexy. Iar Mara era topită după bărbații cu zâmbete seducătoare. Ei, asta era! Eforturile mele de a le face lipeala fuseseră sugrumate din fașă, dar probabil că era mai bine că Luke se vedea și el cu cineva. Nu mai exista pericolul să înțeleagă greșit întâlnirea noastră. M-am cufundat în scaun și am luat, relaxată, o gură de vin. — Din cauza unchiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mă gândesc, nene. Nu scot o vorbă. Nici o vorbuliță. Pricepi? Uite-așa moare mitul toleranței și înțelegerii între soții divorțați. Când s-a încheiat convorbirea, pe jumătate îmi venea să mă urc în primul tren de Bronxville și s-o sugrum pe Edith cu mâinile mele. Cealaltă jumătate ar fi scuipat. Dar trebuia să-i recunosc ce era al ei. Furia îi fusese atât de violentă, atât de usturătoare prin acuzațiile și disprețul ei, încât m-a ajutat să iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nerăbdare așteptai să-i asculți pe cei de la Dennisson Quartet. Îmi Împinge biletele aprins colorate În palmă și-mi Închide degetele deasupra lor. — Connor... Înghit În sec. Pur și simplu nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atâta plâns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai Înnebunit, spune Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gândi la ce-ar crede tatăl tău despre tine. E mort. Mă întreb ce s-o fi ales de fantoma lui. Mă întreb dacă se odihnește și ea în mormânt. Să te păzești de umbra lui. Mâinile care mă vor sugruma se strecoară repede. Le simt în jurul gâtului. De-aia îți spun toate astea. Nu mă voi teme de moarte, dacă știu că spiritul meu va trăi prin vârful peniței stiloului tău, pe buzele oamenilor, pentru generațiile viitoare. Spune lumii povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
descris sentimentele lui atunci când compunea la ordinul ei: e sunetul a sute de motoare de locomotivă, care pufăie fum și pun pistoanele într-o mișcare viguroasă. Notele se tensionează și se zvârcolesc până în pragul ruperii. E ca și cum compozitorul a fost sugrumat de ghearele nebuniei și a luat fiecare notă separat de pe cârligul minții sale, aruncându-le apoi pe toate laolaltă într-o căldare imensă și începând să le amestece. Și apoi urmează o pauză. Aude suspinul lui Yu. Urmat apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o clipă pentru ca acea imagine să dispară fără urmă. Și el coborâse mereu, mereu mai jos, până la crimă chiar. Degeaba făcuse plângeri și cereri pe la toate mărimile. Ea știa bine că el, Alecu, o ucisese pe Venețiană; el, Alecu, o sugrumase acolo, la moșia ei, pentru că bătrâna nu acceptase să-și dea fiica neprihănită pe mâinile demonului. Venețiana îl cunoștea prea bine. Și, la fel ca tatăl lui, Ienăchiță, nu-l lăsa nici măcar pragul casei să-i calce. În ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tuns și ciufulit à la Titus, își făcu intrarea ca pe o scenă. Părea extrem de mândru de bastonul și de hainele lui originale. Strânse pe talie, dar exagerat de umflate în dreptul umerilor și chiar al șoldurilor. Semăna cu un balon sugrumat la mijloc care, dintr-o clipă într-alta, s-ar fi putut ridica în aer ca să plesnească, mai devreme sau mai târziu, cu un zgomot asurzitor. Ca să nu îi intre în nas colțurile gulerului tare al cămășii, personajul își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]